ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Robert Coravu

Tulburări informaționale

Profităm în fiecare zi de beneficiile indiscutabile ale accesului la informația digitală și  comunicării online. În același timp, comoditățile tehnologiei digitale ne atrag într-o spirală a utilizării frenetice ale cărei consecințe nu le conștientizăm sau alegem să le ignorăm.

Revoluția digitală este însoțită de o serie de comportamente care au impact negativ asupra sănătății noastre fizice și mintale –  într-un sens mai larg, asupra stării noastre de bine. Adicția [1], desocializarea, alienarea, depresia, anxietatea, dificultățile de concentrare, bolile cauzate de sedentarism și celelalte tulburări asociate utilizării excesive a dispozitivelor electronice alcătuiesc un spectru larg de manifestări care pot fi puse în legătură, în același timp, cu modalitățile în care omul postmodern produce, comunică și consumă informații.

Apariția și magnitudinea acestor tulburări, fie ele efecte sau epifenomene ale utilizării tehnologiei digitale, pot fi ținute sub control atunci când apelul la tehnologie și expunerea la fluxuri de informații depind de deciziile noastre. Știm, însă, că numeroase activități profesionale impun astăzi utilizarea intensivă a calculatorului și a comunicării online, iar odată prezenți în mediul online, informațiile la care suntem expuși nu sunt întotdeauna alegerea noastră directă.

Încă din anii 70, într-o suită de articole, medicul Adrian Restian aborda problematica informației ca factor patogen, preocupare care s-a regăsit ulterior în volumele „Elemente de patologie informațională” (Dacia, 1977) și „Patologia informațională” (Editura Academiei Române, 1997) precum și în alte studii. Restian afirmă că suprasolicitarea informațională – depășirea capacității noastre de a recepționa și prelucra informațiile, care oricum este foarte limitată – îngreunează selectarea informațiilor necesare pentru ca mecanismele de reglare a organismului să funcționeze normal, ceea ce poate conduce la apariția unor boli. Printre simptomele stresului informațional, pe care îl consideră „cea mai simplă și cea mai frecventă manifestare a suprasolicitării informaționale”, el menționează oboseala, iritabilitatea, anxietatea, depresia și manifestările somatice asociate [2].

Orice decizie importantă pe care trebuie să o luăm, în plan personal sau profesional, necesită analiza unei mari cantități de date și cântărirea unei varietăți de opțiuni. Numeroase activități profesionale implică o documentare aprofundată și capacitatea de a selecta cele mai bune surse dintr-o multitudine în continuă creștere. Instrumentele de investigare preferate ale utilizatorilor internetului – motoarele de căutare generaliste – nu se arată foarte dornice să ne ajute să gestionăm anxietatea pe care o poate produce supraabundența informațională (să ridice mâna sus cine știe unde este „ascunsă” opțiunea de căutare avansată din Google!), iar cele care ajută la analiza unor mari cantități de date și implicit la luarea deciziilor nu sunt (încă? – inteligența artificială face promisiuni în acest sens) accesibile oricui.

Suprasolicitarea informațională a omului postmodern poate fi analizată din perspectiva a două modalități de expunere la fluxuri informaționale: informația pe care o caută, către care își îndreaptă atenția în mod voit (informația pull) și informația pe care o receptează independent de voința sa (de ex. publicitatea online afișată pe site-urile pe care le accesează; primirea de mesaje de e-mail nesolicitate – informația push). Mediul digital facilitează și încurajează trecerea rapidă de la informația pull – de ex. căutăm informații în internet sau accesăm site-ul unei televiziuni ca să urmărim știrile – la informația push: pornind de la căutarea inițială, voită, prin care încercăm să satisfacem o anumită nevoie de informații putem fie să ne adâncim într-o spirală a navigării din resursă în resursă relevantă al cărei punct final e greu de întrevăzut, fie să navigăm în derivă în spațiul online, în funcție de stimulii informaționali care generează curiozități și interese de căutare fără legătură cu nevoia inițială. Dacă în cultura tiparului și chiar după apariția radioului și televiziunii informația push a avut un impact redus din cauza limitelor acestor tehnologii, în era digitală ea contribuie din plin la suprasolicitarea atenției  și potențează sentimentul de anxietate.

Angoasa cantității este departe de a fi una de dată recentă. Să ne amintim că apariția tiparului a generat reacții de respingere, inclusiv din partea unor spirite erudite care au deplâns ieșirea cărții din categoria obiectelor rare – Leibniz, de pildă, departe de a fi încântat de invenția lui Gutenberg, vorbește despre „acea oribilă cantitate de cărți care crește neîncetat” [3]. Alții au ridicat obiecția, de filiație socratică [4], că noua tehnologie de stocare și multiplicare a informațiilor descurajează memorarea și reprezintă un impediment pentru gândirea autonomă. Savanții primelor secole de după apariția tiparului erau îngrijorați nu doar de cantitate – iluzia că un spirit luminat poate asimila toată cunoașterea umană existentă s-a prelungit până la enciclopediști – ci și de calitatea lucrărilor, pusă sub semnul întrebării tocmai de ușurința cu care puteau fi tipărite și multiplicate. Tiparul a accesibilizat cuvântul scris pentru persoanele alfabetizate, al căror număr a crescut continuu, dar numărul celor care scriau și publicau a rămas multă vreme redus. Abia internetul 2.0 a furnizat instrumentele care permit oricui să producă și să disemineze informații. Rezultatul este un ecosistem informațional cu un nivel ridicat de poluare, unde regăsirea și selecția informațiilor utile este îngreunată de „zgomotul” pe care-l produc cele de proastă calitate.

Tulburările informaționale pot fi puse în relație, așadar, nu doar cu cantitatea ci și cu calitatea informațiilor și cu modul în care le accesăm și consumăm. De pildă, consumul constant de informații de slabă calitate produce ceea ce Andrew Whitworth a denumit obezitate informațională, manifestată prin „eșecul de a transforma informațiile în cunoștințe” [5], iar realizarea în paralel a mai multor sarcini sau îndreptarea atenției către mai multe surse de informare în mod simultan (multitasking) ne afectează concentrarea și creează premisele pentru interpretarea eronată a unor informații importante, implicit pentru luarea unor decizii care să ne afecteze dramatic.

Utilizarea în exces a dispozitivelor digitale, în special a smartphone-ului, care a devenit un accesoriu sine qua non al omului postmodern, este însoțită de conectarea cvasipermanentă la internet, la rețelele de socializare în care suntem expuși unui bombardament cu informații incorecte și/sau nocive. Am discutat pe larg în lucrarea Evaluarea informațiilor din mediul online [6] vulnerabilitățile psihocognitive pe care le exploatează dezinformările și consecințele creditării unor informații incorecte atunci când decizia pe care trebuie să o luăm are o miză importantă, precum sănătatea sau bunăstarea.

Nu doar creditarea unor informații incorecte ne poate afecta calitatea vieții, ci și informațiile faptice care prin felul în care sunt prezentate și diseminate generează emoții negative și reacții extreme. Avalanșa de știri alarmiste, chiar și atunci când se justifică prin interesul public pe care-l suscită niște evenimente de amploare precum o pandemie, un război sau un dezastru natural, amplifică stresul informațional sau, la extrema cealaltă, poate duce la tocirea emoțiilor din cauza supraexpunerii afective. Trăiri negative sunt generate și de interacțiunile din rețelele de socializare, ai căror algoritmi sunt programați să răsplătească nu dialogul și toleranța ci „zgomotul și furia” [7] și unde comportamentele antisociale sunt încurajate de posibilitatea anonimatului.

Rețelele de socializare joacă și rolul unei „vitrine” de promovare a unor standarde de suplețe și frumusețe fizică mai mult sau mai puțin realiste. Studii recente arată că presiunea constantă exercitată de aceste standarde – prin imaginile care le promovează și prin multitudinea de soluții propuse pentru a le atinge – are potențialul să afecteze stima de sine și sănătatea psihică a utilizatorilor și să contribuie la dezvoltarea unor obiceiuri alimentare nesănătoase. Apariția tulburărilor alimentare este pusă în legătură și cu izolarea și sentimentul de însingurare stimulate de prezența excesivă în mediul online [8].

Nu avem pretenția că în textul de față am acoperit tulburările asociate utilizării tehnologiei digitale, în general, și comportamentelor informaționale actuale, în particular, altfel decât schițând o hartă la scară mare a temei. Primul pas către o relație mai sănătoasă cu tehnologia și mediul digitale este conștientizarea faptului că atât cantitatea și calitatea informațiilor pe care le accesăm cât și felul în care le consumăm au un impact puternic asupra calității vieții noastre. Sănătatea noastră fizică și mintală, starea noastră de bine depind și de calitatea dietei noastre informaționale.

Despre posibilele măsuri de protecție împotriva apariției tulburărilor informaționale, dincolo de cea radicală dar nu foarte realistă a de-conectării digitale, într-un număr viitor al Anthropos.

[1] Vezi lucrarea Adinei-Brândușa Baciu, Adicția digitală – boală a societății postmoderne (București: Pro Universitaria, 2020).

[2] Restian, Adrian. De la viroză la nevroză. În: Viața Medicală [online], 22.05.2020. [Accesat: 30.06.2023]. Disponibil la: https://bit.ly/evalinf-arestian.

[3] Castagni, Nicoletta. Gutenberg – mirifica invenţie. În: Giovanni Giovannini (ed.). De la silex la siliciu : istoria mijloacelor de comunicare în masă. București : Editura Tehnică, 1989, p. 115.

[4] În Phaidros avem istoria întâlnirii dintre Thamus, regele Egiptului, şi zeul Theuth care vine să îi prezinte „artele” pe care le-a inventat. Thamus nu se lasă convins că scrisul ar fi „leacul uitării şi, deopotrivă, al neștiinței”, ci dimpotrivă, consideră că acesta „va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le ținerea de minte” – Platon. Phaidros. București: Humanitas, 1993, p. 142-143.

[5] Apud Brown, Scott. Coping with Information Obesity: A Diet for Information Professionals. În: Business Information Review [online], vol. 29, nr. 3, 2012, p. 168. [Accesat: 24.07.2023]. Disponibil la: https://doi.org/10.1177/0266382112454355.

[6] Coravu, Robert. Evaluarea informațiilor din mediul online: nu crede și cercetează. București: Editura Universității din București, 2021 (https://bit.ly/evalinf-rc).

[7] Bârgăoanu, Alina. Noul ecosistem informațional răsplătește doar „zgomotul și furia”. În: Gândul [online],7.01.2021. [Accesat: 24.07.2023]. Disponibil la: https://bit.ly/451km0W.

[8] Hemendinger, Emily. Mounting research documents the harmful effects of social media use on mental health, including body image and development of eating disorders. În: The Conversation [online],7.06.2023. [Accesat: 30.06.2023]. Disponibil la: https://bit.ly/3Q86EoJ.

.

INDICAȚII DE CITARE:

Robert Coravu „Tulburări informaționale” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 7/2023

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.