Robert Coravu
Războaiele noastre cele de toate zilele
Arta războiului se bazează pe înșelătorie, scria Sun Tzu. Inducerea în eroare a adversarului e la fel de importantă ca manevrele militare. De la Calul Troian până la instrumentele actuale ale războiului hibrid, armele letale și dezinformarea au acționat complementar.
În vremuri de război, înșelătoria nu vizează însă doar adversarii. Conflictele armate care nu au susținerea majorității populației sunt incomparabil mai dificil de purtat. Acea populație trebuie să accepte sacrificiile de vieți umane și suferințele asociate unui război, indiferent de ce parte a baricadei se află combatanții. Atât în democrații, unde implicarea într-un conflict armat a țării este decisă de guvernanții aleși de cetățeni, cât și în dictaturi, unde despotul controlează cele mai importante pârghii ale puterii, opinia publică cu privire la război este esențială. Populația trebuie să fie convinsă de justețea cauzei pentru care s-a pornit la luptă – de aici, importanța propagandei care are rolul de a o afirma și susține. Iar propaganda, după cum știm, prezintă frecvent faptele într-un mod denaturat, când nu le falsifică de-a dreptul.
La nivelul individului combatant, așadar al celui care ia parte în mod nemijlocit la conflict, motivația trebuie să-i surmonteze instinctul de supraviețuire, empatia și valorile morale. Mai întâi, el trebuie să fie convins că merită să-și pună viața în pericol – lucru mai puțin dificil atunci când cauza este percepută ca fiind „dreaptă”, de pildă atunci când face parte din rândul victimelor și nu al agresorilor; de aceea, pentru a justifica acțiunile unui agresor, propaganda caută să-l înfățișeze drept victimă fie inventând un atac al adversarului asupra lui, fie pretinzând că a acționat preventiv pentru a se apăra de un atac iminent. Mai mult, pentru ca un glonț să fie tras sau o rachetă cu efect devastator să fie lansată, nu este suficientă doar comanda unui superior. Excluzând psihopații și sociopații, oamenii au nevoie de o justificare ca să treacă dincolo de limitele care în mod obișnuit îi opresc să-și ucidă semenii. Pe câmpul de luptă, față în față cu inamicul, intervine autoconservarea; până acolo, însă, e nevoie de convingerea că aceia cu care luptă merită să moară, că ei reprezintă o amenințare la adresa țării, familiei, unui anumit mod de viață sau a propriei vieți. E nevoie de apelul la o ideologie. Toate religiile lumii propovăduiesc, într-o formă sau alta, iubirea față de semeni, dar „război religios” nu reprezintă o contradicție în termeni. Teoriile privind supremația unei religii sau a unei ideologii politice, a unei rase sau populații au furnizat indivizilor justificarea nu doar să pornească la război și să-și înfrunte adversarul față în față, dar și să comită cele mai abominabile crime la adresa umanității. Pentru cei care pornesc războaiele, așadar, precondiția unei potențiale victorii împotriva dușmanului este victoria asupra instinctului de supraviețuire și a conștiinței propriilor soldați, iar aceasta se obține (și) prin manipulare informațională.
În ultimele decenii, un alt tip de conflict a câștigat teren în fața celui armat. Pacea de care ne bucurăm definind-o strict ca absența conflictelor armate este contrazisă de războaiele informaționale pe care le poartă fără întrerupere actorii statali. Internetul și, mai ales, rețelele de socializare sunt câmpurile de bătaie preferate ale începutului de secol XXI. Aici, combatanții se înfruntă în campanii de manipulare a opiniei publice, de influențare a alegerilor, de stimulare a conflictelor și adâncire a divergențelor între diverse grupuri sociale ale inamicului. Mesajele care circulă online au potențialul să ajungă la și să influențeze populații din întreaga lume, singura limitare fiind, deocamdată, rata accesului la internet – actualmente, aproape 68% la nivel global, dar cu discrepanțe mari între Africa (43%) și, de cealaltă parte, Europa (89%) și America de Nord (93%) [1].
Preocupați, în mod justificat, de adversitățile interstatale care se pot transforma în orice moment, și cu ajutorul manipulării informaționale, în conflicte armate, în războaie în adevăratul sens al cuvântului n-ar trebui să excludem din discuție confruntările noastre „domestice”, de zi cu zi care se desfășoară pe platformele de socializare, pe forumuri online, în subsolurile paginilor web. În unele dintre aceste conflicte suntem atrași de forța gravitațională a confruntărilor de interese dintre state, dar cele mai multe au rădăcini în psihismul uman. „Ajutați” de algoritmii rețelelor de socializare, care ne izolează în bule și ne consolidează credințele și biasurile, ne împărțim în grupuri radical antagonice, care nu se mai ascultă și nu mai dialoghează, care nu sunt preocupate să caute calea spre adevăr ci să-și impună propriul „adevăr”, ignorând la nevoie logica și faptele. Atunci când dialogul nu mai este posibil, conflictul e regula.
Participăm, așadar, în mediul online la conflicte în care orice temă de dezbatere poate să devină, în mod legitim sau artificial, o miză, la confruntări în care putem fi deopotrivă agresori și agresați, invadatori și invadați, atacatori și victime inocente. Atunci când suntem prezenți pe platformele de comunicare online unde, pe lângă faptul că ne aflăm în raza de acțiune a dezinformărilor programatice care încearcă să ne influențeze opiniile și deciziile, putem fi atacați violent pentru opiniile și credințele noastre sau să reacționăm în același mod, ne aflăm în miezul unui război global alcătuit dintr-o diversitate de războaie locale în care nu se iau prizonieri, iar compromisul care conduce la pace este imposibil de găsit. Iar dacă paralela cu războaiele reale, cele care cauzează răni fizice și psihice și pierderi de vieți omenești poate să pară forțată, n-ar trebui totuși să ignorăm diversele patologii care au legătură cu comportamentele informaționale ale omului modern și nici să uităm că, așa cum nenumărate exemple ne arată, intoleranța și violența verbală manifestate în mediul online se pot transfera oricând în realitatea fizică.
[1] Conform site-ului Internet World Stats: Usage and Population Statistics – https://www.internetworldstats.com/stats.htm. Accesat: 27.05.2023.
.
INDICAȚII DE CITARE:
Robert Coravu „Războaiele noastre cele de toate zilele” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 5/2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 