A iubi e omenește, dar oare femeia și bărbatul (se) iubesc la fel? Nu cumva există motivații ascunse în umbra oricărui „te iubesc așa cum ești!” sau „ești totul pentru mine”, din perspectiva fiecăruia? Unul iubește până la jertfă, batjocorindu-și sinele, altul se lasă iubit, dar fără a întoarce iubirea. Unul se consumă până la lacrimi, dar se eliberează, în timp ce celălalt reține totul până la implozie. Ea se plictisește repede, el nu se mai satură. Ea se ceartă pentru a-și aduce mai bine aminte, el pentru a uita. Ea devine un fel de autoritate părintească, el un copil neascultător. Ea face onorurile în casă manipulându-l, el este lăsat să creadă că ar conduce. Până la urmă, „drumul în sus și drumul în jos sunt unul și același” (Heraclit) și în cazul ambelor sexe, dar cu semnificații atât de diferite (adică în același timp dar nu și sub același raport), după cum se sugerează în imaginea atașată: el pare a se pierde pe sine în ambele direcții ale propriului corp, în vreme ce ea de fapt se regăsește.

Sursă imagine: Timothy von Rueden – Watery Grave (Sep. 28, 2022, on http://www.twitter.com)