ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Cristiana Popp

De ce și până când?

Nu știu dacă fac parte din clasa de mijloc, cea a specialistului cultivat. Cred că da. Sunt medicul-cititor, cercetătorul-scriitor care trece prin societate cu un ochi de profesionist – doctorul care vede boala și cu un ochi de amator – gânditorul care ghicește ce-i dincolo de ea. Din dualismul acesta etern se nasc multe bizarerii și frământări pe care le alin, uneori cu știință brută, iar alteori cu beletristică visătoare. Iubesc oamenii și cărțile în egală măsură, iubesc munca mea de anatomopatolog și rezultatele ei pe care, uneori, simt că le pot atinge, ca pe niște șaibe, simțindu-mă și eu în rândul clasei muncitoare.

„Quod animi mores corporis temperamenta sequantur” este o lucrare a lui Galen din Pergam (129-200 sau 2016 A.D.), ultimul mare medic al Antichității, cel cunoscut ca medicul-filolog sau medicul-filosof. În ea vorbește despre faptul că sufletul urmează funcțiile trupului și afirmă că mintea și trupul sunt un tot ce nu poate fi separat. Fiindcă nu am găsit încă niciun organ care să reprezinte sufletul, considerăm azi că Galen, cel care declara că, luând din fiecare școală medicală și filosofică ce-i bun, se situează deasupra tuturor școlilor, greșea afirmând că mintea și sufletul au corespondente trupești. Dar știm noi oare unde se ascund mintea și sufletul? Doar în diferite focare cerebrale, sau poate în arhitectura sinapselor, sau poate în compoziția delicată a transmițătorilor?

În spiritul acesta voi scrie articolele mele. Vor fi despre problemele morale ale medicului și ale pacientului său, despre ce se află la îmbinarea dintre medicină, cercetare și etică, despre probleme neștiute și nebănuite pe care le întâlnim zi de zi pe meterezele muncii de spital și nu numai. Îmi propun să cercetez implicațiile morale ale utilizării medicale a dispozitivelor de inteligență artificială, precum și a cunoștințelor de medicină personalizată, inginerie genetică sau medicină translațională. Îmi propun să vă vorbesc despre infertilitate, ca boală endemică a societății vestice și despre capcanele morale ale luptei cu infertilitatea. O să vă arăt ceea ce cred eu că sunt dovezile rapidei cufundări a societății noastre într-un nou Ev Mediu, în care nici măcar barbarii nu mai vin, sau nu mai sunt suficient de barbari. Voi încerca să fiu, după puteri, medicul-filolog și filosof al acestui sfârșit de eră. Și ne vom opri de vor veni barbarii sau de sufletul și trupul își vor găsi, împreună ca unul, odihna.

INDICAȚII DE CITARE

Cristiana Popp, „De ce și până când?” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 1/2023

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.