Adrian Oroșanu
Alegoria sexuală ca armă politică: Ezechiel 23
Pentru cititorul modern, cartea Ezechiel din Biblia Ebraică (Vechiul Testament) arată ca un manifest politic împărțit pe capitole, dintre care Capitolul 23 este prezentat sub forma unei alegorii sexuale. Autorul declarat al acestei luări de poziții cu caracter politic nu e altul decât însuși Domnul (YHWH, Numele său de nerostit în tradiția iudaică). Acest manifest politic are structura unui rechizitoriu urmat de o hotărâre judecătorească[1] fără drept de recurs.
Iată ce spune textul biblic[2]: Ohola și Oholiba, două surori din aceeași mamă (v. 2), s-au destrăbălat în Egipt încă din tinerețe (v. 3). Ohola reprezintă Samaria și Oholiba Ierusalimul (v. 4), capitalele celor două regate ale Israelului; ele sunt „ale mele” în sens matrimonial, în virtutea alianței teologico-politice care a întemeiat Israelul. Rechizitoriul începe imediat: Ohola/ Samaria/ Israel s-a „aprins” după asirieni (v. 5) și nu a renunțat nici la egiptenii care „s-au culcat cu ea în tinerețea ei” (v. 8). YHWH a răspuns acestor nelegiuiri „dând-o în mâna amanților ei” (v. 9), care „au ucis-o cu sabia” (v. 10), aluzie la jefuirea Samariei în anul -721 și la deportarea locuitorilor ei, menționată la IV Regi, 17:6. Văzând ce i s-a întâmplat surorii sale mai mici, Oholiba/ Ierusalimul/ Iuda s-a dedat la destrăbălări și mai mari decât ea, cu asirieni (v. 12), caldei (v. 14) și babilonieni (v. 17). Versetul 13 este dedicat stabilirii asemănării juridice dintre faptele celor două surori: „Eu am văzut că s-au întinat amândouă pe o singură cale.” Cu alte cuvinte, faptele și sentința dată Oholei sunt precedent și „jurisprudență” pentru Oholiba: „Sufletul meu s-a îndepărtat de ea așa cum se îndepărtase sufletul meu de sora ei” (v. 18). Sentința e neînduplecată: Oholiba va fi și ea cotropită de foștii ei amanți (v. 22), care o vor împrejmui și cărora Domnul le va expune cauza de adulter prezentată în rechizitoriul de mai sus pentru a fi „judecată după judecățile lor” (v. 24). Ofensa adusă, id est gelozia pricinuită, soțului înșelat este cap de acuzare: „Voi pune împotriva ta gelozia mea” (v. 25). Pedeapsa constă în tăierea nasului și a urechilor, confiscarea copiilor (v. 25), a hainelor și bijuteriilor (v. 26), și abandonarea „goală și neacoperită” (v. 29). Restul capitolului reiterează faptele și sentințele, punând concluzia că Egiptul, Asiria, Caldeea și Babilonul „au venit la ea cum se vine la o desfrânată; așa au venit la Ohola și la Oholiba, femei ale desfrânării” (v. 44). Cu alte cuvinte, în viziunea lui Ezechiel, din cauza unei politici externe dezastruoase și degradante, Samaria/ Israel a fost deja distrusă (Ezechiel pleacă în exilul babilonian în primul val de deportări, în anul -597), iar Ierusalimul/ Iuda urmează să aibă aceeași soartă în -586.
Fără îndoială, preotul Ezechiel nu e un actor neutru în controversa politică pe care o tranșează aici. Exilat în Babilon, el ia distanță față de politica de alianțe care a dus Israelul pe marginea prăpastiei. Principalul său obiectiv este legitimarea diasporei în răspăr cu populația rămasă în teritoriile devastate de război și regruparea lui Israel în exil[3]. Prezența lui YHWH nu mai e condiționată geografic de templul din Ierusalim, distrus cu sistemă de babilonienii lui Nabucodonosor al II-lea la anul -586, ci însoțește poporul lui Israel în exil, în vederea unei viitoare refaceri a Templului. Grija lui Ezechiel față de soarta lui Israel se materializează astfel într-o serie de viziuni în care YHWH îi vorbește și în care acesta își expune nemulțumirile față de propriul popor, pentru a-i justifica, retrospectiv, destinul.
Remarcabilă, în acest Capitol 23, este umanitatea lui YHWH. El vorbește despre sine ca un soț prea îngăduitor, care, deși stăpânul soțiilor sale, își justifică excesiv măsurile corective. Poate că în transmiterea cuvintelor revelației intervin și unele idiosincrazii ce țin de personalitatea mijlocitorului, zelos întrucât e YHWH gelos. Retorica lui Ezechiel e cu atât mai cuceritoare cu cât e traducerea mai literală. Descrierile războinicilor străini sună ca ironiile unui bărbat înșelat[4]: amanții Oholei sunt „îmbrăcați cu purpură, guvernatori, stăpânitori, toți tineri plăcuți, cavaleri călărind pe cai”; iubiții Oholidei sunt „îmbrăcați în măreție, încinși cu curea la coapse, cu turbane voluminoase pe capete, având înfățișarea unor conducători”. Iar momentul culminant, izvorât parcă din pana unui soț încornorat care nu-și poate scoate din minte imaginea soției necredincioase în brațele altuia, pare predestinat, la traducere, eufemismului. Dacă despre Ohola se zisese mai sus, relativ cuminte, doar că amanții săi „și-au vărsat desfrâul asupra ei” (v. 8), Oholiba e încondeiată fără nicio perdea (v. 20[5]): „Ea a râvnit după iubiții ei, al căror membru era ca al măgarilor și ale căror emisii seminale erau precum cele ale armăsarilor”. Între traducerile românești, e greu de găsit una care să redea corect/ complet acest verset.[6]
Trebuie observat, în concluzie, că rechizitoriul lui Ezechiel depășește granițele convenționale ale unei simple alegorii, ilustrând mai curând o formă de contestație politică[7] directă îndreptată împotriva unei/ unor personalități juridice[8]. Polemicile partidelor iudaice preexilice[9] au continuat în diaspora babiloniană și s-au păstrat în canonul Bibliei Ebraice. Așa cum într-o țară democratică din zilele noastre opoziția iese „pe sticlă” și online pentru a condamna politicile dezastruoase ale guvernului, în vremea lui Ezechiel criticile, pedepsele și înnoirea veneau pasămite direct de la YHWH, care participa emoțional la controverse, pizme, înfierări. Dacă știam îndeobște că dumnezeul veterotestamentar nu e din stirpea celor „nemuritori și reci”, disponibilitatea sa față de ocara bine plasată îl apropie încă și mai mult de umanitatea noastră.
[1] W. Zimmerli, Ezekiel 1: A Commentary on the Book of the Prophet Ezekiel, Chapters 1-24, transl. R. E. Clements, Fortress Press, Philadelphia, 1979, p. 31: “It is intended as an actual accusatory proclamation of judgment.”
[2] Cf. Biblia, trad. A. Bulai și E. Patrașcu, Sapientia, Iași, 2013.
[3] Cf. T. Renz, The Rhetorical Function of the Book of Ezekiel, Brill, Leiden, 2002, p. 230.
[4] Cf. J. Barton, J. Muddiman, ed., The Oxford Bible Commentary, Oxford University Press, 2001, p. 550: “…the strong and handsome foreigners are described with a tone bordering on envy.”
[5] Cf. traducerea versetului la M. Greenberg, Ezekiel 21-37: A New Translation with Introduction and Commentary, The Anchor Bible, Doubleday, New York, 1997, pp. 471-2: “She lusted after concubinage with them, whose members were like those of asses and whose discharge was like that of horses.” Cf. și W. Zimmerli, op. cit, p. 530: “Yet all the clearer is the comparison with the ‘flesh,’ i.e., the sexual member of the ass and the seed, or eventually also the sexual member of the horse.” Cf. și J. Barton, J. Muddiman, ed., op. cit, p. 534.
[6] În ordine cronologică: Trad. Societatea Biblicâ Britanâ și Strâinâ, Imprimeria H. Goldner, Iașiĭ, 1869, vol. 3, p. 294: „Câci aŭ nebunit pentru amoresiĭ seĭ,/ Al cărora corp este ca corpul de asin,/ Și al cărora flus este ca flusul cailor.” Trad. Vasile Radu și Gala Galaction, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București, 1939, p. 811: „…se aprinde în pofta ei după ibovnicii ei cu trupul ca de măgar și cu înfierbântarea ca de armăsar.” Editura Institutului Biblic de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988, p. 817: „Și s-a aprins după amanții ei, cei cu trup ca de măgar și cu înfierbântarea ca de armăsar.” Traducerea Lumii Noi, Watch Tower Bible and Tract Society, New York, 2006, p. 1101: „Și s-a aprins de pasiune asemenea concubinelor acelora care au membrul ca membrul măgarilor și care au organul genital ca organul genital al armăsarilor.” Liga Bibliei, București, 2009, p. 826: „Ea s’a aprins după niște necurați, a căror carne era ca a măgarilor și a căror apropiere era ca a armăsarilor.” Trad. Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Litera, București, 2011, vol. 5, p. 1498: „…și cu aprindere te-ai aruncat asupra Caldeilor, cei cu trupul ca de măgar și cu bărbăția ca de cal.” Trad. Alois Bulai și Eduard Patrașcu, Editura Sapientia, Iași, 2013, p. 1511: „Ea s-a aprins de poftă după concubinii ei, al căror trup era ca trupul măgarilor, a căror înfierbântare era ca înfierbântarea cailor.” Noua Traducere Românească, Biblica, 2016, p. 754: „A poftit după amanții ei, cu mădularul cât al măgarilor și cu multă sămânță precum caii.”
[7] Cf. inter alia S. Moughtin-Mumby, Sexual and Marital Metaphors in Hosea, Jeremiah, Isaiah, and Ezekiel, Oxford University Press, Oxford, 2008, p. 159: “[…] the broad emphasis in chapter 23’s history of the nation is on her political crimes.”
[8] Zimmerli, op. cit, p. 31: “When the two great metaphorical discourses of the faithless women in chs. 16 and 23 are sometimes qualified simply as allegories, then their true nature is not rightly understood. In the figures of the women we have before us personifications of nations, and they can therefore be better understood under the category of corporate personality. In the individual figures within the discourse the reality of the national entity is personally embodied.” Cf. și ibid., pp. 334 și urm.
[9] Cf. A. Mein, Ezekiel and the Ethics of Exile, Oxford University Press, Oxford, 2008, pp. 78 și urm. Cf. și Max Weber: „Profeții preexilici de la Amos până la Ieremia și Ezechiel erau, pentru contemporanii lor, niște demagogi politici și, uneori, pamfletiști”, Gesamtausgabe, J.C.B. Mohr, (Paul Siebeck), Tübingen, Band 21, pp. 607 și urm.
INDICAȚII DE CITARE:
Adrian Oroșanu, „Alegoria sexuală ca armă politică: Ezechiel 23” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 1/2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 
