Mallarmé. Poezia Hazardului
Că poezia este rezultatul unui joc al hazardului este un fapt care nu trebuie (și nu poate fi) demonstrat. Modul în care Mallarmé formulează acest adevăr, face din opera lui un teritoriu al marilor revelații metafizice care străjuiesc devenirea ființei umane în modernitate. Opera lui trece dincolo de poezie, într-un joc al determinărilor care fac din spațiu și timp o zonă a unui peremtoriu adevăr filozofic. Poetul pare a fi înțeles totul, iar spațiul poeziei este calea către o nesfârșită și mereu invocată predispoziție la a înțelege marile semne ale lumii reale și a le integra într-o lume proprie, cu legi imuabile, care funcționează după alte coordonate. Opera lui Mallarmé reprezintă un destin poetic individual și deopotrivă o ilustrare a eternei problematici a ființei umane, contopite într-o liniară și mereu egală cu sine meditație poetică. Mallarmé scrie ca și cum fiecare poem ar putea să rezolve marea enigmă a existenței. Ermetismul poetic nu este în cazul lui Mallarmé doar o manieră de lucru, ci o resursă inepuizabilă de sensuri.
Traducerea poeziei lui Mallarmé presupune un amplu și intens proces de înțelegere și interpretare. Se poate spune că, mai mult decât în cazul altor poeți, în privința lui Mallarmé actul traducerii este un act hermeneutic, mai ales din cauza încifrărilor și complicatei rețele de sensuri care traversează opera lui poetică.
Cea mai abstractă cale de construcție poetică este cea concentrată în celebra formulă „Un coup de dès jamais n’abolira le Hasard”, formulă incantatorie care pare a declanșa mecanismele cunoașterii lumii prin intermediul poeziei. Acesta este și scopul poeziei lui Mallarmé și constatarea care însoțește orice posibilă hermeneutică aplicată poeziei sale.
Apariția unei noi traduceri în limba română din opera lui Mallarmé este un eveniment important, dar care din păcate a trecut aproape neobservat în spațiul cultural românesc. Este vorba despre traducerea lui Cristian Fulaș, apărută în anul 2018 la Editura Tracus Arte, într-o ediție bilingvă, cu titlul Igitur. O aruncare de zaruri și care reprezintă o încercare (reușită) de a oferi o nouă variantă a celebrului poem în limba română. Sub(titlul) textului Poem este tradus: „O aruncare de Zaruri nicicând nu va aboli Hazardul”, fapt care reprezintă o inovare față de variantele precedente de traducere. În acest sens, Bogdan Ghiu observă în Cuvânt-înainte: «În cultura română, aceasta este abia a doua traducere sau „aruncare” în pagina tipărită a Aruncării […] Termenul original, în același timp oarecare și de luptă, coup, din titlu a fost tradus anterior, literal, „greșit” prin lovitură („o lovitură de zaruri”), acum el fiind „corectat” ca aruncare».
Volumul reproduce grafic forma originală a poemului, atât în varianta franceză cât și în cea română. Ceea ce face ediția de față cu atât mai interesantă și practică este faptul că cititorul are acces permanent la forma originală a poemului, lectura putând fi făcută în paralel, într-un metatext care, traversând granițele lingvistice, reorganizează posibilitățile de interpretare. Spațiile tipografice libere și mărimea fonturilor unifică, prin suprapunere, sensurile cuvintelor. Mai mult decât într-o ediție bilingvă obișnuită, prin această lectură în oglindă propusă aici, sensurile poemului sunt amplificate, dezvăluind puterea cuvântului de a se propaga în/prin spațiul paginii, estompând diferențele lingvistice. Poetul se întrevede hieratic în spatele unor cuvinte sau în spațiul dintre cuvinte. Așezarea textului în interiorul paginii albe se produce ca o concretizare grafică a ideii că din ființă nu rămâne decât traseul scris, consemnat, al marelui gest al gândirii.
Astfel, viziunea mallarméană inovatoare se poate observa în acest poem, prin valorificarea puterii de sugestie a spațiului alb, a tăcerii dintre cuvinte care devine o limbă poetică universală. „O aruncare de zaruri”, „nicicând” „hazardul” sunt cuvinte-concept în jurul cărora se organizează sensurile textului. Importanța lui „nicicând” derivă din modul în care este grafiat cu majuscule și îngroșat, în continuarea enunțului „O ARUNCARE DE ZARURI”. Primele versuri ale fiecărei secvențe delimitate, compun imaginarul abstract al desfășurării ideii poetice: „NICICÂND / DEȘI LANSAT ÎN ÎMPREJURĂRI ETERNE / DIN FONDUL UNUI NAUFRAGIU”. […] NU VA ABOLI / CA ȘI CUM / O insinuare / în tăcerea / într-o oarecare / se înșurubează […] HAZARDUL/ Cade / pana / suspans ritmic al sinistrului / pentru a se îngropa / în valurile-nceputului / din care curând va fi izbucnit delirul său pe-o creastă / încețoșată / de neutralitatea însăși a abisului”. Textul poemului este organizat în funcție de sensurile conținute în enunțul-efigie care statuează desfășurarea ulterioară, amplificată prin acumulare, a semnificațiilor.
„Orice Gând exprimă o Aruncare de Zaruri”, ultimul vers al poemului, induce ideea hazardului ca element generator al gândirii și implicit al gândirii poetice. Poezia stă sub semnul și este un rezultat al hazardului. Privită astfel, creația este și un mod de a ordona haosul existenței. Naufragiul, întâmplarea, accidentalul se suprapun alegoric peste imaginea maistrului care e deopotrivă victimă și creator, cel care conștientizează aruncarea zarului și cel care o descrie: „marea prin încercarea bătrânului sau bătrânul contra mării/o șansă simplă”. Discursul poetic, uneori eliptic, cu fraze rămase suspendate, cu spații care se cască amenințător în pagină, exprimă tocmai potențiala prăbușire a cuvântului în el însuși, scufundarea în tăcere. De remarcat imponderabilitatea muzicală care îmbracă textul și sintagmele metaforice care sunt în sine micropoeme gravitând în spațiul Poemului.
Volumul se deschide cu textul în proză Igitur sau Nebunia din Elbehnon și se încheie cu o Anexă (Observație în legătură cu poemul „O Aruncare de Zaruri nu va aboli nicicând Hazardul” de Stéphane Mallarmé). Considerațiile lui Mallarmé pe marginea propriului poem conțin ideea construirii poemului total, printr-o „reunire” a artelor în viitor, din care nu vor lipsi versul liber și poemul în proză pe care le numește „dragi timpurilor noastre”.
Poemul O Aruncare de Zaruri nu va aboli nicicând Hazardul relevă capacitatea liricii lui Mallarmé de a traversa timpul și de a fi deschisă către posibilități de interpretare infinite.
Bibliografie
Stéphane Mallarmé, Igitur. O aruncare de zaruri, Traducere din limba franceză de Cristian Fulaș,Editura Tracus Arte, 2018.
[O variantă a acestui articol a apărut în numărul 5/2021 al Revistei „Argeș”]
INDICAȚII DE CITARE
Dan Laurențiu Pătrașcu, „ Mallarmé. Poezia Hazardului ” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 12/2024
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 