Recviem pentru corpul perfect
Atunci când încerci să slăbești, descoperi destul de repede că nu vrei doar să slăbești, să dai jos câteva kilograme pentru a putea purta acei pantaloni fâșneți sau acea rochie de vis. Nu slăbim pentru dorința de-a slăbi, cum s-ar spune, nu, nici pe de parte. Vrei să slăbești pentru a putea avea și tu acel corp visat, adică indus de acea simbioză omniprezentă a industriei frumuseții cu divertismentul în masă. Nu ne acceptăm corpul, prin urmare vom lua măsuri drastice. Adică nenecesare, extreme și periculoase, așa cum a aflat și Sarah Goldfarb.
Requiem for a Dream (2000) este un caleidoscop al dependențelor, dar niciun exemplu nu este mai șocant și neașteptat decât cel al personajului interpretat de Ellen Burstyn. Sarah Goldfarb este văduvă și locuiește singură într-un apartament din New York, fiul ei harry este dependent de droguri și mai are și prostul obicei să-i fure televizorul pentru a-l vinde să facă rost de droguri. Iar televizorul este viața ei, este oglinda către lumea de afară și îi luminează cele mai ascunse dorințe. Iar dorința văduvei Sarah Goldfarb este să participe la emisiunea tip jocuri trivia la care se uită cu religiozitate și să-l întâlnească pe moderatorul energic și oarecum carismatic interpretat de Christopher McDonald (Happy Gilmore). Apăsată de singurătate, descoperă că moderatorul devine pentru ea o prezență mult mai apropiată decât prietenele ei și fiul Harry dependent și traficant de droguri. Într-una din zilele ei solitare, Sarah Goldfarb primește o scrisoare care o anunță că a fost selectată să participe la emisiunea ei preferată. Acum poate purta din nou acea incredibilă rochie roșie purtată la nunta ei, doar aici e o problemă. Sarah Goldfarb trebuie să slăbească puțin pentru a purta din nou rochia ei roșie de vis. Află de un tratament miraculos și începe să ia ceea ce crede ea că sunt pastile de slăbit. Doar că nu sunt doar pastile de slăbit, efectele secundare o consumă, urmează o dieta forțată, slăbește câteva kilograme, dar nu se poate opri, adicția a pus stăpânire pe Sarah Goldfarb.
Darren Aronofsky reușește o atmosferă sufocantă, scenele se succed rapid și spirala descendentă pentru fiecare personaj înseamnă o degradare aparte a corpului. Fețe supte și paloare, transpirații abundente și decizii iraționale. Pentru Sarah Goldfarb, dependența de pilule de slăbit înseamnă psihoză și eliberarea unor fantezii neașteptate. Crede că nu a slăbit suficient de repede, deci înlocuiește hrana cu pilulele până în punctul în care crede că este atacată de propriul figider și este deja prezentă la emisiunea ei preferată. Doar că halucinațiile ei redau acel motiv ascuns pentru care voia să slăbească de la început: fantazarea sexuală. Cu corpul slăbit, proiectează psihotic un flux de pixeli al imaginii ei ideale alături de moderatorul fantazat. Celebră pentru pentru rolul din The Exorcist (1973), Ellen Burstyn redă aici un personaj aproape ieșit dintr-un film horror, cu chipul emaciat și o grimasă de bucurie, liniște, ca și cum ar fi deja în locul ei fericit chiar și în momentul în care este legată de patul de spital. Zâmbetul larg devine expresia groazei când este hrănită cu forța, groază nu neapărat că ar conștientiza unde se află, într-un spital, psihotică și aproape emaciată, ci acel tip de groază susținut doar de fantezia că ea se află cu adevărat la acel game show apreciat atât de mult. Seninătate și groază, Ellen Burstyn reușește cel mai tragic personaj din film, dovedind că singurătatea poate să degradeze sănătatea mentală până în punctul în care corpul cedează.
Nici celelalte personaje nu reușesc să iasă din adicțiile lor. Harry Goldfarb își pierde brațul cangrenat, deci necesar a fi amputat și fantezia lui că Marion, partenera sa, vine să îl vadă se năruie. Harry Goldfarb este primul rol important făcut de Jared Leto, cu o expresie febrilă, unde între speranță și nevoia unei odihne prelungite. Personajul interpretat de Jennifer Connelly îi alimentează adicția. Captivă iluziilor propriei dependențe până la sfârșitul filmului. Nu prea departe de jucătorul profesionist de golf din Happy Gilmore, moderatorul onctuos al lui Christopher McDonald este simbolul acelei dorințe de notorietate care ne este indusă de o cultură de masă separată de care ne agățăm pentru a scăpa, chiar și pentru o oră, de realitățile crude. Prin Requiem for a Dream, Darren Aronofsky anunță societatea adicțiilor din prezent.
Cu chipul ei răvășit, năpădit de transpirație și grimasa confuză, Sarah Goldfarb ne arată că încercarea de-a te conforma unor standarde corporale riscă să nu se termine cu bine. Să vrei să slăbești poate să nu fie doar un exemplu de sănătate, ci să ascundă fantezii reprimate. Atunci când acele fantezii se lovesc de iluzia unui corp ideal, rezultatul poate fi o spirală de adicții care va distruge și corpul banal și limitat, pe care nu îl putem schimba prea mult.
INDICAȚII DE CITARE
Alexandru Ionașcu ,,Recviem pentru corpul perfect’’ în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 7 / 2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 