Când diavolul era fascinat de postmodernism
Așteptând să apară în cinematografe Late Night with the Devil, care se anunță a fi unul din cele mai bune filme horror din subgenul found footage din ultimii ani, îmi revine în minte unul din cele mai cunoscute filme privind tema personificării diavolului, deși la modul metaforic. Mă refer la The Usual Suspects (1995). Un infractor de carieră pe nume Keaton (Gabriel Byrne, pe care îl vom vedea în recentul biopic despre dramaturgul irlandez Samuel Beckett) este rănit pe un vas de cargo și de el se apropie un personaj misterios, căruia nu-i vedem fața, dar care îl ucide pe Keaton și dă foc vasului. În ziua următoare, poliția va găsi doi supraviețuitori, un escroc mărunt cu pareză pe nume Roger ‘Verbal’ Kint și un mafiot maghiar rănit grav. Inspectorul vamal Kujan (Chazz Palminteri) în interoghează pe Verbal în biroul unui sergent de poliție (Dan Hedaya), al cărui birou și avizier sunt pline de documente, portrete-robot, tăieturi din ziare.
Verbal Kint (Kevin Spacey) îi povestește agentului Kujan prin flashback cum, cu câteva săptămâni în urmă, la o recunoaștere a poliției, întâlnește patru infractori de carieră, unul dintre ei fiind nerăbdător să mai dea o serie de lovituri ca ei toți să ajungă pe linia de plutire, dar și să se răzbune pe poliție care, conform celor patru, îi hărțuia fără motiv. Deși Keaton dorea să se reabiliteze și să ducă o viață cinstită, cum ar veni, acesta e de acord să jefuiască un traficant de diamante. Cei cinci vor lua legătura cu un intermediar pe nume Redfoot (Peter Greene), acesta le spune de un alt potențial jaf, dar acesta se dovedește a fi vorba de un transport de heroină aranjat de un avocat misterios pe nume Kobayashi (Pete Postlethwaite). Hoții noștri fără noroc vor afla cât de fără noroc sunt cu adevărat, în momentul în care Kobayashi le spune că el lucrează pentru un personaj și mai misterios, un cap mafiot posibil de origine turcă – pe nume Keyser Söze. Fără noroc, deoarece acești hoți de carieră află că mai toată activitatea lor infracțională îl implica pe legendatul Keyser Söze, al cărui modus operandi era că niciunul din colaboratorii sau subordonații lui nu știau că lucrează pentru el, motiv pentru care nimeni nu l-a văzut vreodată pe acest Keyser Söze, dar toți se tem de el. Acest mafiot atât de ascuns și temut de oricine făcea parte din lumea interlopă (de o cruzime ieșită din comun chiar și pentru lumea interlopă) este văzut de mulți, în același timp, drept un mit, o poveste cu fantome (a spook story) pe care infractorii o spun noaptea copiilor (dacă-l torni pe taică-tău, te ia Keyser Söze) îi obligă să distrugă un transport de cocaină de pe un vas andocat într-un port de lângă Los Angeles.
Continuând cu interogatoriu și intrigat de personajul menționat de Verbal Kint, agentul Kint îi revelează acestuia că pe acel vas nu erau droguri, ci un martor care l-ar fi putut identifica pe misteriosul mafiot de care se temea și Verbal. Kujan crede că, în realitate, Keaton era Keyser Söze și el plănuise atacul asupra cargobotului pentru a-l ucide pe singurul martor care l-ar fi putut identifica. Prin urmare, Verbal, având imunitate din parte procurorului, poate să plece, deși este avertizat că, probabil, și el este în pericol. Întorcându-se și aruncându-și privirea pe avizierul din spatele lui, agentul Kujan eset șocat să realizeze că toată povestea lui Verbal se găsea prin hârtiile de pe acel avizier, detaliul despre cvartetul din Skokie, Illinois (despre care Verbal menționase că ar fi făcut parte), o reclamă la o cafea din Guatemala se potrivește cu povestea lui despre perioada în care culegea cafea în Guatemala, diverse personaje menționate acolo precum Redfoot, în timp ce avocatul Kobayashi era, de fapt, o firmă de porțelan – Kobayashi Porcelain. Cum ar veni, toate evenimentele povestite de escrocul Verbal Kint erau născocite din informațiile de pe avizierul sergentului, devenind celebra scena în slow motion când agentului Kujan îi scapă cana de cafea din mână și se sparge, o parte din cioburi revelând scrisul Kobayashi Porcelain. Dar ce era adevărat din povestea lui Verbal? Existau cei patru hoți profesioniști, Keaton era o persoană reală? Keyser Söze ar putea fi adevărat, deși nimeni nu-l știa? Poliția a auzit de el doar în treacăt, de la diverse persoane care credeau că lucrează cu Keyser Söze, ceea ce-l face pe agentul Baer (Giancarlo Esposito) să creadă că acest nume e un fel de talisman, care te ajută să nu ai probleme. Keaton nu credea, dar se temea de Dumnezeu, pe când Verbal crede în Dumnezeu, dar singurul lucru de care se teme este Keyser Söze. Să fie o metaforă pentru diavolul din creștinism? Toate variantele sunt posibile, The Usual Suspects remarcându-se printre filmele anilor ’90 care au adus postmodernismul în cinematografie: narațiune nonlineară spusă prin flashback, puzzle de informații disparate (estetica citaționistă despre care vorbesc criticii atunci când se referă la literatura postmodernistă), versiuni ambigui, dar posibile, narator de neîncredere, apariția unor instanțe din literatură, elemente pe care le putem vedea și într-un film precum Pulp Fiction (1994). Inserțiile literare apar fix în faimosul citat al lui Verbal:
The greatest trick the devil ever pulled was convincing the world he did not exist (cel mai mare truc născocit vreodată de diavol a fost să convingă lumea că nu există).
Citatul provine dintr-un poem de Charles Baudelaire, însă un alt indiciu că avem de-a face cu diavolul este replica aceluiași Verbal: cum împuști diavolul în spate? Dacă ratezi? Moment în care Verbal ține arărătorul și degetul mic ridicate, descriind, parcă, acele coarne ale diavolului din iconografia religioasă. În cele din urmă, un portret-robot ajunge prin fax la poliție, însă agentul Kujan ieșise din clădire, ceea ce este păcat, deoarece dacă ar fi apucat să vadă acel fax, ar fi observat că portretul-robot seamănă foarte bine cu Verbal. Cât despre Verbal, în ultimele secvențe îl putem vedea cum pareza îi dispare, merge drept, își aprinde o țigară și intră într-o mașină unde la volan se află chiar Kobayashi. Curios este că unii actori din acest film au interpretat ulterior personaje tot din zona temei diavolul personificat: Giancarlo Esposito (agentul Baer, singurul din poliție care auzise de Keyser Söze) l-a interpretat pe Gus Fring, baronul drogurilor cu propria sa fabrică de producere a metamfetamine, dar care în același timp se ascunde la vedere din Breaking Bad și Better Call Saul, Gabriel Byrne l-a intepretat pe diavol în acel horror de acțiune numit End of Days (1999). Pentru rolul lui, Kevin Spacey a primit Oscarul pentru cel mai bun actor în rol secundar, însă ulterior s-a aflat că el și Bryan Singer, regizorul acestui film, sunt abuzatori sexuali, deci se pune problema: să mai frecventăm produsele artistice ale unor autori, regizori, actori despre care s-a aflat că agresează sexual? Moralmente, putem decide singuri dacă mai consumăm sau nu produsele artistice ale unor agresori precum Kevin Spacey, iar decizia de-a nu mai consuma acele produse artistice este validă.
INDICAȚII DE CITARE
Alexandru Ionașcu „Când diavolul era fascinat de postmodernism” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 3/2024
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 