O poveste de groază din Laponia
Ce știm despre Laponia? Știm doar că acolo se află casa lui Moș Crăciun, cartierul general, cum s-ar spune. Altceva nu prea se mai știe despre acea regiune din nordul Scandinaviei numită Laponia și locuită de un popor foarte diferit de vecinii lor, etnia Sámi. Aceștia vorbesc o serie de limbi complet diferite de cele germanice vorbite de vecinii norvegieni și suedezi, dar apropiate de finlandeză și îndepărtate de maghiară, rudele lor de familie lingvistică fino-ugrică sau uralică, depinde pe cine întrebi. Cum ar veni, sámi sau laponii trăiesc în nordul Nordului european. Ca orice comunitate tradițională, și Laponia este plină de mituri și legende. Așa cum oricine a studiat Literele știe, miturile și legendele au mereu niște părți întunecate. Sau povești care îl vor delecta pe acel cinefil pasionat, mereu în căutare de filme din orice colț de pe planetă. Un asemenea film este The White Reindeer (1952). Cei mai mulți dintre noi avem încredere în partener/parteneră și nu simțim niciun fel de anxietate cînd acel/acea significant other pleacă altundeva, într-un alt oraș sau într-o altă țară, nu ne temem că vom fi înșelați. Ar fi și greu să avem asemenea anxietate, în situația în care sunt cu toții conectați pe rețele sociale, tot ce facem lasă urme undeva în online. Din nefericire, protagonista din acest film finlandez nu avea aceste posibilități de-a ține mereu legătura cu partenerul ei.
Undeva în mijlocul zăpezilor din Laponia, Pirita moștenește de la mama ei poveștile și cântecele tradiționale sámi. După o cursă de sănii trase de reni, aceasta îl întâlnește pe Aslak, un crescător de reni de-al locului, se îndrăgostesc și se pregătesc de căsătorie. Tocmai când spectatorul ar crede că se uită la un film romantic cu un cuplu fericit sau pe punctul de-a fi fericit, Aslak trebuie să plece cu ceilalți crescători de reni și Pirita rămâne singură. Cum poți suporta singurătatea când nu știi dacă al tău partener îți este sau nu fidel? Bineînțeles, răspunsul nu poate fi decât unul singur. Te duci șamanul din zonă pentru un ritual (unii ar zice că e o vrajă) care să te asigure că soțul doar la tine se va gândi oriunde-ar fi, toată lumea știe asta. Exact asta face și Pirita, doar că, în cazul ei, ritualul nu merge cum ar trebui, șamanul este copleșit de frică și-i cere ceva ce nimeni nu ar trebui să accepte: dacă vrea ca soțul ei să fie atras doar de ea, trebuie să sacrifice prima vietate care îi iese-n cale. Se întâmplă ca prima vietate care îi iese în cale Piritei este un pui de ren alb primit în dar de la Aslak, deci micuțul ren va fi sacrificat pe altarul suspiciunii amoroase. Rezultatul? Toți crescătorii de reni din zonă sunt atrași de Pirita, toți bărbații vor să îi fie alături, să o ajute cu cele mai banale lucruri, ce să mai, este irezistibilă. La fel de irezistibilă este și dorința protagonistei de a-i ucide pe toți bărbații care se apropie de ea. Mai bine zis, care se apropie de forma ei de ren, deoarece Pirita capătă niște puteri interesante: la fiecare Lună plină, se transformă într-un ren cu blana albă.
Cum se poate bănui, atunci când capeți puterea de-ați schimba forma într-un anumit animal (shape-shifting) și îi ucizi pe bărbații care se apropie de tine, ceilalți se vor panica. De fiecare dată când se preface-n ren, Pirita este vânată de toți localnicii din jur, este rănită și se întâmplă ca soțul ei Aslak să fie cel care ucide renul alb. În ultimele secvențe, Aslak o îmbrățișează pe Pirita căzută în zapădă, camera se îndepărtează de ei și tot ce se mai poate vedea este un peisaj alb cu copaci puternici. Este The White Reindeer un film horror? Atmosfera liniștită anunță ceva de rău augur, la care, totuși, nu te aștepți, mai ales că nu te aștepți la ceva îngrozitor când ești în mijlocul acelor tradiții ancestrale care fac ca timpul să treacă atât de ciudat de lent. Expresiile actriței Mirjami Kuosmanen, cea care o interpretează pe Pirita, îți vor da fiori pe șira spinării în momentele de tranziție ren alb-vampir succubus, totul pe fundalul albului opresiv al zăpezilor fără sfârșit. The White Reindeer este printre puținele filme horror, de nu chiar singurul, care ne arată un erotism al zăpezii, întregul peisaj alb are ceva senzual, Pirita și Aslak sunt pe punctul de-a se săruta în mijlocul zăpezii, alb peste tot, Pirita întinsă pe zăpadă după ce a revenit la forma umană, zâmbind și o relaxare a corpului, seninătate cum numai zăpada nesfârșită pot provoca, zăpadă și copaci cât vezi cu ochii, renii sălbatici, natura va fi mereu acolo după ce oamenii se vor micșora pe undeva într-un colț de fundal. Dar și dacă oamenii ar fi în mijlocul ecranului tot nu ar fi nicio diferență, oriunde vezi cu ochii este doar zăpadă.
Acest film finlandez este strămoșul acelui subgen numit folk horror, adică acel tip de film horror pentru care frica provine din tradiții și credințe vechi, oamenii acționând pe un fundal de simboluri și interdicții neiertătoare pentru străini. În cazul acestui film, interdicțiile culturii sámi se aplică și localnicilor, așa cum Pirita află în momentul în care nu mai poate scăpa de blestemul unui zeu de piatră. Totemul acestei zeități, un tumul înalt din pietre, cu coarne de ren în mijloc, înconjurat de coarnele și scheletele cimitirului de reni în mijlocul căruia se află ne spune că intrăm în acea zonă supranaturală, deci ceva interzis. Bărbații locului sunt atrași de Pirita și vor să ucidă renul alb/tot pe Pirita, un subtil comentariu despre persistența pulsiunilor patriarhale chiar și acele culturi tradiționale.
Ce ar mai putea fi spus? Evident, Pirita ia parte la o cursă de sănii trase de reni, deci aceste curse ar trebui să fie un sport olimpic. Cursele cu sănii trase de reni sunt spectaculoase, bobul este nimic pe lângă cursele cu sania trasă de reni. Data viitoare, vom descoperi un film horror produs în Estonia.
INDICAȚII DE CITARE
Alexandru Ionașcu ,,O poveste de groază din Laponia’’ în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 4 / 2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 