Ce a descoperit fermierul?
Un fermier anonim care munceşte cât e ziua de lungă pe lotul lui de pământ, o tânără servitoare care urmează să se mărite cu un tânăr cu viitorul înaintea lui şi un judecător încă măcinat o iubire neîmpărtăşită din tinerețe se găsesc în același sat din Anglia secolului al XVIII-lea. Știu, sună ca un banc oarecum original şi posibil lung, dar ce au în comun aceste personaje? Fac parte din probabil cel mai obscur folk horror din anii ’70, The Blood on Satan’s Claw (1971).
Un fermier își ară pământul și descoperă un craniu deformat cu un ochi intact care îl privește fix și ceea ce pare a fi o porțiune de blană. Fermierul pe nume Ralph se duce la judecătorul local pentru a-l informa cu privire la descoperirea sa. Ceea ce ar face orice țăran supus autorității din Anglia secolului al XVIII-lea. Sceptic, judecătorul nu crede nimic, la urma urmei, suntem în secolul al XVIII-lea și superstițiile din trecut sunt istorie, acum rațiunea și observația sunt cuvintele de ordine, însă îi face pe plac ţăranului Ralph şi se duce să vadă ce a descoperit cu adevărat acesta. Doar că pe locul respectiv nu este nimic şi judecătorul pleacă iritat că timpul lui prețios a fost irosit într-un asemenea fel. Însă Ralph chiar descoperise ceva şi copiii locului ascund împreună resturile de ființă aparent din afara acestei lumi. Puterea malefică a rămăşiţelor supranaturale se manifestă prin halucinaţiile care-l cuprind pe tânărul care urma să se căsătorească, precum şi pe logodnica sa, a cărei agresivitate izbucneşte fără avertisment. În acest moment, localnicii încep să suspecteze că ceva nu e în regulă și apar șușoteli despre presupusa revenire a activităților legate de vrăjitorie, ceea ce judecătorul nu vrea să creadă deloc. În acest moment, liniștea și monotonia acestui sat englezesc dispar și copiii locului se plictisesc de orele de catehism se gândesc că o liturghie neagră cu activități sexuale este ceva mult mai interesant decât să stea și să asculte despre interdicțiile moralei creștine.
Apărut în 1971, The Blood on Satan’s Claw este un nume mai puțin cunoscut din seria folk horror britanic din acea perioadă, eclipsat de un film devenit iconic precum The Wicker Man (1973). Însă obscuritatea filmului provine și din narațiunea destul de simplă, o comunitate restrânsă este cuprinsă de forțe malefice și trebuie să apeleze la un reprezentant al lumii urbane, științifice și raționale sosit să salveze situația și să distrugă răul. Judecătorul este un astfel de reprezentant, lumea lui modernă este Secolul Luminilor. Înainte de asta, copiii atinși de influența unui demon încearcă să refacă trupul acelui demon, pe corpurile lor apar zone cu blană de animal, unul din personaje crede că logodnicei sale i-a crescut o gheară în loc de mână și chiar țăranul Ralph începe să capete trăsături animalice. Descumpăniți de evenimente și de faptul că ai lor copii au cam scăpat de sub control, sătenii cad pradă fricilor iraționale și încearcă să supună o fată ordaliei medievale. Dacă nu știi ce era aceea ordalie medievală, ei bine, se referea la proba apei, adică femeia suspectată de vrăjitorie era aruncată într-un râu – dacă plutea, era vrăjitoare, dacă se scufunda, era nevinovată. Nu a zis nimeni că oamenii Evului Mediu cunoșteau finețurile științei juridice. Revine în prim-plan judecătorul, care organizează o poteră pentru a descoperi locul unde au loc ritualurile deloc respectabile.
Dacă vei căuta elemente subversive, posibile critici feministe tipice acestui subgen, vei fi dezamăgit/ă. The Blood on Satan’s Claw nu se încumetă prea mult în critici sociale, sexualitatea din afara moralei creștine nu este emancipatoare, așa cum apare de obicei în filmul folk horror, ci dezamăgitor de patriarhală, Sexualitatea dezlănțuită nu este aici deloc consimțită, este urmată de sacrificii umane și scena cu o fată urmărită de doi băieți este greu de urmărit de un public din prezent. Scenariul ne transmite că violența masculină nu se manifestă doar în contextul frustrărilor produse din interdicțiile creștinismului. Prim-planurile, momentele de tăcere și privirile fixe ne spun că are loc o ruptură în țesătura realității cotidiene, iar sabatul tinerilor deveniți vrăjitori și vrăjitoare este condus de o fată care venerează o ființă cu trăsături animalice, ceva gen jumătate om-jumătate țap. Privirea acestei fete se situează între seducție și gânduri malefice, așa cum se întâmplă într-un horror supranatural, dar regizorul ne subminează așteptările în legătură cu o sexualitate liberă și precreștină.
Ce putem spune despre acest film? Deși The Blood on Satan’s Claw fixează elementele unui folk horror, copii dansând în jurul unui foc de tabără, nuditate, sex, sânge și oameni deveniți animale, o senzație de teamă prezentă aproape în fiecare scenă, viziunea generală îmi pare cinică și deziluzionată, ca un milenial plictisit de pasiunea sa pentru horror și literatură gotică, dar la care nu poate renunța. Societățile precreștine, în măsura în care le mai poate descoperi sau reînvia cineva, nu sunt deloc atât de interesante cum ar putea să pară la o primă vedere și să încerci să dai un trup diavolului e o pierdere de vreme, însă noi ne vom continua periplul prin lumea folk horror-ului britanic din anii ’70.
.
INDICAȚII DE CITARE
Alexandru Ionașcu ,,Ce a descoperit fermierul?’’ în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 6 / 2026
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
