Tura de vânătoare
În cazul în care ai absolvit Literele și ai apreciat sau încă ești fan literatură gotică, sunt mari șanse să fi observat că redarea literară a mitului vampirului apare încă de la început sub forma diferenței de clasă. Prin ,,de la început’’ mă refer la romanul lui Bram Stoker (acum și în traducerea Ion Gorun, așa cum pot admira cititorii admirabilei edituri și grup de umor Dezarticulat), unde vampirul omonim era un fel de nobil pierdut în negura timpului – ceea ce vrea să spună că locuia într-un castel din Transilvania – o rămășiță a erei feudale care, la acea vreme – sfârșitul secolului al XIX-lea – era deja istorie. Ei bine, acest aspect al diferențelor de clasă se păstrează și în Day Shift (debutul regizoral al lui J.J. Perry), despre care putem spune că actualizează mitul la modul urban și cotidian. Adic transferă acest mit gotic în acel mare oraș american de pe coasta de vest, zona considerată a fi centrul stângii progresiste din SUA.
Pe ritmurile de Grandmaster Flash&The Furious Five cu acel The Message (printre cele mai influente singles pentru dezvoltarea genului hip hop) și 2Pac alături de Doctor Dre cu California Love, o altă piesă iconică pentru hip hop-ul anilor ’90 (cu un videoclip care prelua scenariul postapocaliptic din Mad Max, precum orice post-blaxploitiation respectabil), Jamie Foxx (Dreamgirls, Ray, Django Unchained) este Bud Jablonski, un curățător de piscine care conduce o camionetă uzată și, fără să observe cineva, vânează vampirii din zona San Fernando Valley a metropolisului Los Angeles. Ucigând doi vampiri și luându-le colții, află că nu poate câștiga prea mult pe acei colți, deoarece Peter Stormare, (Fargo, The Big Lebowski) un amanetist lacom și uns cu toate alifiile comerțului anti-vampiri, nu vrea să-i vândă colții vampirilor vânați la o sumă care să îi permită lui Bud Jablonski să plătească taxele școlare și aparatul dentar pentru fiica sa (Zion Broadnax). Strâns cu proverbiala ușă financiară și amenințat de soție că se va muta cu fiica lor în Florida dacă nu va plăti acele taxe, Bud își dă seama că trebuie să reintre în sindicatul vânătorilor de vampiri. În acest moment, filmul ajunge în zona clivajelor de clasă, în universul acestui film ceea ce trec drept vânători de vampiri nu sunt asasini nocturni supraspecializați, cu armament de ultimă generație și care lucrează pe cont propriu (cum se întâmplă în Blade), ci un fel de asociație internaționalizată, cu o ierarhie birocratică cu sarcina de-a superviza vânătorii de vampiri aflați, aici, pe post de muncitori, în acest fel oferindu-le o plată mai bune și servicii sociale precum asigurare medicală sau pensie. De cealaltă parte, sunt vampirii gândiți aici ca o castă superioară de albi bogați, ascunși ziua sub înfățișarea unor afaceriști locali sau cetățeni middle-upper class, așa cum erau extratereștrii ascunși sub înfățișare umană din They Live al lui John Carpenter. Planul acestor vampiri-afaceriști conduși de Audrey (Karla Souza) este să cumpere proprietăți imobiliare în zona San Fernando și să le populeze cu colonii întregi de vampiri. Nu și dacă Bud va avea un cuvânt de spus în această privință.
Intrat în sindicatul anti-vampiri, lui Bud i se alătură vecina sa transformată în vampir (Natasha Liu Bordizzo) și Seth (Dave Franco), un funcționar care vrea să avanseze în organizația anti-vampiri, dar care este însărcinat să-l însoțească pe protagonist în teren pentru a raporta de fiecare dată când un trigger-happy Bud încalcă normele sindicatului. Cum fanii filmelor de acțiune pot deja presupune, acele norme interzic uciderea vampirilor în locurile publice, acolo unde vânătorii pot fi observați de oamenii obișnuiți care nu știu nimic despre demonii cu colți care trăiesc printre ei (scenariu similar cu Men in Black, unde extratereștrii de diverse tipuri se ascundeau efectiv în costume care imitau corpul uman, prezența lor pe Terra fiind reglementată de o agenție secretă). O parte considerabilă din film urmează scenariul comediilor buddy cop, în care doi oameni cu personalități diferite sunt nevoiți să lucreze împreună pentru a prinde un super-răufăcător sau a pune capăt unui val de infracționalite. Acum, opoziția este între un funcționar vegetarian care nu suportă violența și un vânător de vampiri înarmat până în dinți, pentru care diversele reguli sunt mereu o barieră în calea eliminării urmașilor lui Dracula. Sau contrastul dintre bărbații vegetarieni, numiți cu dispreț soy-boys de către dreapta reacționară, și masculinitatea dură și inventivă a filmelor de acțiune din trecut.
Curios este că filmul poate fi văzut și ca o aluzie la filmele cu vampiri din trecut, să zicem templul unde erau venerați vampirii (vezi piramida de sub barul rău famat din From Dusk Till Dawn), criptele pline cu osuare (dacă ești pasionat de istorie, de călătorii sau pur și simplu vrei să vezi capitala Franței, îți vei aminti de faimoasele catacombe din Paris) sau protagonistul care trebuie să-și salveze familia. La fel cum discuțiile dintre Bud și Seth despre un El Jefe ca lord peste toți vampirii par să indice o posibilă continuare. Dar în debutul lui J.J. Perry mai poate fi observat și un omagiu adus metropolei Los Angeles, al doilea cel mai mare oraș din SUA, cu muzica, trimiterile la industria pornografică (San Fernando Valley este centrul industriei porno din SUA), mașinile și atmosfera sa specifică de West Coast, dar și personaje pitorești, precum Big J. (Snoop Dogg, o posibilă aluzie la rolul său din Starsky&Hutch), aici Snoop Dogg are un rol ceva mai extins – nu doar un temut vânător de vampiri, ci și un negociator experimentat în ceea ce privește relațiile angajați-conducere. Vezi și eternele conflicte de muncă de peste ocean, luptele angajaților americani pentru drepturi social-economice care până acum ar fi trebuit să fie ceva de la sine înțeles. Sigur, Day Shift nu este un film din afară de fascinant, având aceleași clișeele ale filmului de acțiune, duse acum la un alt nivel datorită efectelor speciale, adică zgomote, explozii și trupuri de vampiri contorsionate, dar pentru pasionații goticului post-Dracula, este un film de urmărit în după-amiezile cu ploi enervante, alături de cutia cu popcorn și MP3 player-ul cu selecția preferată de hip hop-ul anilor ’90.
INDICAȚII DE CITARE:
Alexandru Ionașcu „Tura de vânătoare” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 10/2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 