ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Amalia Diaconeasa

Civilizația mirării

„Mirare” în limba română vine de la un cuvânt cu același sens din latină, moștenit și de alte limbi romanice. Mai târziu a căpătat în unele limbi și sensul de a se uita, a privi la ceva (în italiană, dar și spaniolă). Cuvântul e înrudit cu „mirage” din franceză. 

Sensul e legat de surpriză. Un sinonim este a se minuna, ceva ce presupun reacția la o minune, ceva improbabil. Înseamnă a fi martor la ceva la care nu te aștepți, care nu se desfășoară conform predicțiilor. Se miră și animalele? Da, se spune că te uiți ca vițelul la poarta nouă. Și pentru vițelul care se confruntă cu o surpriză, comportamentul e similar. Se blochează, împietrește, nu știe ce să facă. În unele limbi e descris acest comportament, legat de mirare, făcându-se apel la ideea de piatră, incapabilă de mișcare (astonished).

Mirarea apare la fenomene spontane, dar camenii își cultivă cultural mirarea prin artă, literatură, chiar prin știință. Explorarea duce la surprize. De fapt învățarea înseamnă culegere de noi informații. Iar informația e surpriză. Valoarea informațională depinde de cât de surprinzător e un fapt. Ceva ce nu se schimbă nu are valoare informațională. Nici ceva la care te aștepți sî se întâmple, ceva sigur.

Sigur, la om, dar și la alte animale, puii sunt cei mai înclinați spre explorare, spre învățare. Ei sunt cei mai dornici și capabili să se mire. Unii adulți își mențin această capacitate, asociată cu înclinația spre explorare, dar și spre creativitate, în special prin artă. Acești oameni vor și cred că pot descoperi lumea în continuare.

Ca să ajungi la surprize, la informații noi, există modalitatea clasică de a explora cât mai mult, de a veni cu cât mai multe informații din exterior. Oamenii, fiind nomazi cea mai mare parte a istoriei lor, au făcut asta cu succes. Probabil omul ”primitiv”, omul original, cel de acum câteva zeci de mii de ani, din paleolitic, descoperea lumea în fiecare zi. Nu e de mirare că avea creierul mai mare. Experiențele erau multiple. Nu trebuia să se folosească de atât de multe experiențe create, cu rezultat cunoscut, din care să învețe, ca acum, De fapt ca de când există civilizația, mai mult sau mai puțin.

Dar mai există o altă modalitate de a dezvolta mirarea, o modalitate de care oamenii (occidentali) din ultimele secole, de fapt ultimul secol, au devenit din ce în ce mai puțin conștienți. Am uitat asta cum am uitat de variolă și de ciumă. Ceea ce e absolut șocant. Dar asta e o situație care arată cât de importantă e educația, dar și interferența politică în conștiința noastră. Și astfel, un occidental cultivat devine mai naiv decât orice siberian (poate nu Serghei Șoigu) sau nativ amazonian. Pentru că e mai plin de prejudecăți, mai precis suferă de o amputare chiar surprinzătoare a realității. Pentru că oamenii din aceste societăți așa-zis primitive știu că există substanțe care alterează conștiința, care crează viziuni extraordinare, care schimbă percepția asupra lumii. Occidetalii au învățat să nu se mai gândească sau să uite de asta.

Aceste viziuni sunt ele însele de mirare, dar și știința din jurul lor. Aceste viziuni, în funcție de substanțele folosite, pot fi similare la diferiți oameni. De exemplu, cei care au folosit ayahuasca (Psylocibe mexicana), vorbesc de viziunea, extrem de vie, a mamei universale (numită mama ayahuasca), uneori sub forma unui șarpe mare. Respectiva prezență îndemna la bunătate, la empatie, dar crea și sentimente de vinovăție aducând în planul conștiinței eventualele greșeli din trecut. O mărturia detaliată despre această viziune vine de la un autor, Graham Hancock, care voia să scrie o carte despre arta rupestră. Dar când se documenta, a găsit informația că există asemănări între desenele din zone diferite ale globului, care ar putea veni din viziuni comune, probabil determinate de halucinogene. Așa că a scris o carte, apărută în 2005, Supernatural: Meeting with the Ancient Teachers of Mankind, bazată pe ipoteza că acele desene ar avea legătură cu consumul de substanțe halucinogene. Acele substanțe ar fi fost cele care ar fi creat viziuni similare la oameni aflați în alte părți ale globului și chiar în epoci diferite. Se știe că șamanii consumă astfel de substanțe, care le dau viziuni și experiențe diferite. Legătura dintre religie și uzul halucinogenelor este ceva deja foarte cunoscut..

Dar e vorba despre religia și viziunea altora, nu a noastră, a occidentalilor sau a părinților noștri culturali. Când un tânăr clasicist, Carl Ruck, s-a alăturat unei echipe formate dintr-un bancher Gordon Wasson, vânător de ciuperci, autointitulat etnomicolog și unui chimist, Albert Hoffman, încercând să aducă dovezi pentru ipoteza lor istorică, soarta lui a fost marginalizarea academică cruntă. Această soartă l-a urmărit timp de decenii, în care el nu a încetat să publice.

Căutătorul de ciuperci halucinogene, care le experimenta efectul cu multă dăruire, a venit cu ipoteza că la templul din Eleusis, în Grecia antică, ar fi fost consumate substanțe halucinogene. Adică religia veche europeană s-ar fi bazat pe viziunile induse chimic. La Eleusis, loc vizitat de Sofocle, Platon, Pindar, dar și alți filosofii și artiști celebri ai Antichității, s-ar fi servit o poțiune magică, a cărei rețetă s-a pierdut în timp. Pe baza ipotezei, cei trei au scris o carte, The Road to Eleusis:Unveiling the Secret of the Mysteries, foarte controversată în epocă. Din păcate, perioada în care a apărut a coincis cu ceea ce se cheamă ”războiul împotriva drogurilor”. Ce e și mai interesant e că acest război a fost declanșat când  consumul de droguri era în declin (conform Noam Chomsky). Numai că acel război, dar și viziunea oficială asupra drogurilor ne-a alterat și viziunea asupra istoriei.

Dar care era formula acelor substanțe halucinogene, probabil conținute de băutura magică kukeon, cea folosită la Eleusis?

Doar un mic poem dedicat Demetrei, păstrat parțial, ar da câteva indicii despre ce ar fi fost acea băutură, un fel de bere de orz și cu alte plante aromatice. Religia grecilor pare o poveste pentru copii, dacă nu luăm în seamă moștenirea ei culturală extraordinară . Adică teatrul, dedicat lui Dionisos, zeul vinului, jocurile olimpice, dedicate lui Zeus. La templul din Eleusis aveau loc celebrele mistere. Inițiații nu aveau voie să povestească despre ce se întâmplă acolo sub amenințarea morții. 

Oare religia grecilor însemna experiențe inedite, viziuni extraordinare care aveau loc sub influența halucinogenelor? Discuția e lungă și probabil nu foarte interesantă pentru cei care nu sunt preocupați de substanțe. Dar discuția despre prejudecățile savanților actuali e foarte interesantă. Ruck, clasicistul care a adus multe dovezi în acest sens, a fost marginalizat de către șeful lui texan care i-a spus: ”Nu ar fi făcut grecii așa ceva!” Cum zicea Percy Shelley, noi toți suntem greci. Și cum ar fi putut grecii să fie niște junkies? 

Acum te gândești ce probabilitate era să nu fie? Substanțele halucinogene erau folosite peste tot, cine știa ceva despre plante, știa și despre efectele lor. Nu e de mirare că femeile, care erau în culturile de vânători-culegători, culegătoare, erau cele care conduceau ritualurile magice în multe culturi, inclusiv la Eleusis. Templul de acolo a funcționat aproape două milenii, până când creștinismul a devenit religia imperiului roman, iar creștinii au distrus toată știința, literatura și arta antichității (secolul IV d. Chr). După unele estimări, ar fi cam 1% din operele timpului cele care au ajuns la noi. Eu tot sper ca prin Orient să se mai descopere lucruri interesante. Templul de la Eleusis, aproape de Atena, a fost distrus.

Cum ar accepta oamenii o religie dacă nu de bună voie? Dacă nu au un avantaj. Islamul, despre care se spune că trebuie împrăștiat cu sabia, s-a impus de fapt foarte pașnic. Oamenii au crezut că viața lor va fi mai bună sub noua religie, în primul rând nu vor mai fi sclavi. Apoi pentru bizantini a fost partea cu impozitele. Dacă erai musulman, scăpai de multitudinea de taxe, la care excela Imperiul Roman de Răsărit.

Primele comunități creștine, cum se știe, erau foarte fanatice, gata să moară pentru credința lor, poate au primit mai mult decât speranța egalității. Există ipoteze că la început, inclusiv creștinii ar fi participat la ritualuri secrete în care împărtășania (euharistia) ar fi fost mai mult decât un simbol (Brian C. Muraresku: Cheia nemuririi. Istoria secretă a religiei fără nume). Dacă viziunile ar fi fost atât de vii, atât de convingătoare, dacă credința în nemurire ar fi fost bine implantată de substanțe halucinogene, poate seninătatea în fața morții a unor martiri, mulți necunoscuți, ar putea fi explicată. Dar, sigur, religia organizată ar fi distrus tot, nu doar cultura antichității. Biserica trebuia să aibă monopolul asupra spiritualității. Rezultatul e cel care se vede.

Indiferent dacă aceste ipoteze au sau nu un sâmbure de adevăr, cert e că în multe culturi, substanțele halucinogene au o mare importanță în dezvoltarea spiritualității, în accesul la paranormal, Chiar dacă grecii se îmbătau doar cu simboluri, ceea ce e puțin probabil, o făceau tot exploatând beția strămoșilor lor. Există dovezi istorice destul de concludente care arată că oamenii au început să facă agricultură nu pentru a face pâine, ci..bere (Civilizația foametei/o altă abordare a umanizării). Nu mai vorbim de faptul că berea în Antichitate, dar și apoi, nu arăta ca acum. Afară de faptul că se bea cu paiul, fiind o suspesie cu impurități, avea rețete variate, și adesea ”îmbăta” prin ceva mai mult decât alcool.  Berea standardizată de acum e de dată recentă, de pe timpul lui Luther.

De unde vine groaza de droguri în zone în care acum un secol opiul se găsea la farmacie? Ai crede că e vorba doar de bani. Dacă ar fi la liber, ar fi foarte ieftine. Ce e greu de găsit e scump. Alcoolul s-a scumpit și a fost rețeta spre  îmbogățire în timpul prohibiției. Traficul de droguri, substanțe care ar trebui să coste mai nimic, e în continuare sursă de mulți bani.

S-ar putea ca lucrurile să fie însă mai complicate, dincolo de așa-zisul bun simț al celor care se cred raționali. Sau naivi, adică virgini în ce privește efectele lor.

Ce diferență e între religioși sau oamenii înclinați spre paranormal și cei care nu sunt? Probabil experiențele lor. Cei care au încercat ayahuasca, fie și o singură doză, în scop terapeutic și în cazul unui experiment medical, vorbesc de o schimbare a viziunii asupra lumii. Și despre dragoste divină, deși ei sunt atei. Mulți dintre cei care au încercat ayahuasca, inclusiv Hancock, erau atei și se consideră atei în continuare, dar cred că lumea e mai mult decât pare. Unele dintre aceste substanțe, inclusiv ayahuasca, crează legături neuronale inedite. Creativitatea e de asemenea apariția de legături inedite, care te fac să vezi lumea sau măcar o parte din ea, altfel.

Din date existente (pentru că eu nu am experimentat nicio substanță halucinogenă, nici nu am avut halucinații) se pare că alterarea realității se referă, printre altele, la disoluția eului, ceea ce ar conduce la ideea contopirii cu universalul. Dar această senzație se poate obține prin distrugerea unor semnale din cadrul corpului, care stabiliesc limitele corpului și poziția relativă a acestuia.

Sunt în general oamenii înclinați spre experiențe de genul mai susceptibili de a avea erori de percepție a corpului? Probabil da. Cunosc persoane care au declarat că au avut senzații stranii în anumite situații, cum ar fi ședințe de yoga. Capacitatea lor mai redusă de orientare, de a fi conștienți de poziția unor stimuli din exterior, ar putea avea o legătură cu posibilitatea de a ajunge la astfel de stări. Dar indiferent de mecanisme, viața acestor oameni ar putea fi diferită, ei ar simți altfel, ceea ce i-ar face să creadă altceva. Înclinarea spre un tip de spiritualitate ar veni de aici. Sigur, ei ar putea să nu se asocieze niciunei religii convenționale.  De fapt religia distruge spiritualitatea. Pentru ca oamenii să nu aibă propriile experiențe spirituale, religiile de masă, cum e creștinismul, au interzis astfel de experiențe.

În cartea ”Homo biologicus”, Pier Vicenzo Piazza dă de înțeles că interzicerea drogurilor nu e doar despre bani, ci despre ceva mai mult. Dacă ne gândim că marijuana, mai ales la tineri, distruge motivația și ambiția tocmai prin relaxarea pe care o produce…Dar riscul de dependență e destul de redus pentru cele mai multe droguri cunoscute, pentru asta e nevoie de…”talent”, adică de susceptibilitate genetică sau indusă de mediu.

O mare mirare ar fi cât de puțin se știe despre efectele celor mai cunoscute droguri. Dar cert e că sunt mai puțin periculoase, adică ucid mai puțin oameni, decât alcoolul și tutunul. În ce privește amenințarea asupra ordinii sociale, potențialul lor e mai mare. Și de aici ar veni interzicerea lor, care e cât se poate de irațională. Pentru că se pot produce mult mai multe astfel de droguri. A interzice drogurile înseamnă a interzice…chimia.

Biografie 

Cheia Nemuririi – Istoria secreta a religiei fara nume 

Homo biologicus, Pier Vicenzo Piazza – eMAG.ro

Civilizatia foametei – O alta abordare a umanizarii – Amalia Diaconeasa, ed 2014 – eMAG.ro

INDICAȚII DE CITARE:

Amalia Diaconeasa, „Civilizația mirării ” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 8-9/2025

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.