Cui îi e frică de bibliotecă?
Fiica mea de cinci ani își imagina cum am fi bogați și am putea să ne cumpărăm foarte multe cărți. I-am spus că suntem deja și avem mii de cărți[1]. Căci, dincolo de valoarea în bani, acestea sunt o valoare pentru sufletele noastre. Dar familia mea e atipică. Tind să cred că și cititorii revistei Anthropos nu se încadrează în comportamentul românului obișnuit. Și ca să fie totul mai clar, e momentul să recurgem puțin la cifre.
Conform unei investigații a postului de radio Europa Liberă[2], în România se publică anual peste 30.000 de cărți cu ISBN. Aceasta în condițiile în care, la nivel european, în 2023, au apărut 585.000 de titluri de carte noi, conform unui raport al Federației Europene a Editorilor (FEP)[3]. Totuși, ele rămân necitite pentru că, în Uniunea Europeană suntem pe ultimul loc la numărul de cititori. Doar 29,5% dintre români au citit o carte în anul 2022, afirmă un sondaj Eurostat citat de Radio România[4]. La nivel european, 52,8% din populația UE[5] care a împlinit 16 ani citise măcar o carte în aceeași perioadă. Campioanele erau: Luxemburg (75,2%), Danemarca (72,1%) şi Estonia (70,7%).
Revenind la datele publicate de Europa Liberă, piața cărții din țara noastră este de circa 60 de milioane de euro. Dacă adunăm și piața manualelor școlare se ajunge la o valoare totală de 100 de milioane de euro. Poate chiar ceva mai mult după FEP[6]. E numai un mizilic față de piața europeană care se ridică la 35,3 miliarde de euro conform aceluiași document al Federației Europene a Editorilor. Să facem un calcul simplu: la prețul mediu al unei cărți de 10 euro, asta înseamnă că se vând circa 6 milioane de cărți de beletristică. Așadar, la o populație estimată de 19 milioane de locuitori[7], în medie doar unul din trei români cumpără o carte pe an. Și aceasta e doar o medie, pentru că eu, de exemplu, cumpăr în fiecare an câteva sute. „Patimă mare, dom’ profesor. Patimă mare!”, vorba șefului de gară din „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian.
Dar a cumpăra cărți nu este singurul mod de avea acces la lectura lor. În acest moment, există un noian de publicații accesibile în format electronic în mod legal sau nu. Militanții pentru accesul liber la informație[8] ca o șansă pentru cei care nu dispun de mijloacele pentru a-și procura cărți sau alte publicații se ocupă de acest aspect. E greu de spus ce primează: dreptul autorului de a fi recompensat pentru munca depusă sau accesul liber al oamenilor la cunoaștere. Cred că pe măsură ce românii se îmbogățesc ar trebui să renunțe la fraudă. Apoi, poți împrumuta cărți de la prieteni, de la colegi, vecini, rude, ba chiar și de la bibliotecă. Ce minune mai e și biblioteca aceasta! Există biblioteci gratuite, finanțate, în marea lui generozitate, de statul român, și biblioteci private care au avantajul că îți trimit cărțile prin curier. Puțini dintre cetățenii acestei țări au călcat vreodată pragul unei biblioteci după ce au depășit vârsta școlară. Cu tot cu elevii, au fost numai 2.419.179 de persoane care au împrumutat o carte sau au consultat-o în sediul unei biblioteci în anul 2023[9].
Fenomenul dispariției cititorilor din biblioteci are mai multe cauze. Prima dintre ele ar fi că interesul pentru lectură a scăzut pe măsură ce oamenii au avut acces tot mai mult la alte surse de divertisment. Apoi, utilizarea cărții electronice a făcut progrese remarcabile chiar și în România. Eu însumi, ca doctorand, am fost la biblioteca universității o singură dată. De altfel, titlurile mai noi nici nu se găseau acolo și am preferat să le cumpăr. În cele din urmă, pandemia, cu restricțiile ei a afectat puternic obiceiul de a merge la bibliotecă, care este și un act social. La Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” unde predau eu, biblioteca era un adevărat motor cultural. Mereu erau cititori, elevi care colaborau la proiecte, care se pregăteau pentru concursuri sau doar își ocupau timpul dinainte sau de după ore. E drept, unii mai și chiuleau pentru o carte interesantă. Ce mai, creștea inima în profesorul care îi vedea cu ce se îndeletnicesc. Revenirea a fost grea. Nici măcar acum biblioteca coșbuciană nu mai e cea a fost.
Poate că nu veți găsi la bibliotecă orice vă doriți, dar, cu siguranță, veți găsi ceva interesant. Știu, sunt biblioteci sătești unde lectorii fideli au citit toate cărțile. Dar acestea sunt excepții. Biblioteca de cartier de lângă mine se numește „Costache Negruzzi” și e parte din Biblioteca Metropolitană București, finanțată de la bugetul local. Numai această filială are 17.701 de documente de bibliotecă[10]. Nu ți-ar ajunge o viață ca să le parcurgi. Deși și noi avem în casă câteva mii, totuși soția mea merge cu copiii să împrumute. E o distracție ca și atunci când mergi la restaurant ca să mai mănânci și altceva decât acasă. Numai că locanta asta e complet gratuită. Bibliotecarului nu îi dă nimeni bacșiș.
Nu știu din proprie experiență cum stau lucrurile în alte țări, dar din ce am citit, sunt peste tot state generoase când e vorba de cultura de masă. Lucrurile nu au stat așa întotdeauna. Totul a pornit din Orientul Mijlociu, din Semiluna Fertilă. Descoperirile arheologice au relevat că instituțiile din statele acestei zone aveau arhive de pe la 2500 î.Hr.[11] Una dintre cele mai celebre biblioteci antice este cea a regelui Asiriei Ashurbanipal din Ninive. Orașul din nordul Mesopotamiei, azi Mosul în Irak, a fost glorioasa capitală a acestui regat înainte de cucerirea lui de o coaliție dintre regatul med și noul imperiu babilonian, în anul 612 î.Hr.[12]. S-au găsit acolo circa 30 de mii de tablete de lut cu texte diverse. Incendiul care a distrus orașul a făcut ca tăblițele să se conserve mai bine. Printre ele și una dintre capodoperele literaturii universale, „Epopeea lui Ghilgameș”.
Nu știm dacă publicul larg avea acces la aceste colecții de texte, dar știm că grecii antici au avut biblioteci care puteau fi consultate de către cetățenii polisurilor. Prima ar fi fost cea întemeiată de tiranul Pisistrate la Atena, în secolul VI î.Hr. După cuceririle lui Alexandru cel Mare, regatele elenistice se mândreau cu colecțiile lor de cărți. Desigur, cea mai celebră a fost biblioteca din Alexandria, întemeiată de primii Ptolemei, care s-au bazat și pe faptul că papirusul, o trestie care crește în Africa de Nord, se găsea din abundență în Delta Nilului. La rândul lor, Attalizii din Pergam (în Turcia de azi), au încercat să rivalizeze cu Ptolemeii. Pentru că nu aveau suficient papirus au folosit cu succes pergamentul, o hârtie confecționată din piei de animale. Aceasta era mult mai scumpă, dar avea avantajul că era foarte rezistentă în timp și că putea fi legată cu ușurință sub formă de codice – cartea așa cum o știm noi. Creștinii au fost cei care au impulsionat folosirea codicelui pentru edițiile textelor Bibliei. Înainte vreme, cartea avea forma unui sul care se desfășura pe măsură ce era citit textul.
Romanii au preluat ideea și, în timpul lui August, Asinius Pollio a deschis prima bibliotecă publică în Atrium Libertatis („Casa Libertății”) din Roma. Tot o instituție romană a fost, la origini, și Biblioteca Imperială din Constantinopol, chiar dacă avea mai ales cărți grecești. Aceasta a funcționat până la căderea orașului în mâinile turcilor otomani pe 29 mai 1453. De aici s-au răspândit în Renaștere manuscrise neprețuite care conțineau opera marilor autori greci. Până atunci, Occidentul trebuise să se mulțumească cu traduceri ale altor traduceri venite pe filieră arabă prin Spania[13]. Tot în Renaștere, apare la Cesena, în 1452, prima bibliotecă publică, Biblioteca Malatestiana[14]. De atunci, astfel de instituții apar sporadic până când, în secolul XIX, pe fondul unei dorințe generale de progres cultural, acestea încep să se răspândească peste tot în lume.
Magia bibliotecii medievale așa de frumos redată de Umberto Eco în romanul „Numele trandafirului” se reflectă și în a crea clădiri frumoase, uneori impunătoare, care să adăpostească colecțiile de carte. Circulă adesea pe grupurile de socializare imagini ale unor săli de lectură impresionante. Dar chiar și spațiul modern al Bibliotecii „Costache Negruzzi”, aflat la parterul unui bloc-turn construit în vremea comunismului a reprezentat pentru mine un loc de bucurie și de taină când, copil fiind, i-am trecut pragul. Acum a venit rândul copiilor mei. Așa se creează o tradiție. Deci, cui i-e frică de bibliotecă dacă nici copiilor de cinci ani nu le este?
[1] În acest moment am inventariat cu softul Biblioteca mea peste 1340 de volume. Dar estimez că avem cel puțin de vreo patru ori mai multe. Dacă banii dați pe cărți i-am fi investit în imobiliare, probabil că mai aveam acum un apartament.
[2] https://romania.europalibera.org/a/cati-bani-castiga-un-scriitor-din-carti/33143663.html
[3] https://fep-fee.eu/European-Book-Publishing-Statistics-2023
[4] https://www.radioromania.ro/cultura/eurostat-romania-pe-ultimul-loc-in-ue-privind-ponderea-cititorilor-de-carti-id31075.html
[5] Cu mențiunea că Germania nu face parte din acest studiu. Cf. https://www.euronews.com/my-europe/2024/11/12/survey-women-in-the-eu-read-more-books-than-men#:~:text=Almost%20half%20of%20EU%20citizens,%25)%20and%20Italy%20(35.4%25).
[6] https://fill-livrelecture.org/wp-content/uploads/2021/04/20170223_-_brochure_a4_final_pdf.pdf
[7] https://insse.ro/cms/sites/default/files/com_presa/com_pdf/poprez_ian2024e.pdf
[8] cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Freedom_of_information
[9] http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table
[10] https://bibmet.ro/filiale/filiale-sector-2/biblioteca-costache-negruzzi/
[11] https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_libraries_in_the_ancient_world
[12] https://en.wikipedia.org/wiki/Medo-Babylonian_conquest_of_the_Assyrian_Empire
[13] Operele erau traduse din greacă în arabă, din arabă în castiliană, iar din castiliană în latină.
[14] https://en.wikipedia.org/wiki/Public_library
INDICAȚII DE CITARE:
Alexandru Popp, „Cui îi e frică de bibliotecă?” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 11/2024
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 