Robert Coravu

Iubirea mediată

Comunicarea electronică a modelat relațiile interumane în ultimele trei decenii. Impactul ei benefic este indiscutabil, după cum de necontestat îi sunt și efectele adverse. Ca orice formă de comunicare mediată, ea seduce prin comoditate și eficiență, fără să contrazică importanța comunicării directe ca experiență individuală și socială. În fapt, comunicarea online a devenit principala modalitate prin care inițiem și facem posibile interacțiunile noastre față în față. Cum influențează ea modul în care se naște, evoluează și se manifestă relațiile romantice în zilele noastre?

Îndrăgostiții au folosit dintotdeauna mijloacele de comunicare disponibile ca să-și împărtășească sentimentele și să păstreze legătura cu partenerii. Distanțele geografice sau distanțarea impusă cândva de cutumele sociale au fost depășite cu ajutorul scrisorii, telegrafului, telefonului, azi prin modalitățile electronice de comunicare.

Comunicarea mediată nu este limitată spațio-temporal. Nefiind condiționată de prezența simultană a partenerilor în același spațiu fizic, ea prezintă în același timp marele dezavantaj al accesului limitat la persoana celuilalt în timpul actului comunicării. Absența privează actanții de diversitatea limbajelor care se activează în comunicarea directă, față în față, când sunt implicate nu doar cuvintele ci întregul corp – mimica, gesturile, postura, mișcările, datele lui fizice. Astăzi, datorită evoluției tehnologiilor informației și comunicării, acest handicap poate fi redus. Videoconferința online permite interacțiuni sociale mai apropiate de experiența comunicării directe. Partenerii de dialog au posibilitatea să se și vadă, nu doar să se audă sau să-și citească mesajele, deci au parte de o experiență îmbogățită a comunicării la distanță. Între altele, tehnologiile actuale constituie un sprijin solid pentru relațiile sentimentale stabilite între persoane care, din diverse motive, locuiesc la mare distanță una de cealaltă – relații mediate prin definiție, care contrastează cu ceea ce se înțelege în mod tradițional printr-o relație romantică, în care partenerii se află într-o proximitate geografică. Ele pot să realizeze împreună, deși nu se află în același spațiu fizic, anumite activități familiare (servirea mesei, de exemplu) care întrețin sentimentul de intimitate.

sursă autor, generare AI

Stop cadru 1: doi tineri într-o barcă, pe un lac dintr-un parc bucureștean. Nu se privesc, nu-și vorbesc. Atât el, cât și ea sunt absorbiți de propriile telefoane mobile.

Tehnologiile informației și comunicării ne apropie partenerul de relație aflat temporar la distanță, dar în același timp, au potențialul să ne îndepărteze de el chiar atunci când e în fața noastră. Utilizarea compulsivă a telefonului mobil, accesoriul nelipsit al omului contemporan, deturnează atenția, deconectează de la realitatea prezenței celuilalt.

Comunicarea mediată a devenit norma interacțiunilor noastre sociale. Mare parte dintre ele se produc astăzi online. Cu excepția cazului în care ne-am asumat un rol de eremit digital, cercul nostru social este populat cu numeroase persoane pe care nu le-am întâlnit niciodată față în față. Rețelele de socializare ne oferă oportunități și ne stimulează să stabilim contacte cu persoane necunoscute – inclusiv cu potențiali parteneri de relații sentimentale. În acest mediu pe care îl alimentăm, cu sau fără voie, cu informații personale, putem afla foarte multe despre celălalt, despre opiniile și preferințele lui. Multe dintre cele care altădată li se devoalau potențialilor parteneri treptat, în lungi conversații de tatonare, sunt acum accesibile fără restricție; traseul cunoașterii celuilalt, cândva îndelungat și sinuos, este scurtcircuitat. Iar atunci când însăși alegerea unui partener pe baza propriului discernământ e considerată complicată, există opțiunea rece a aplicațiilor de dating, care folosesc algoritmi pentru a calcula gradul de compatibilitate…

Odată cuplul format, nevoia de intimitate, de a proteja noua lume care se naște în relația dintre doi îndrăgostiți intră în conflict cu impulsul împărtășirii. Îndrăgostiții izolați în coconul propriei iubiri fac notă discordantă în mediul online. Exhibarea sentimentelor și experiențelor este o normă a web-ului social pe care puțini au dorința sau tăria să o ignore. Și din această cauză, asistăm la o desemantizare a simbolurilor iubirii prin utilizarea lor excesivă în comunicarea online – a se vedea de pildă omniprezentele, în diverse forme, „inimioare”.

Oare cum se va păstra pe termen lung memoria unei relații amoroase din primele decenii ale erei digitale? Cea mai mare parte a comunicării online se realizează, cel puțin deocamdată, prin text. Accentul cade pe rapiditate, pe economia de timp, deziderate ale vremurilor pe care le trăim – de aici și popularitatea modalităților de comunicare sincronă (chat, mesagerie). Avantajul mesajelor online este că pot fi duplicate cu ușurință și, pe lângă faptul că sunt stocate pe termen lung pe servere, pot fi descărcate și păstrate pe mai multe suporturi locale; dar oare prezintă ele un interes pe termen lung, în condițiile în care cantitatea lor poate fi copleșitoare, iar cele mai multe sunt superficial elaborate, fiind (pre)destinate efemerului? În ceea ce privește formele de comunicare de respirație mai amplă, precum mesajul transmis prin poșta electronică, este posibil ca și ele să fie afectate de pragmatism și, în plus, de preferința accentuată a noilor generații pentru comunicarea prin imagini. În aceste condiții, rămâne de văzut în ce măsură un cont de e-mail va (mai) putea constitui echivalentul digital al scrinului sau al cutiei de pantofi în care se păstra pe vremuri corespondența îndrăgostiților. Va fi interesant să urmărim, în viitorul apropiat, și rolul pe care îl va juca inteligența artificială în zona relațiilor romantice, în condițiile în care aplicațiile AI pot deja să producă o scrisoare de amor în câteva zeci de secunde sau pot fi un partener de confesiuni sentimentale, după cum se poate vedea în exemplul de mai jos.

sursa: contul de Facebook al New York Times

Stop cadru 2: doi tineri, așezați față în față la o masă într-un restaurant. Atât el, cât  și ea se uită în telefon. Își trimit unul altuia mesaje pe Whatsapp.

Omniprezența tehnologiilor informației și comunicării și popularitatea interacțiunilor online ne conduc la paradoxul unei comunicări mediate care nu compensează absența actanților din același spațiu fizic, ci se produce în prezența lor. Dacă e greu să ne imaginăm, altfel decât ca pe un joc, îndrăgostiți din alte vremuri comunicând în scris fiind în aceeași cameră, astăzi nu mai este atât de puțin probabil ca ei să-și trimită mesaje când se află în proximitate.

Conectivitatea permanentă e o provocare pentru calitatea unei relații sentimentale. Îndrăgostiții sunt mai accesibili ca oricând unul celuilalt, dar pot resimți asta și ca o amenințare la adresa propriei autonomii. În orice relație există o tensiune între dorința de a lua decizii și de a face anumite lucruri de unul singur și nevoia de a fi în legătură cu persoana iubită. O persoană aflată în posesia unui telefon „inteligent” este una care poate fi contactată oricând, printr-un apel obișnuit sau folosind o formă de comunicare online. Posibilitatea prezenței mediate a celuilalt, a stabilirii contactului este permanentă; în consecință, apare așteptarea ca partenerii să fie în orice moment unul la dispoziția celuilalt, care o dată înșelată poate să genereze frustrări și conflicte. Or, momentele de absență, deconectarea temporară de partener sunt parte a oricărei relații sănătoase; altădată mai ușor de obținut, astăzi depind de voința partenerului. În zona patologică, un partener posesiv își poate mult mai ușor supraveghea obiectul obsesiei.Mai mult, în cazul unei despărțiri, deconectarea de fostul partener devine cu atât mai greu de realizat: în condițiile prezenței online, e aproape imposibil să te desprinzi total, să împiedici pe cineva să mai aibă acces la orice informații despre tine.

În concluzie, comunicarea electronică poate să ne apropie de „persoana apropiată aflată la distanță” dar, mai mult decât celelalte forme de comunicare mediată, ne poate și (în)depărta de persoana apropiată aflată lângă noi. Pentru calitatea și durabilitatea unei relații sentimentale, deconectarea digitală temporară de partener, atunci când acesta este absent sau de alții, atunci când el este prezent poate fi una dintre soluții.

INDICAȚII DE CITARE:

Robert Coravu „Iubirea mediată” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 2/2023

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.

%d blogeri au apreciat: