Maria Guțu
Terapeutul pacient (Irvin D. Yalom, Plânsul lui Nietzsche, trad. Luana Schidu, 2016, 400 p)
Publicat în anul 1992, romanul autorului Irving D. Yalom, “When Nietzsche Wept”, în traducere „Plânsul lui Nietzsche”(editura Humanitas, 2016) este o capodoperă a literaturii contemporane, un roman istoric, biografic, psihanalitic, o dramă de idei care revigorează și captivează cititorul prin complexitatea și vivacitatea personajelor, prin tăișul replicilor, profunzimea ideilor și prin tensiunea intrinsecă, revelată de relația dintre protagoniști: Friedrich Nietzsche și terapeutul său, Josef Breuer.
Acțiunea operei este plasată în Viena, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Este epoca în care filozoful german își lansează celebrele atacuri împotriva valorilor culturii tradiționale, iar Sigmund Freud pune bazele psihanalizei. Romanul speculează tensiunea unei istorii contrafactuale: Nietzsche și Freud nu s-au întâlnit niciodată, dar Yalom proiectează un scenariu ficțional, în care Nietzsche devine pacientul doctorului Josef Breuer, mentorul tânărului Sigmund Freud.
Intriga romanului este declanșată de întâlnirea dintre medicul Breuer și personajul fenimin, Lou Salomé, deopotrivă seducătoare, pasională și excentrică. Aceasta nutrește o profundă admirație pentru ideile lui Nietzsche, cu care dezvoltă o prietenie tensionată, pendulând între afinitatea spirituală pură și atracția fizica. La rugămintea irezistibilei prietene a lui Nietzsche, medicul vienez acceptă să îl trateze pe sensibilul și suspiciosul filozof, care traieste o profundă criză metafizică provocată de imboldul de a depăși „omenesc, prea omenescul” și care decide să pună capăt suferinței printr-o tentativă de suicid.
Pe parcursul desfășurării terapiei, rolurile terapeutului și pacientului sunt inversate, Breuer convingându-l cu greu pe nevroticul filozof să îi devină mentor și să îl ajute să evadeze din limitele idealului burghez ale unei căsnicii fericite și ale unei cariere de succes. „Vă propun ca (…) eu să devin medicul trupului dumneavoastră (…), iar dumneavoastră în schimb, veți fi medicul minții, al spiritului meu” (Irvin Yalom, Plânsul lui Nietzsche, Humanitas, Bucuresti, 2016, pg.181)
Ineditul operei rezidă în metamorfoza rolurilor, inteligența dialogului, complexitatea terapiei clinice și conceptuale, în dramatismul replicilor personajelor, care se tatonează permanent ca într-un joc de șah al ideilor, influenței, persuasiunii și al transformării. Astfel, terapeutul devine dependent de pacientul său pentru a atinge supraomenescul, pentru a găsi libertatea absolută înainte de sfârșitul inexorabil. El i se adreseaza astfel: „ Eu cred că (…) misiunea dumneavoastră este să salvați omenirea atât de nihilism, cât și de iluzie. Ei bine, salvați-mă pe mine! Faceți experimentul pe mine. Sunt un subiect perfect. Eu l-am ucis pe Dumnezeu. Eu nu cred în supranatural și sunt înecat în nihilism. Nu știu de ce să trăiesc! Nu știu cum să trăiesc!” (op. cit, p 184)
Terapia dezvoltă o prietenie profundă, o cunoaștere de sine prilejuită de întâlnirea cu celălalt, o acceptare lucidă a rolurilor și a sorții. Lacrimile lui Nietzsche sunt eliberatoare, o redescoperire salutară a omenescului, o descătușare si o victorie asupra singurătății.
Ecranizarea romanului în anul 2007 potențează imagistic și cinematografic profunzimea căutării tumultuoase, a ieșirii din matcă și a atingerii absolutului de către cei doi protagoniști.
Romanul captivează cititorul prin întâlnirea unor personaje excepționale, pătrunderea într-un univers inedit al ideilor, al nuanțelor și al emoțiilor, care se amplifică narativ într-un text seducător și rafinat.
INDICAȚII DE CITARE:
Maria Guțu, Terapeutul pacient (Irvin D. Yalom, Plânsul lui Nietzsche, trad. Luana Schidu, 2016, 400 p) în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 1/2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 