Sufletul unei lumi fără suflet – între virtual și carnal
Daniel C. Denett, disparut dintre noi în primăvara anului 2024, nu este doar unul din cei mai reputați filozofi americani contemporani, ci un gânditor impenitent și meticulos în tradiția analitică anglo-americană. Ateu convins până la finalul vieții, atras de științele cognitive, de genetică și evoluționism, de neurolingvistică și psiholingvistică (la fel ca Steven Pinker), Daniel Denett a murit cu speranța că AI (Artificial Intelligence) va reuși să îndeplinească standardele Turing de conștiință ale ființei umane în mai puțin de jumătate de secol (2060?). Cartea sa din 1991, Consciousness Explained, este una din lucrările sale cardinale și un un punct de răscruce în evoluția operei sale ulterioare, mult mai calibrată pe raporturile existente între biologie și științele cognitive.
În Consciousness Explained, Daniel Denett luptă filozofic cu două școli de gândire continentale: teatrul minții propus de dualismul minte-corp al lui René Descartes, care deși localiza sămânța conștiinței de sine în epifiză sau glanda pineală, această conștiință avea natura unui spectru, al unei emanații transcendente, al fantomei din mașinărie, relevate de Ființa Eternă sau Dumnezeu. Pentru Denett această ipoteză se exclude din start: știința are datoria și misiunea să explice cu metodele sale încercate de unde izvorăște conștiința, nu să apeleze la justificarea sa metafizică. De asemenea, subconștientul (id-ul) lui Sigmund Freud și al școlii sale de psihologie abisală este atacat de argumentația generală din Consciousness Explained. Conștiința include și subconștientul, care, studiat cu atenție, corespunde unei interpretări preconștiente, îndeplinită de aparatul nostru senzorial, din datele încă nemediate ale conștiinței noastre, dar nu se situează în afara conștiinței de sine.
Întâi de toate, întreaga fenomenologie din spatele simțului nostru vizual este, din punct de vedere al studiilor de optică și fiziologie de la începutul anilor 1990, una dificil de crezut. Pur și simplu între fluxul de imagini din creierul nostru și puterea de percepere a lumii exterioare prin văz există diferențe evidente: anumite animale văd mai bine decât noi, în sensul în care percep un spectru cromatic mai mare la o rezoluție vădit sporită, iar, dacă ar poseda inteligența unei ființe umane stăpâne pe conștiința sa de veghe, asta înseamnă că și descrierea conștientă a realității exterioare ar fi diferită, poate chiar fundamental diferită în anumite privințe. În cazul animalelor cu vedere bicoloră și cu un grad de ,,pixeli” celulari mai scăzut în detectarea luminii în lumea înconjurătoare, văzul nostru apare ca un beneficiu, dar cantitatea de informații din conștiință depinde de simțuri la fel ca la John Locke sau David Hume. Daniel Denett este urmașul acestor distinși filozofi englezi. Memoria, oricât de înșelătoare, și puterea afectivă cern fluxul conștiinței din mintea noastră, care procesează neîntrerupt imagini provenite din simțurile noastre limitate sau din interacțiunea lor, în functie de etate și starea de sănătate a fiecăruia din noi. Daniel Denett aduce în sprijinul materialismului absolut al punctului sau de vedere evoluțiile din științele naturii, ale medicinei, supuse la tot pasul testării fiziologiei omenești. Felul în care simțurile noastre ne joacă feste este cunoscut de noi toți și aparține zestrei de experiențe înregistrate ale umanității în dezvoltarea sa. Având în vedere imposibilitatea de a crede până la capăt că între cunoaștere și prelucrarea informației furnizate de simțuri exista o echivalență aproape totală, Daniel Denett propune o cale de mijloc: nu știm ce există dincolo de simțurile noastre decât din științele exacte (de multe ori, în afara unor ecuații care se verifică uimitor de precis și a unor bande de lumină descompuse până la esențe invizibile ochiului uman, nu se găsește nimic special), iar ceea ce știm nu ne ajută prea mult pentru a răspunde la întrebarea: ,,Ce este conștiința?”. De aceea Daniel Denett vine cu o altă ipoteză de lucru: metoda heterofenomenologică susține că lumea percepută de conștiința noastră este la fel de valabilă ca în oricare altă conștiință. Mai mult de atât, cadrul științific obiectiv permite posibilitatea unei metode fenomeologice corecte, încă de descoperit, dar care nu trebuie să coincide cu planul cel mai apropiat, cel al heteronormativității fenomenologice. Când citim o operă literară emoționantă, stările conștiinței noastre sunt la fel de reale ca atunci când noi înșine acționăm ca în respectiva scriere ficțională (observație care se aplică și vizionării unui film), deși ceea ce se vede este urma heteronormativității noastre fenomenologice. Modul în care un robot calculează distanțele, unghiurile, stabilește direcțiile și percepe lumea exterioară este o explorare fascinantă în știința programării informaticii la nivelul anilor 1990, depășiți astăzi din punct de vedere tehnologic, dar incredibil de avansată chiar și acum aproape patru decenii. Mintea omenească nu îndeplinește toate criteriile de gândire ale unui robot cu un software complex, dar ceva din mecanismele de raționare este la fel. Când simțurile noastre sunt supuse unui fascicul de lumină verde, urmat imediat de unul roșu și apoi de încă unul verde (fenomentul phi), viteza în milisecunde este cea de care depinde înregistrarea acestui punct de lumină de către conștiință, deși fasciculul există indiferent de percepția noastră (sau nu?). Sunt multe alte elaborări experimentale cât se poate de reale pe care le discută Daniel Denett, însă opinia lui este că, în mod empiric, conștiința noastră apare ca aflându-se mereu în construcție, în flux, niciodată solidă, ci mereu lichidă, iar modelul schițelor multiple (multiple drafts model), care constă din asamblarea în timp real a unei interpretări mereu de îmbunătățit a realității pe baza unor semnale senzoriale diverse. Creierul uman este în clipa de față cartografiat în întregime, deși profunzimea cunoașterii certe nu este încă de stabilit cu minuțiozitate, întrucât funcțiile creierului și efectele lor directe în regiunile neuronale date constituie un subiect de discuție știintifică pasionantă în prezent. Progresele de până acum rămân, totuși, impresionante. Să medităm doar la apariția AI pentru ChatGPT în ultimii ani, care simulează convingător gândirea omenească, fără să dețină, însă, autoreferențialitate mobilă, deci nu posedă rudimentele conștiinței.
Limbajul articulat și vorbirea în societate joacă rolul cel mai important în formarea gândirii omenești, iar logica noastră pură este un derivat rafinat al structurii sintactice și morfologice a limbajului articulat sau a limbilor pe care le vorbim cursiv, inclusiv în sinea noastră, prima reprezentare a conștiinței. Această vorbire a sinelui cu sine este pentru Daniel Denett cea care creează planul heteronormativității noastre fenomenologice. Numai că limba nu este niciodată creația unei conștiințe anume, ci expresia unei conștiințe colective care îl subjugă pe individ, a cărui libertate se referă la puterea de a îmbogăți limba și deci gândirea despre lume numai în măsură în care limba formată o permite. Opinia competentă a lui Daniel Denett, construită din lectura a nenumărați antropologi și biologi citați pe fiecare pagină (cartea deține o bibliografie de câteva zeci de pagini, dar Richard Dawkins și Stephen Jay Gould ies în evidență ca referințe de bază în domeniul biologiei), este că aparatul nostru nervos nu este constituit în așa fel încât să faciliteze ușor gândirea abstractă sau utilizarea unei limbi. În ciuda acestui fapt, specia umană își continuă adaptarea lentă la evoluția naturii, de data aceasta prin mijlocirea rațiunii omenești. În nici un caz nu există qualia sau atribute perene ale gândirii noastre, ci fluctuații în timp ale aparatului gândirii, care este condiționată mometan de limitele naturale ale condiției noastre anatomice. Cine știe ce urmează să ne pună la dispoziție viitorul? Transumanismul nu e întâmplător o gândire vie în centrele de dezvoltare ale lumii în prezent.
,,My explanation of consciousness is far from complete. One might even say that it was just a beginning, but it is a beginning, because it breaks the spell of the enchanted circle of ideas that made explaining consciousness seem impossible. I haven’t replaced a metaphorical theory, the Cartesian Theatre, with a nonmetaphorical (“literal, scientific”) theory. All I have done, really, is to replace one family of metaphors and images with another, trading in the Theater, the Witness, the Central Meaner, the Figment, for Software, Virtual Machines, Multiple Drafts, a Pandemonium of Homunculi. It’s just a war of metaphors, you say – but metaphors are not “just” metaphors; metaphors are the tools of thought. No one can think about consciousness without them, so it is important to equip yourself with the best set of tools available. Look what we have built with out tools. Could you have imagined it without them?” (Daniel C. Denett, Consciousness Explained, Back Bay Books, Little, Brown and Company, New York, p. 455, 2024)
Daniel Denett polemizează adesea cu John Searle și Hilary Putnam pentru urmele de concepție metafizică nedigerată corespunzător, depistate în gândirea lor filozofică. Ludwig Wittgenstein, John Locke, David Hume, John Dewey sunt ocazional invocați ca surse de inspirație morală pe drumul sinuos al gândirii. Nietzsche este prezent o singură dată printr-un citat amintind despre dezvoltarea limbajului uman ca urmare a necesității comunicării dintre membrii speciei noastre de hominizi. Consciousness Explained este o carte despre limitele a ceea ce fiecare din noi numește cu siguranță ,,eu” și ,,suflet”, ridicând semne de întrebare sub aspectul a ceea ce știm din științele naturale despre relația din noi, cei care vorbim, și corpurile noastre reale. Cine știe? S-ar putea ca sufletul să fie o ficțiune extrem de elaborată a naturii noastre primordiale, adică animale, și a interacțiunii sociale în vederea sporirii șanselor noastre de supraviețuire și perpetuare biologice.
INDICAȚII DE CITARE
Dan Alexandru Chiță, „Sufletul unei lumi fără suflet – între virtual și carnal” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 10/2024
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 