Sărăcia – istorie și biologie
Cum se spune, foarte multe idei filosofice sunt ascunse în înțelepciunea populară, uneori chiar în cuvinte. Având în vedere, cum spun unii lingviști, că limbajul este o metaforă (fapt evident mai ales la limbile vechi), dacă vrem să vedem cum era percepută ,,sărăcia” în trecut, ar trebui să căutăm etimologia cuvântului ,,sărac” în limba română. Acest cuvânt nu seamănă cu echivalentul din alte limbi latine. Dicționarul indică o etimologie slavă de sud, de la ,,sirak” în bulgară și sârbă, ceea ce înseamnă ,,orfan”. Dacă presupunem că termenul a ajuns în română prin biserică, cum au ajuns foarte mulți, mai ales dacă luăm în seamă sensul care are legătură cu creștinismul, etimologia ar fi deci din slava veche, adică bulgara veche. ,,Orfan” seamănă în toate limbile slave, care sunt oricum foarte apropiate între ele, de fapt un fel de dialecte. În bulgara modernă, termenul pentru sărac este ,,beden”.
Următoarea întrebare ar fi care ar fi echivalentul în aromână, care a beneficiat de greacă, nu slavonă, ca limbă de cult. Într-adevăr, în aromână nu apare ,,sărac” cu acest sens, ci alte cuvinte precum ,,aruptu”, ,,caimen”, ,,discultsu”, dar mai rar ,,ftoh” (,,sărac” în greacă), ,,ftohu”, ,,fucără” și ,,oarfăn”. Legătura dintre sărăcie și a fi orfan se vede și în aromână. În societățile sărace, copiii orfani nu aveau altă soartă decât sărăcia. Și în română, era regionalismul ,,sărac” cu sensul de ,,orfan”.
Nu cunosc regulile după care se transformă un cuvânt ca să vin cu ipoteze clare despre etimologia după forma actuală, dar o legătură foarte interesantă dintre cuvântul ,,sărac” în română și ,,saracen” apare în cartea lui Sorin Paliga și Eugen S. Teodor ,,Lingvistica și arheologia slavilor timpurii. O altă vedere de la Dunărea de Jos”. ,,Saraceni”, termen folosit în greacă și latină până la marile descoperiri geografice (secolul XV) desemna la început popoare de la estul Imperiul Roman, Arabia Petraea și Arabia Deserta. (Paliga și Teodor, 2009,) Apoi avea să-i denumească pe arabi (sarazini) în timpul cruciadelor. Sarazinii sunt cei care au cucerit Peninsula Iberică și Imperiul Islamic s-ar fi extins mai mult în Europa încă de atunci. Probabil saracenii erau în conștiința europenilor foarte importanți în Evul mediu. Saracenii făceau comerț cu sclavi, ei sunt menționați ca primii comercianți de sclavi africani, o afacere care ajunsese la o asemenea dimensiune că efectele ei asupra populației Africii se văd și acum. Numai că saracenii nu voiau doar sclavi africani. Se pare că în lipsa lor se mulțumeau și cu europeni. Aceeași carte indică un cuvânt arab, care seamănă cu ,,slav” care desemnează un sclav blond cu ochii albaștri.
La oamenii săraci, migratori, dar nu numai, obiceiul de a-și vinde copiii ca sclavi era comun. Copiii deveneau astfel orfani și în acest mod. Obiceiul de a-și da copiii ca servitori, când pentru ei erau greu de întreținut, a persistat până de curând. În zonele de unde veneau saracenii, obiceiul de a vinde copiii există cumva și în prezent. Acolo fetele sunt vândute în căsătorie pe bani, iar vânzarea lor este o afacere, o sursă de venit pe care o familie poate conta.
Probabil la începutul Evului mediu, contactele cu saracenii se soldau cu comerț cu oameni, copii și adulți. La un moment dat în istoria lor, când Imperiul Islamic intrase în declin, ei se plângeau că au ajuns sclavii sclavilor lor. Probabil un copil dintr-o familie pauperă avea șanse să ajungă ,,saracen”. Există toponimii legate de saraceni în zona noastră? În Grecia, pe insula Milos există plaja Sarakiniko, care și-ar fi luat numele de la faptul că ar fi fost o ascunzătoare pentru pirații saraceni. Ea e oricum un loc deșertic amestecat cu peisaj selenar. La noi, satul Sărăceni, descris de Ioan Slavici, chiar există în județul Bacău. Probabil în româna veche ,,saracenii” se numeau ,,sărăceni”. Interesant ar fi cum se numesc în aromână.
Această aventură etimologică sugerează o definiție a sărăciei. A fi sărac echivalează cumva cu a fi orfan, dar și dacă ai părinți. De fapt nu mai contează. Nu ai protecție, îngrijire, nu te poți dezvolta normal. Povestea Albei ca Zăpada ar fi fost inspirată de istoria reală a unei prințese germane care ar fi ajutat copiii orfani. În unele regiuni ale teritoriului Germaniei actuale, acești copii ajungeau să muncească în mină și rămâneau pitici din pricina malnutriției și a eforturilor intense. În Coreea de Nord, copiii care au suferit de foame după căderea Uniunii Sovietice sunt numiți ,,generația pipernicită”.
Efectele expunerii la foamete în perioada prenatală și chiar prepubertală au fost menționate în ,,Civilizația Foametei/o altă abordare a umanizării”, citând studii pe olandezii supraviețuitori ai iernii foamei, adică ai unei blocade din timpul celui de-al doilea război mondial. Efectele nocive se transmit epigenetic pe mai multe generații. Audrey Hepburn a fost unul dintre acei copii. Nu a avut o viață prea lungă. În afară de faptul că au fost mai mici la naștere (în cazul expunerii prenatale), în cazul acestor copii incidența unor boli, cum ar fi diabetul de tip II, cancerul, bolile cardiovasculare a fost mai ridicată. (Diaconeasa, 2007)
Având informații despre Holodomor (foametea din Ucraina din anii 1932-1933) mă întrebam dacă există astfel de studii și pe ucraineni. Răspunsul este negativ. Ceea ce se știe este că incidența cancerului e mai ridicată, dar e greu de izolat cauza întrucât și Cernobâlul poate fi listat ca motiv.
,,Sărăcia e ca boala”, îmi spunea o prietenă, medic rezident. De fapt, sărăcia produce boli. Săracii trăiesc mai puțin decât bogații, iar diferența de speranță de viață se mărește, de pildă, în Statele Unite, dar și alte țări, pentru că inegalitatea de venituri și șanse crește. Astfel 1% dintre cei mai bogați bărbați din SUA trăiesc în medie cu 14,6 ani mai mult decât 1% cei mai săraci. La femei, pentru aceleași segmente de populație din SUA, diferența medie e de 10,1 ani. (Dizikes, 2016) Până recent, cel mai puternic factor al creșterii duratei de viață a fost reducerea sărăciei, condiții mai bune de viață și de muncă. Sărăcia înseamnă stres, care duce la diabet, boli cardiovasculare, boli autoimune etc. Experimente pe cimpanzei arată că stresul la care sunt supuși indivizii de la baza ierarhiei le afectează calitatea arterelor. La fel, în cazul speciei umane, afroamericanii, care au adesea nivelul colesterolului mai mic decât alte grupuri etnice, suferă mai adesea de ateroscleroză.
Chiar boli ca diabetul și hipercolesterolemia ar proveni din adaptarea la penuria de resurse (Diaconeasa, 2007). Numai că nu putem compara lipsa de resurse în cazul animalelor, deși mortală, cu lipsa de resurse în cazul oamenilor, și mai ales al oamenilor așa-zis civilizați. Animalele au mai multă libertate, ele nu sunt atât de umilite, și, mai ales, ele nu cunosc sclavia (în cadrul aceleași specii). Un proverb sanscrit spune că fugarul și săracul nu sunt liberi. Săracul în anumite societăți devine sclav. Și la noi se spune ,,sclavie salariată”. Dacă luăm în seamă nu câștigul material, ci libertatea de mișcare, de gândire, de decizie, vom vedea că și în societățile occidentale oamenii sunt mai săraci decât par. Unele societăți de vânători-culegători dispun de puține resurse naturale (ex. Aborigenii australieni), dar între ei există cooperare, nu există ierarhii puternice. Sărăcia ar trebui definită și luând în calcul gradul de opresiune. Societățile lenininste, care porneau de la ideea că sărăcia e un fel de virtute, sufereau de sărăcia generalizată, ca și de umilință și opresiune. Imoralitatea ideologilor comuniști venea din însăși dorința de a folosi oamenii săraci ca ,,vectori ai progresului”. Sărăcia modifică practic creierul nu doar prin carențe, ceea ce ar putea duce la boli psihice (copiii din cele mai sărace 20 familii au de 4 ori mai multe șanse să sufere de boli psihice decât cei din 20% cele mai bogate), dar sărăcia pur și simplu ,,prostește”. (Miller, 2021) Săracii nu mai văd dincolo de problemele lor imediate. E normal ca săracii să nu gândească pe termen lung, ceea ce îi face ușor de manipulat.
La nivel biologic, simpla alocare de resurse pentru un organ sau anumite zone din creier ar putea fi echivalentul sărăciei sau bogăției. Moralitatea e asociată cu fluxul de sânge în anumite zone, cu dezvoltarea unor zone din creier. S-ar putea spune că psihopații sunt de fapt indivizi cu retard, dar la nivel afectiv. E psihopatia legată de sărăcie? Studiile sugerează că instabilitatea în copilărie, care are legătură și cu sărăcia, ar fi un factor de risc. (Henderson, 2021)
Oamenii săraci, marginalizați, fără șanse, văd viața diferit. Poate ar trebui să privim istoria (cruciadele, conquistadorii, comunismul și fascismul), dar și apariția patriarhatului, precum și marile migrații, prin prisma modificărilor creierului date de sărăcie. Atrocitățile ar putea fi o consecință. Despre apariția patriarhatului, Gerda Lerner atinge subiectul penuriei de resurse, schimbărilor climatice (Lerner, 1987). Despre marile migrații se știe că au fost determinate de modificări climatice care au dus adesea la foamete. Legătura dintre foamete și războaie este foarte cunoscută.
Referitor la evenimentele recente din Orientul Apropiat, dar și la cele de acum câțiva ani, legate de ascensiunea Al Qaeda și ISIS, puțini vorbesc de tipul de societăți sărace, în care indivizii sunt supuși uneori sclaviei, iar femeile într-o proporție însemnată, în care aceste mișcări extremiste au apărut. Aceste societăți creează frustrare, stres, care poate duce la comportamente aberante. Când femeile sunt o marfă, care are un preț, ceva greu accesibil pentru bărbații tineri, frustrarea lor e foarte crescută. Oamenii disperați și frustrați, fără șanse, pot găsi nu doar o sursă de venit în meseria de mercenar, dar și o recunoaștere socială în martiriu. Și în cazul martirilor creștini, cei mai mulți erau săraci. Poate judecătorii încercau să-i salveze spunându-le că ziua e frumoasă (Nixey, 2019), dar tocmai judecătorii nu înțelegeau că nu te poți bucura de prea multe dacă ești sărac într-o societate foarte ierarhizată. Nici măcar de tinerețe. Săracii nu au, practic, niciodată 20 de ani. Pentru că nu își permit să viseze și să se comporte ca la 20 de ani.
Probabil eradicarea sărăciei ar rezolva foarte multe probleme actuale și ar crea o lume mai bună. Dar singura metodă pe care o văd pentru eradicarea acestui flagel, sursă a multor racile, este cea descrisă de Daron Acemoglu și James A. Robinson în ,,De ce eșuează națiunile”. Democrația, incluzinea socială și economică, duc și la bogăție și emancipare. (Acemoglu, 2015) Fără emancipare, adică libertate, inclusiv economică, sărăcia persistă și în prezența resurselor naturale. Dar asta ar însemna mai puțină bogăție și putere pentru cei mai puternici. Și nu ar fi în interesul lor… Iar occidentalii care votează nu au suficientă putere, sunt ei înșiși prea săraci ca să aibă o mare influență pentru a schimba ceva…
References
Acemoglu, D. (2015). De ce eşuează naţiunile: originile puterii, ale prosperităţii şi ale sărăciei. Litera.
Diaconeasa, A. G. (2007). „Civilizaţia foametei”: o altă abordare a umanizării. Sitech.
Dizikes, P. (2016, April 11). New study shows rich, poor have huge mortality gap in U.S. MIT News. Retrieved November 1, 2023, from https://news.mit.edu/2016/study-rich-poor-huge-mortality-gap-us-0411
Henderson, R. (2021, July 13). Does Poverty Create Psychopathic Behavior? No, But Family Instability Appears To. Institute for Family Studies. Retrieved November 1, 2023, from https://ifstudies.org/blog/does-poverty-create-psychopathic-behavior-no-but-family-instability-appears-to
Lerner, G. (1987). The Creation of Patriarchy. Oxford University Press.
Miller, K. E. (2021, December 6). Want to Improve Mental Health? Reducing Poverty is Key. Psychology Today. Retrieved November 1, 2023, from https://www.psychologytoday.com/gb/blog/the-refugee-experience/202112/want-improve-mental-health-reducing-poverty-is-key
Nixey, C. (2019). Epoca întunecării: cum a distrus creştinismul lumea clasică. Humanitas.
Paliga, S., & Teodor, E. S. (2009). Lingvistica şi arheologia slavilor timpurii: o altă vedere de la Dunărea de Jos. Editura Cetatea de Scaun.
INDICAȚII DE CITARE:
Amalia Diaconeasa, „Sărăcia – istorie și biologie” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 10/2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 