Atacul femeii de 15 de metri
Dacă ești fan Lana Del Rey (eu sunt), cu siguranță ai ascultat melodia Doin’ Time și, prin urmare, cunoști acele secvențe din videoclip în care Lana Del își prinde partenerul înșelând-o și crește până ajunge la nivelul unor zgârie-nori. Dacă se mai întâmplă să fii și un cinefil pasionat (cum sunt și eu, evident) – atunci cu siguranță ești familiarizat cu acele filme science fiction din anii ’50 în care personajul principal creștea sau scădea în înălțime. Cel mai cunoscut asemenea film (unul de serie B) se numește Attack of the 50 Foot Woman.
Apărut în 1958 și regizat de Nathan Herz, acest film nu doar că se alătură altor asemenea producții precum The Amazing Colossal Man (1957) sau chiar The Incredible Shrinking Man (acesta inversează tema, adică un bărbat este micșorat și trebuie să supraviețuiască unor pericolele cotidiene precum pisica familiei), ci plasează o femeie în centrul acelei tradiții swiftiene a oamenilor care trebuie să facă față unor medii dintre cele mai banale – atunci când sunt micșorați sau capătă înălțimi gargantuane. Dar să vedem cum arată trama. Nancy Archer este moștenitoarea unei averi de multe milioane de dolari (exact, este multimilionară) și, din nefericire pentru ea, este căsătorită cu Harry, un tip alunecos care îi vrea averea. Dar nu face asta de unul singur, ci este ajutat de amanta sa, planul celor doi fiind să o împingă pe Nancy spre alcoolism, distrugându-i, astfel, starea emoțională pentru a fi internată, ulterior, într-un centru specializat. Evident, aici recunoaștem acea tehnică numită gaslighting, adică manipularea cuiva prin subminarea percepției asupra realității, termen intrat în limbajul popular datorită filmului Gaslighting (1944). Însă planul celor doi întâlnește un obstacol dintre cele mai neobișnuite – în timp ce se afla la volum, o navă extraterestră în formă sferică îi apare în față și Nancy este răpită de un fel de extraterestru uriaș (ciudată variație a imaginii întâlnirii de gradul trei, dragă ufologilor, dar și lui Steven Spielberg, care în 1977 va regiza acel Close Encounters of the Third Kind). Ajunsă acasă îngrozită, îi spune soțului că a văzut ,,sateliți’’, răspunsul acestuia fiind arătând o logică de fier: ’You know everyone’s seeing satellites these days’. Un răspuns destul de ancorat în spiritul epocii, dacă ne gândim că primul deceniu postbelic aparține și erei spațiale (space age), de unde interesul pentru sateliți și OZN-uri. Nancy știe că răspunsul soțului infidel nu are cum să fie adevărat atunci când se trezește la propriu că a crescut în înălțime până la 15 metri (redarea în metri a respectivei unități de măsură din titlul filmului).
În această situație, Nancy nu mai are de făcut decât să se răzbune pe soțul adulter și pe amanta lui, ceea ce și face, ultimul sfert de oră al filmului conținând acele secvențe care au făcut ca acest film să intre-n memoria culturală, cum ar fi cuplul care se sărută în mașină, dar sunt întrerupți de femeia gigant, aceeași femeie gigant ridicând o mașină de poliție, rupând un acoperiș sau ajungând la înălțimea unui stâlp de înaltă tensiune. De neuitat rămâne figura de groază a asistentei în momentul în care observă mână supradimensionată a protagonistei, sau naivitățile acestei prime perioade a boom-ului SF: nave extraterestre care folosesc diamante pe post de energie (ridicol, știu), iradierea care ar crește dimensiunile cuiva (obsesiile erei atomice), chipurile unor personaje mărite într-un glob de cristal. Dar și falocentrismul misogin al epocii când, la un moment dat, un doctor remarcă cum natură ar ,,exagera frustrările’’(overworks their frustrations) femeilor ajunse la maturitate până în punctul în care acestea ajung să-și piardă ,,rațiunea’’ (to the point of irrationalism). Vorbim, totuși, de jumătatea secolului trecut.
Protagoniștii filmului sunt obscuri acum, Allison Hayes în rolul protagonistei și William Hudson drept soțul Harry, dar dacă apreciezi filmele SF din anii ’50, cu siguranță îți vor plăcea și replici precum ’Have you got the nerve? – Read the morning papers’ (amanta îl întreabă pe soțul infidel dacă are curajul să-și otrăvească soția) sau aici ’You know what our problem is? We both have the same disease: money, and happy ways of spending it’(spune amanta fantazând cât de mult ea și soțul adulter se vor bucura de averea soției date la o parte; în acest fel, ne putem da seama de adevărata dimensiune a tragediei unor Hagi Tudose sau, eu știu, Harpagon, ambii victimele unui destin dintre cele mai nemiloase, acela de-a nu ști cum să-ți cheltuiești profitul strâns cu atâta mizantropie). Dacă știi și ceva despre istoria filmului, vei afla că acest film a inspirat producții precum Honey, I Shrunk the Kids (1985, comedie SF cu un Rick Moranis micșorat precum un fel de Gulliver din suburbia), serialul cu același nume din anii ’90 (în clasele primare abia așteptam în fiecare dimineață să văd aventurile familiei Szalinski) sau toate acele episoade Pinky and the Brain în care cei doi șoricei nu mai pot prelua controlul asupra lumii deoarece au fost micșorați de razele unui cercetător ciudat.
Attack of the 50 Foot Woman, regia: Nathan Herz, distribuția: Allison Hayes, William Hudson, Yvette Vickers.
INDICAȚII DE CITARE:
Alexandru Ionașcu „Atacul femeii de 15 de metri” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 2/2024
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 