Adolescența, o perioadă din viață tipic umană
Ce e adolescența și de unde vine numele ea? Sigur, ca de obicei, mai ales în zona noastră, vine din latină de la un verb ”adolescere” care înseamnă a crește, a se maturiza. Deși limitele ei se pare că se schimbă în timp, în funcție de factorii de mediu, ar fi o perioadă care durează de la 12 până la 21 de ani la femei și de la 14 la 25 de ani la bărbați. Acum nu știm cât e și politică aici. Existând o tradiție a căsătoriei mai timpurii în cazul femeilor (benefică patriarhatului, nu lor) era interesul să consideri că femeile se maturizează semnificativ mai repede.
Dar dincolo de politică, se pare că adolescența există și e o perioadă foarte specială în viața oamenilor. Am întrebat o femeie matură despre ce perioadă din viața umană e mai grea: adolescența sau menopauza? Răspunsul a fost clar: adolescența.
Mulți spun că ar vrea să se întoarcă în timp, să fie din nou tineri. Nu știu câți ar mai dori asta dacă ar fi să repete adolescența. Sigur, vrei să fii tânăr, să arăți și să te simți tânăr, dar nu vrei suferința, conflictele interioare și uneori nu doar interioare, din adolescență. Ești tânăr, dar adesea nu simți nicio bucurie a ceea ce ar trebui să fie tinerețea. Ideal e să ai 30 și să arăți de 17. Cum zicea Picasso, cât de mult îți trebuie ca să fii tânăr!
În adolescență totul se schimbă, de la orele de somn la gusturi și preocupări. Adolescenții adorm târziu și se trezesc și mai târziu. Dacă sunt obligați să se ducă la școală devreme, sunt tot timpul obosiți și lipsiți de chef. Apatia e starea normală a adolescentului. Apoi (sau chiar înainte) încep să conteste tot. Și ca să fim sinceri, chiar au dreptate. Societatea umană, inclusiv, sau, din unele puncte de vedere, mai ales cea modernă, e cât se poate de irațională, absurdă, nedreaptă și oprimantă. Omul e prins în tot felul de datorii absurde ca într-o pânză de păianjen. Adolescenții se află în ingrata poziție de a descoperi ce e viața, adică ce e viața în lumea adulților, dar a avea încă un statut de copii. Nu doar că descoperirile astea sunt foarte dezamăgitoare, dar nu ai nicio putere să faci ceva pentru a schimba lumea. Conștientizezi, dar nu ai soluții. Dar uneori le cauți. De aceea tinerii sunt o mare problemă politică. Mai precis ”erau”. Ponderea tinerilor într-o populație influențează mersul acelei societăți. Unde sunt mulți tineri, apar probleme cu șomajul, integrarea lor, probleme legate de găsirea unui partener. Asta se întâmplă acum în nordul Africii, Orientul Apropiat, dar mai ales Africa Subsahariană. Mai ales în societățile puternic patriarhale, unde sexul e foarte reglementat și femeile practic se cumpără, tinerii de ambele sexe sunt foarte frustați sexual. Tensiunile care apar din aceste cauze pot duce la revolte și mișcări sociale.
În Occident problema politică a tinerilor nu prea mai există. Pentru că sunt puțini tineri din cauza deceniilor de natalitate scăzută. Dar istoria Occidentului nu poate fi concepută fără acțiunile tinerilor. De la Revoluția de la 1848 (dar și cele anterioare) până la declanșarea primul război mondial, tinerii au creat mode, au împins idealuri, au schimbat lumea. Cândva se zicea ” ce aș mai face dacă aș fi tânăr/ă”. Adică poate ce revoluție ai porni.Pe care s-o fure bătrânii, ca de obicei.
Dar adolescența nu e doar o perioadă grea din viață și atât. E la propriu o perioadă mortală. Și aici nu ne referim doar la rata mare a sinuciderilor în această perioadă. Mortalitatea din accidente e o altă problemă. Dar și morbiditatea generală crește. Ai mai multe șanse să mori în adolescență decât mai târziu, la 20 sau 30 de ani. Adolescența e legată de un maxim de mortalitate. Dincolo de problema asta există bolile care se declanșează în adolescență. Și aici vorbim în primul rând de bolile psihice. Să fie pur și simplu cultura sau ritmul adolescenței cel care influențează apariția bolilor psihice?
Antropoloaga Margaret Mead a încercat să demonstreze că problemele psihologice din adolescență sunt o consecință a societății occidentale, iar tinerii din societățile tradiționale, unde nu există atâtea ierarhii și unde relațiile sexuale nu sunt exclusive nu suferă atât. În „Coming of Age in Samoa”, apărută în 1928, ea arată că, în problemele adolescenței, cultura joacă un rol foarte important. Chiar dacă se spune că Mead a venit în Samoa știind deja ce va găsi, deși unele dintre rezultatele ei sunt contestate, dovezile indirecte în favoarea ideilor ei există…din alte rezultate. În societățile de vânători-culegători, mai egalitare, lipsite de provocări sociale mari, dar unde, aș adăuga, tinerilor și adolescenței li se dă o mare importanță (ritualuri de trecere, strategii de integrare), nu există boli psihice, mai precis psihoze majore, cum e schizofrenia. Dacă ele au o componentă genetică (și au), când nu există condițiile de manifestare, nu apar. E ca și când te-ai uita pe fotografii vechi căutând persoane foarte grase. Erau foarte rare. Erau genele oamenilor de atunci diferite? De fapt sunt date care susțin ponderea variată în riscul de a dezvolta boala, dar și penetranța incompletă a unor gene implicate în schizofrenie. Adică sunt gene dominante care pur și simplu nu se manifestă în unele condiții. Transformările biologice asociate cu această perioadă a vieții cresc riscul de a dezvolta aceste boli. Dar nimic nu e o condamnare.
Să fie și alți factori, pur biologici? Deși adolescența există la toți oamenii și a existat din Antichitate, cu problemele aferente, ritmul creșterii în adolescență se pare că a variat. Dacă creșterea e rapidă, transformările sunt rapide, cu mai multe dezechilibre. În adolescență se poate crește și 20 cm într-un an. Uneori după vacanță descoperi schimbări spectaculoase la colegii de clasă. Un studiu din Japonia arată că acum un secol, creșterea dura mai mult, chiar dacă exista o accelerare în această perioadă. Probabil era ceva similar și în alte zone. Chiar dacă rezultatul era același, o creștere mai lentă ar fi făcut diferența.
Când apare adolescența? Există și la alte specii? Din păcate, adolescența pare să fie o perioadă specific umană. Se pare că în Biblie au uitat să specifice și acest blestem al speciei umane. Omul e o specie cu o dezvoltare și o viață lentă. Care provine din specii cu o dezvoltare și o viață lentă. Dar e campion la acest capitol. Ceea ce s-ar numi adolescență la cimpanzei durează cam între 8 și 12 ani. E o perioadă de învățare, inclusiv socială, intensă. Ei devin complet maturi până la 16 ani. Dezvoltarea la cimpanzei, deși lentă față de alte specii, e mai rapidă.
Ceea ce numim adolescență ar fi apărut prima dată la Homo erectus. Celebrul Turkana boy, un schelet aproape complet al unui copil de Homo erectus de acum 1,5-1,6 milioane de ani, care avea proporțiile unui adolescent uman, e o dovadă în acest sens. Băiatul de la lacul Turkana avea aproximativ 1,54 m înățțime, iar analiza dinților și a oaselor arată că era în creștere. Vârsta lui e estimată la aproximativ 8-12, ultimele studii plasând-o în jurul vârstei de 8-9 ani. Probabil Homo erectus cunoștea, ca și omul modern, o perioadă de accelerare a creștere, un model de creștere similar cu cel uman, deși cu timpi oarecum diferiți. Totuși, lucrurile nu sunt clare, încă există controverse.
Avea omul de Neanderthal adolescență? Se pare că da, deși din nou, se pare că se dezvolta un pic mai rapid decât omul modern. Interesant e că ritmul creșterii pare să se altereze din nou în ultimul timp. Cel puțin în unele locuri… Acum se vorbește de problema pubertății precoce, care ar fi indusă de poluanții din mediu, care funcționează ca hormoni, dar și de alți factori. Să joace și tratamentul cu antibiotice un rol? Peștii din apropierea unei fabrici de antibiotice erau mai mari decât alții din specia lor. Cauza erau antibioticele care combăteau infecțiile care le afectau dezvoltarea.
Dar probabil cel mai important factor e accesul la hrană abundentă. Foarte probabil ca modelul de creștere umană să fi fost influențat de condițiile de mediu din trecut. Acum lucrurile se schimbă. Ceea ce e specific uman ar fi doar o mai mare flexibilitate metabolică a creșterii și dezvoltării, inclusiv celulare. O ipoteză despre originea adolescenței era că a apărut când tinerii au învățat să vâneze și au avut ei înșiși acces la hrană mai multă, așa au crescut mai repede. Greu de crezut că a fost așa, în sensul că a implicat vânătoarea, mai ales de animale mari. Accesul la hrană pur și simplu, care să includă și hrană animală, ar fi avut un rol.
Indiferent de originea ei, adolescența e perioada cea mai importantă din viață din punct de vedere…comercial. Adolescenții, chiar dacă acum nu mai dau tonul la tot felul de mode vizibile în stil de îmbrăcăminte, modă, muzică etc, ei sunt cei cărora li se adresează cele mai multe reclame. Ei sunt principalii consumatori de muzică, filme, dispozitive electronice, haine. Din păcate, de obicei ei nu își permit să-și ia case și mașini scumpe, că probabil și această piață ar fi influențată de gusturile lor. De fapt lumea arată nu cum ar vrea bătrânii cu bani și putere, ci cum arată adolescenții care nu au niciun status în societatea actuală, care sunt discriminați exact pentru că sunt tineri. Adolescenții au puterea maximă asupra comerțului și a unor arte. Cum zicea Ellen Mirren, filmele se adresează unui adolescent, penisului lui.
Până la urmă cele mai importante decizii legate de propria viață sunt luate atunci. Moda pe care ai trăit-o atunci va fi pentru totdeauna cea mai frumoasă, deși adesea era chiar penibilă.Muzica de atunci va fi cea mai bună. Băieții, fetele de atunci au arătat cel mai bine. Probabil așa vor spune și tinerii de acum, oricât de ciudat ar părea. Frumusețea e în ochii privitorului, iar tricourile largi și terne, pantalonii nedefiniți pe un corp gras și departe de a fi fit, pentru unii reprezintă frumusețe. Ciudat, dar nu mai ciudat ca atunci când tinerii erau îngrozitor de slabi. Cum spunea un medic cardiolog uitându-se la niște reclame din anii 50 la Coca Cola ”Asta are foamea în glandă, o paște tuberculoza”. Acum te paște diabetul de tip II sau bolile cardiovasculare.
Poate adolescența e aproape la fel de importantă ca primul an de viață. Nu zic ca perioada intrauterină, care e cea mai importantă. Ironia soartei face ca perioadele importante să fie asociate cu cea mai mare vulnerabilitate și lipsă de putere.
Bibliografie
Turkana boys cause of death – Search
Civilizatia foametei /o alta abordare a umanizarii – Ninsun
INDICAȚII DE CITARE:
Amalia Diaconeasa, „Adolescența, o perioadă din viață tipic umană” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 7-8/2026
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
