Radu-Mihai Dumitrescu
Scroll, revoltă, tăcere: conflictul generațional în era digitală
Conflictul între generații reprezintă o constantă a evoluției sociale, manifestându-se sub forme variate în funcție de contextul istoric, cultural și economic. Deși adesea perceput ca un fenomen de actualitate, acest tip de conflict are rădăcini adânci în istoria umanității, reflectând tensiuni profunde între valorile, credințele și comportamentele grupurilor de vârstă succesive. Societatea contemporană evidențiază aceste decalaje prin transformări accelerate ale tehnologiei, ale pieței muncii și ale normelor sociale, generând o dinamică complexă între generațiile mai vechi și cele mai tinere. Generațiile nu sunt doar succesiuni biologice, ci entități sociale formate sub influența evenimentelor istorice marcante – războaie, crize economice, revoluții culturale sau dezvoltări tehnologice – care modelează percepțiile și valorile fiecărui grup. În acest cadru, conflictul inter-generațional nu trebuie înțeles exclusiv ca opoziție sau ruptură, ci și ca oportunitate de negociere și reconfigurare a relațiilor sociale.
Ne propunem să explorăm conflictul între generații dintr-o perspectivă sociologică integrată, punând accent pe cauzele structurale și culturale ale acestuia, precum și pe manifestările sale în diferite contexte: familia, piața muncii, spațiul religios și mediul digital. Sunt analizate, de asemenea, tendințele emergente legate de valori, tehnologie și precaritate economică, cu scopul de a înțelege în profunzime modul în care tensiunile inter-generaționale influențează coeziunea socială și transformarea comunităților actuale.
Conflictul între generații este un concept clasic în sociologie, fiind analizat din multiple perspective; este într-adevăr un element constant al vieții sociale, dar forma și intensitatea lui variază în funcție de contextul istoric, economic și cultural. Conflictul inter-generațional este caracterizat prin tensiuni și dezacorduri între diferite generații în cadrul familiilor sau societăților, în special în ceea ce privește valorile, credințele și practicile. Acesta apare din diverse surse, inclusiv schimbări culturale, așteptări sociale diferite și presiuni economice, creând o dinamică ce poate influența bunăstarea psihologică și socială de-a lungul generațiilor. Tocmai aceste aspecte conduc la interesul multor ştiințe pentru ȋnțelegerea acestui conflict şi pentru căutarea de soluții, utile atât indivizilor cât şi societății ȋn ansamblul său.
Conflictul între generații – o constantă istorică
Sociologi clasici precum Karl Mannheim au analizat generațiile ca unități sociale distincte, care se formează sub influența evenimentelor istorice majore (războaie, crize economice, revoluții tehnologice). Fiecare generație dezvoltă valori, viziuni și comportamente proprii, ceea ce poate duce la tensiuni cu generațiile anterioare. Cadrul sociologic al lui Karl Mannheim oferă o înțelegere nuanțată a conflictului generațional, postulând că generațiile sunt modelate de experiențe comune și contexte socio-istorice distincte. Aceste unități generaționale provin din indivizi născuți în anumite perioade de timp și influențați de condițiile culturale și sociale predominante, care creează o lentilă unică prin care își interpretează mediile și experiențele [1]. Afirmația lui Mannheim conform căreia generațiile posedă un „mod înnăscut de a experimenta viața” subliniază modul în care evenimentele formative, fie ele politice, economice sau culturale, pot duce la valori și viziuni divergente despre lume, favorizând în cele din urmă conflictul între generații [1].
Această existență a conflictelor ȋntre generații, care se perpetuează pe axa timpului, devine cu atât mai evidentă dacă ne orientăm către mediile de lucru. Aici, conflictele generaționale pot avea un impact semnificativ asupra performanței angajaților, cu răsunet asupra bunăstării personale şi generale. Angajații mai tineri au adesea mai puțină experiență în rezolvarea conflictelor, ceea ce poate duce la tensiuni sporite pe măsură ce se integrează într-o forță de muncă consacrată, formată din generații mai în vârstă, cu etică a muncii și stiluri de comunicare diferite. Această lipsă de experiență legată de vârstă poate alimenta conflicte care afectează productivitatea generală. În plus, atitudinile distincte față de autoritate și prioritățile față de muncă între generații pot contribui la neînțelegeri, deoarece angajații mai în vârstă s-ar putea confrunta cu dificultăți în a se adapta la abordarea mai egalitară favorizată de lucrătorii mai tineri [2]. Diferențele ȋntre o serie de abilități legate de muncă sunt ierarhizate diferit de fiecare generație; narațiunile legate de tineri şi de modul ȋn care ei abordează munca regăsim ȋn cele mai variate medii. Chiar şi zonele ȋnalt pregătite profesional şi academic nasc istorii legate de diferențele ȋntre generații sau de nostalgia unor generații trecute. Exemplele sunt numeroase. Cel mai probabil am auzit…”ne-au murit actorii!”, „unde sunt profesorii de altă dată?”, „studenții de astăzi nu mai citesc…”. Regretul şi nostalgia față de generațiile anterioare, privite mai competente, mai respectuoase şi mai motivate, pot transporta doar nuanțări ale unor diferențe care pot conduce la conflicte ȋntre generații. Ȋn aceiaşi măsură, Ion al lui Rebreanu era diferit față de ȋnaintaşii lui, atât ȋn ceea ce priveşte lucratul câmpului, cât şi ȋn ceea ce priveşte comportamentul față de femei sau manifestarea respectului față de anumiți membrii ai comunității. Ȋn pofida acestor diferențe sau chiar conflicte, fiecare generație a produs opere remarcabile, a contribuit la progres şi a schimbat fața societății; toate acestea, sunt realizate printr-o perspectivă diferită asupra valorilor, credințelor şi comportamentelor. Perspectiva istorică ne ȋndrumă să privim noile generații nu doar cu ȋngăduință, ci cu credința că vor reuşi să aducă ceva nou şi valoros; generațiile anterioare pot fi resurse solide, prin sprijin şi ȋndrumare.
Contextele religioase oferă şi ele cadre sugestive pentru a observa conflictul ȋntre generații ca un element prezent de-a lungul istoriei noastre. Evoluția practicilor religioase este legată şi de conflictele apărute la integrarea unor noi generații. Schismelor generaționale apar din interpretări diferite ale valorilor și practicilor comune din cadrul diverselor comunități religioase. Aceste conflicte reflectă schimbări sociale mai profunde și contribuie la dinamica în evoluție din cadrul structurilor comunitare, în special în ceea ce privește conducerea și implicarea între diferitele cohorte generaționale [3]. Schimbări ȋn privința practicilor religioase, spre unele mai permisive sau chiar mai incluzive pentru grupuri anterior marginalizate, regăsim ȋn cadrul multor dintre culte. Când astfel de practici se extind la nivel de instituție socială a bisericii, conflictul depăşeşte cadrul limitat al unei comunității religioase şi narațiunile legate de schimbările modernității pot atinge un nivel global. Conturi de internet ale unor instituții religioase sau comunicare unor ȋnalți prelați prin intermediul rețelelor sociale părea de neconceput ȋn urmă cu câțiva ani.
În cele din urmă, conflictul generațional rămâne o constantă istorică care transcende diverse domenii, reflectând schimbări sociale şi culturale mai ample și provocări intrinseci ale navigării între diverse valori și credințe, în cadrul diferitelor grupe de vârstă. Abordarea acestor conflicte printr-o comunicare și o înțelegere îmbunătățite poate fi esențială în promovarea unor relații mai armonioase în cadrul familiilor, locurilor de muncă și comunităților. Exemplele pe care le oferă istoria pot fi puncte de plecare valoroase pentru normalizarea propriilor reacții ȋn fața acestor conflicte dintre generații.
Un exemplu sugestiv vine din anii ’60: conflictul între „baby boomers” și părinții lor conservatori, în contextul războaielor și revoluției sexuale. Dacă actualul conflict, ȋntre generațiile noi intens digitalizate şi cele mai vechi (devenite şi ele conservatoare, după ce au fost „revoluționare” la rândul lor), ni se pare unul imens şi cu nişte decalaje greu de depăşit, să ne amintim de ceva petrecut ȋn urmă cu mai bine de 60 de ani. Conflictul dintre generația „baby boomer” și părinții lor conservatori contextualizează o schimbare socială mai amplă, instigată de revoluția sexuală și de contextul diferitelor războaie din secolul al XX-lea, în special cel din Vietnam. Acea generație cuprindea indivizi născuți între 1946 și 1964, care s-au maturizat în timpul schimbărilor culturale semnificative dintre anii 1960 și 1970. Această generație a manifestat o acceptare tot mai mare a sexului premarital, a orientărilor sexuale diverse și a mișcării feministe, care contrastau direct cu ideologiile mai conservatoare ale părinților lor [4].
Revoluția sexuală a anunțat atitudini liberale față de sexualitate și relații, având un impact semnificativ asupra multiplelor domenii sociale, inclusiv în domeniul sănătății publice. S-a ȋnregistrat o incidență crescândă a infecțiilor cu transmitere sexuală, cum ar fi gonoreea, corelând aceste tendințe cu o activitate sexuală sporită în timpul acestei ere transformatoare [5]. Mai mult, implicațiile psihologice și percepțiile sociale asupra relațiilor sexuale în rândul „baby boom-erilor” reflectă o trecere de la valorile tradiționale impuse de părinții conservatori la perspectivele mai emancipate, promovate de urmașii lor [6]. Nivelul de acceptare al unor subiecte precum disfuncția erectilă în rândul adulților în vârstă indică decalajul generațional în atitudinile față de sexualitate, subliniind în continuare tensiunile dintre idealurile conservatoare și perspectiva progresistă a generației „baby boomers” [6]. Dacă ne ȋntoarcem ȋn prezent (sau deja ȋn trecutul apropiat), transferul relațiilor interumane (inclusiv cele amoroase) către mediul on-line părea o ruptură insurmontabilă sau chiar o criză ȋntre generații.
Tot din perspectivă istorică, putem să ne orientăm către un exemplu mai general. În regimuri autoritare, tinerii au fost adesea vectori ai schimbării, ceea ce a dus la conflicte cu generațiile conformiste. Până şi această constatare nu mai este atât de consistentă ȋn etapele istorice recente.
În guvernările autoritare, tinerii au jucat din punct de vedere istoric un rol esențial ca agenți ai schimbării sociale și politice, în ciuda mediilor opresive în care aceştia operează. Această dinamică este alimentată de factori unici, inclusiv influența omniprezentă a rețelelor de socializare, activismul la nivel local și caracteristicile particulare ale culturii tineretului, care adesea cultivă disidența împotriva ordinelor stabilite de instituții ale statului. Apariția activismului tineretului în contexte represive reflectă o interacțiune mai amplă între schimbarea generațională și condițiile politice. Deși vizibilitatea mișcărilor conduse de tineri poate diminua sub autoritarism în comparație cu democrațiile liberale, există un curent subteran persistent de activism în rândul tinerilor. Acest activism este adesea hrănit de canale de comunicare inovatoare, în special rețelele de socializare, care aduc un plus de putere și informează tinerii, facilitând acțiunea colectivă, în ciuda controalelor stricte ale statului asupra disidenței [7]. În mod similar, regimurile autoritare sunt inerent fragile din cauza legitimității lor slabe, ceea ce semnifică un potențial pentru activismul civic al tinerilor de a contesta structurile existente.
Dovezile empirice indică faptul că tinerii educați se pot retrage din participarea politică tradițională, în loc să se implice în ea. La momentul actual, dezangajarea politică a tinerilor educați, în regimurile autoritare electorale, este legată de așteptările plasate asupra lor ca „agenți ai schimbării” şi care conduc adesea la frustrare și apatie [8]. Acest paradox subliniază faptul că, deși un segment de tineri este echipat pentru a conduce schimbarea, structurile care guvernează mediile lor le pot înăbuși eforturile, rezultând un activism localizat, sporadic, în loc de mișcări pe scară largă. Tocmai de aceea, perspectivele asupra conflictelor ȋntre generații poate că ar trebui schimbate; critica până la opoziție din partea generațiilor mai vârstnice pot ȋnăbuşi chiar motorul schimbării.
Peisajul digital a adus o ambivalență când ne gândim la rolul tinerilor ȋn schimbarea regimurilor sau a practicilor autoritare. Rolul platformelor și mișcărilor organizate nu poate fi trecut cu vederea. În Rusia, de exemplu, forumurile de tineret sponsorizate de stat pot oferi tinerilor instrumente pentru activism la nivel local [9]. Aceste forumuri nu sunt doar o tactică pentru stabilitatea regimului, ci servesc pentru selectarea de potențiali recruți pentru forme mai ample de disidență, dacă sunt mobilizate eficient. În mod similar, se sugerează că protestele din China pot câștiga teren prin intermediul nemulțumirilor locale, care, dacă nu sunt controlate, ar putea duce la revolte mai ample împotriva regimului autoritar [10]. Prin urmare, deși suprimarea disidenței în statele autoritare afectează participarea tinerilor, aceasta le oferă și un peisaj unic pentru mobilizare și activism.
Teorii sociologice relevante
Funcționalismul (Talcott Parsons) vede conflictul între generații ca un mecanism de adaptare și evoluție socială; fiecare generație aduce inovație și ajustează structurile sociale. Teoria conflictului (inspirată de Marx) pune accent pe lupta pentru resurse și putere; tinerii se pot simți marginalizați de generațiile mai vechi care controlează instituțiile. Constructivismul social pune accent pe cum este definită „generația” în discursul public și cum stereotipurile pot amplifica conflictele.
Din punct de vedere sociologic, conflictele inter-generaționale sunt adesea înțelese prin prisma decalajelor de aculturație, observate cu precădere în cadrul familiilor de imigranți. Aceste disparități pot duce la conflicte semnificative, deoarece generațiile mai tinere adoptă practici culturale dominante, în timp ce generațiile mai în vârstă își mențin valorile tradiționale. Ȋnglobarea unor repere culturale noi, unele specifice altor cadre sociale, este intens accelerată prin utilizarea tehnologiilor digitale. Acest conflict se poate manifesta în diverse moduri, influențând aspecte precum structura familiei, educația și rezultatele în materie de sănătate mintală. Conflictele culturale din cadrul familiilor, măsurate prin elemente precum lipsa de respect percepută în opiniile diferiților membrii, prezic ȋn mod semnificativ probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia în rândul tinerilor din familiile de imigranți [11] [12] [13].
O exacerbare suplimentară a conflictelor ȋntre generații provine din presiunile economice cu care se confruntă familiile, în special în societățile moderne. Având în vedere creșterea costurilor vieții și competitivitatea piețelor muncii, copiii adulți suportă adesea poverile financiare ale susținerii familiilor lor, ceea ce duce atât la presiuni, cât și la conflicte. De exemplu, așteptările părinților pot intra într-un conflict substanțial cu realitățile cu care se confruntă copiii adulți, în special în ceea ce privește independența financiară și realizările educaționale. Această situație reflectă o tensiune mai amplă, în care diviziunea generațională se manifestă prin percepții diferite asupra succesului, responsabilității și autonomiei în cadrul relațiilor familiale [14] [15].
Interogând literatura sociologică regăsim un alt concept critic în studiul relațiilor inter-generaționale, ambivalența ȋntre generații. Această dinamică ambiguă poate duce atât la solidaritate, cât și la conflict, complicând și mai mult legăturile familiale. Relațiile caracterizate printr-un contact intens între generații pot prezenta, de asemenea, o ambivalență semnificativă, în care sentimentele simultane de afecțiune și resentiment creează un fundal emoțional complex pentru interacțiuni. Sentimentele şi emoțiile conflictuale pot duce la deteriorarea calității relațiilor, implicând și aspecte ale sănătății mintale [16] [17].
Aceste conflicte au implicații care se extind dincolo de relațiile familiale, influențând structurile sociale mai largi și relațiile comunitare. Ȋn contexte interculturale, moștenirea conflictelor (fie prin traume istorice, fie prin disparități sociale şi economice), poate perpetua cicluri de sărăcie și inegalitate de-a lungul generațiilor, demonstrând consecințele de amploare ale tensiunilor familiale nerezolvate [18]. Acest mecanism ne ȋndrumă la ameliorarea acestor conflicte şi la reflecție personală şi ȋn cadrul mai larg al comunității şi societății. Conflictele ȋntre generații modelează semnificativ experiențele individuale și colective de-a lungul generațiilor; ele depăşesc cadrul unor simple probleme ȋn cadrul unei familii sau al unei comunități limitate.
Ce este diferit astăzi?
Tehnologia digitală a modificat cadrele sociale; tinerii (Generația Z, Alpha) cresc într-un mediu complet digitalizat, ceea ce le schimbă modul de a comunica, a învăța și a relaționa. Această ruptură tehnologică este fără precedent. Generația Z, născută între sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2010, este adesea considerată primii adevărați „nativi digitali”. Aceștia au fost expuși la internet, rețele sociale și dispozitive mobile de la o vârstă fragedă, ceea ce a dus la o familiarizare deosebită cu tehnologia și platformele digitale. Generația Alfa a crescut cu dispozitive precum iPad-uri și smartphone-uri, încurajând dorința de rezultate imediate datorită mediului lor digital rapid [19]. Această imersiune constantă în tehnologie promovează un accent cultural pe eficiență și conectivitate, care pătrunde în comportamentele și așteptările lor sociale, diferite de cele ale părinților. Adoptarea tehnologiei în rândul acestor generații a influențat, de asemenea, experiențele lor educaționale. Majoritatea elevilor din Generația Z și-au îmbunătățit abilitățile tehnologice în timpul educației, subliniind integrarea naturală a instrumentelor digitale în procesele lor de învățare [20]. Aşteptările părinților de astăzi şi presiunile lor asupra copiilor de a se ȋntoarce la mijloace educaționale „tradiționale” sunt pe cât de nefireşti şi improbabile, pe atât de disfuncționale. Tehnologia nu este doar un accesoriu pentru acești tineri; ea formează o componentă esențială a identității și interacțiunii lor sociale. Preferința pentru comunicarea online, influențată de platforme precum rețelele sociale, a remodelat tiparele de implicare, încurajând o dependență de interacțiunea digitală în detrimentul implicării față în față [21]. Este evident că aceste noi comportamente, care ne pun ȋn poziții antagonice, au şi efecte negative ȋnsă, atragerea tinerilor către relații sociale directe, pare necesar să fie inițiată prin utilizarea mijloacelor digitale al căror limbaj le este cunoscut.
Schimbările legate de valori sunt un alt aspect al actualei modernități. Generațiile mai tinere, în special Generația Z, tind să manifeste atitudini mai progresiste în domenii precum ecologia, egalitatea și diversitatea. Această schimbare generațională poate fi atribuită unei combinații de influențe sociale, cadre educaționale și progrese tehnologice. Persoanele mai tinere sunt mai înclinate să adopte valori aliniate cu justiția socială, echitatea și sustenabilitatea în comparație cu predecesorii lor. În primul rând, Generația Z a demonstrat o conștientizare și un angajament sporit față de problemele de mediu și sustenabilitate. Membrii Generației Z nu numai că sunt conștienți de aspectele ecologice, dar sunt și motivați să încorporeze practici sustenabile în viața lor de zi cu zi. Acest lucru se aliniază cu constatările că tinerii sunt din ce în ce mai critici față de sistemele care nu acordă importanță preocupărilor ecologice, reflectând o mișcare socială mai largă către sustenabilitate. Inițiativele educaționale care subliniază importanța sustenabilității pot consolida aceste atitudini, deși simpla furnizare de cunoștințe poate să nu fie suficientă; schimbarea comportamentului necesită cultivarea conștientizării și a unor medii de susținere a schimbării [22]. Ȋn acest domeniu, acceptarea diferențelor ȋntre generații poate avea efecte asupra bunăstării globale, cu prezervarea potențială a mediului ȋn care pot trăi şi părinții lor.
În ceea ce privește egalitatea socială, generațiile mai tinere au demonstrat atitudini mai flexibile cu privire la identitatea și exprimarea de gen. Generația Z este semnificativ mai tolerantă cu identitățile de gen diverse în comparație cu generațiile mai în vârstă, cum ar fi Generația X (născuți între anii 1965 și 1979) și Milenialii (cei născuți între 1983 și 2000) [23]. Această deschidere generațională poate fi legată de o vizibilitate sporită a problemelor LGBTQ+ și de o schimbare culturală către incluziune. Dezvoltarea psihologică a tinerilor adulți joacă, de asemenea, un rol; pe măsură ce își elaborează identitățile, aceștia adoptă adesea valori mai largi care încurajează un sentiment de apartenență, punând accent pe egalitate și diversitate [24].
Precaritatea economică a devenit o caracteristică definitorie a experiențelor tinerilor de astăzi, în special în contextul în care aceștia se confruntă cu provocări legate de accesul la locuințe, stabilitatea locului de muncă și bunăstarea generală. Frustrările pe care le întâmpină sunt agravate de contrastele puternice dintre generații în ceea ce privește privilegiile și oportunitățile. Este esențial să fie analizate dimensiunile multiple ale precarității economice și implicațiile acesteia pentru această categorie demografică, pentru a putea ȋnțelege dinamica conflictului ȋntre generații. Instabilitatea economică afectează semnificativ piețele muncii la nivel global, mulți tineri confruntându-se cu condiții de angajare precare. Aceste condiții duc adesea la o lipsă de securitate a locului de muncă și la medii de lucru precare, ceea ce contribuie la scăderea satisfacției față de viață și a bunăstării generale [25]. Efectele adverse ale unor astfel de locuri de muncă precare se extind dincolo de limitările economice și se pot manifesta prin probleme de sănătate mintală, afectând astfel calitatea vieții și stabilitatea generală a tinerilor [26]. Mai mult, locurile de muncă precare sunt din ce în ce mai normalizate pe piețele muncii neoliberale, ceea ce duce la o situație în care nici măcar locurile de muncă cu normă întreagă nu reușesc să garanteze securitatea financiară, ilustrând o schimbare îngrijorătoare în modelele de angajare [27].
Accesul la locuințe a devenit, în mod similar, o problemă critică, exacerbată de presiunile economice ale locurilor de muncă precare. Costurile crescute ale locuințelor și stagnarea salariilor au făcut din ce în ce mai dificilă pentru tineri obținerea proprietății unei locuințe, un contrast puternic cu experiențele generațiilor anterioare, pentru care astfel de aspirații erau mai realizabile [28]. Provocarea insecurității locuințelor este adesea asociată cu disparități sociale în accesul la resurse, în special post-pandemie, după cum o demonstrează inegalitățile din telemedicină și asistență medicală, care afectează în mod disproporționat comunitățile dezavantajate economic [29] [30]. Aceste bariere sistemice alimentează și mai mult frustrările în rândul tinerilor, care îi percep pe predecesorii lor ca bucurându-se de condiții mai favorabile.
Constructele socio-economice joacă un rol crucial în modelarea experiențelor trăite de tineri. Disparitățile în ceea ce privește calitatea educației se corelează direct cu resursele economice, ducând la inegalități sistemice care restricționează oportunitățile de mobilitate ascendentă [31]. În plus, impactul psihologic al acestor disparități poate influența puternic relațiile sociale și bunăstarea mintală generală, contribuind la un sentiment de frustrare și nedreptate [32]. Dacă privim conflictul dintre generații, la momentul actual, din prisma precarității economice, perspectivele ni se pot schimba dramatic.
Crizele globale continue fac parte din viața tinerilor de azi. Pandemia, schimbările climatice și incertitudinea economică creează un sentiment de urgență și neîncredere în „moștenirea” lăsată de generațiile anterioare. Peisajul global contemporan este caracterizat de o rețea interconectată de crize, în special impactul dublu al pandemiei de COVID-19 și al schimbărilor climatice, care catalizează o dihotomie între urgență și neîncredere față de moștenirea lăsată tinerilor de azi. Această urgență provine din amplificarea riscurilor asociate cu schimbările climatice care au evidențiat eșecurile modelelor de guvernanță existente și ale responsabilității sociale manifestată de generațiile anterioare [33] [34].
Pandemia de COVID-19 a dezvăluit, fără îndoială, vulnerabilități în cadrul structurilor sociale, trasând paralele cu criza climatică actuală. Ambele fenomene au expus disparități în furnizarea de servicii sociale, generațiile mai tinere confruntându-se cu instabilitate economică și riscuri sporite pentru sănătate. Îndatorarea tot mai mare și condițiile precare de angajare reflectă probleme sistemice mai ample [35]. Persoanele mai tinere posedă o conștientizare sporită a sustenabilității mediului, recunoscând legătura critică dintre viitorul lor socio-economic și acțiunile climatice [36] [37]. Mulți tineri afirmă că moștenirea lăsată de generațiile mai în vârstă include atât eșecuri vizibile în abordarea acestor crize, cât și o neîncredere crescândă în ceea ce privește capacitatea generațiilor mai în vârstă de a acționa decisiv în privința schimbărilor climatice [38].
Tendințe emergente
Contextul actual ne dezvăluie un număr de tendințe emergente; cele mai multe aspecte au fost deja discutate. Ȋnregistrăm o creștere a activismului inter-generațional (de exemplu mișcări climatice conduse de tineri, dar susținute și de vârstnici). Există mai mult dialog între generații în spațiul online, dar și mai multă polarizare („boomer” vs. „snowflake”). Diviziunea generațională articulată prin termenii „boomer” și „snowflake” reflectă diferențe culturale și ideologice semnificative, înrădăcinate în climatele socio-politice care au modelat aceste grupuri. Generația „boomer”, referindu-se în general la cei născuți între 1946 și 1964, a apărut în timpul prosperității de după al Doilea Război Mondial, un context care a susținut în general valorile tradiționale, stabilitatea și o traiectorie liniară către vârsta adultă, caracterizată prin angajament profesional și familial. În schimb, termenul „snowflake”, adesea atribuit milenialilor mai tineri și indivizilor din Generația Z, denotă o sensibilitate la problemele sociale și o fragilitate percepută, înrădăcinată în contextul modern al schimbărilor rapide, al progreselor tehnologice și al conștientizării crescânde a problemelor de justiție socială. Există şi o reconfigurare a relației putere-tinerețe-vârstă, întrucât tinerii devin surse de competență digitală și inovație.
Perspectiva patologiei sociale
Din perspectiva patologiei sociale, conflictul între generații poate fi interpretat ca un simptom al unor disfuncționalități structurale din societate. Obiectele de studiu sunt formele de dezorganizare sau deviere de la normele sociale acceptate, iar tensiunile între generații pot reflecta astfel de dezechilibre.
Slăbirea coeziunii sociale
Când conflictul între generații devine acut, apare o fragmentare a solidarității sociale. Tinerii nu se mai simt reprezentați de instituții controlate de generațiile mai în vârstă, iar vârstnicii pot percepe noile generații ca fiind lipsite de respect sau „decăzute moral”. Această polarizare poate alimenta neîncrederea socială și scăderea capitalului social. Dinamica ambivalenței inter-generaționale ilustrează acest conflict [17]. Pot apărea tensiuni între așteptarea socială pentru sprijin inter-generațional și stilurile de viață independente pe care le pot căuta adulții mai tineri. Pentru părinții în vârstă, dorința de a-și ajuta copiii se poate ciocni cu nevoia acestora din urmă de autosuficiență, rezultând un paradox care subliniază fragilitatea legăturilor familiale în timpul tranzițiilor culturale. Această fragilitate este agravată în familiile de imigranți, unde schimbările culturale pot eroda simultan structurile de sprijin familial, crescând în același timp presiunile asupra membrilor familiei pentru a se conforma noilor norme sociale [39]. În contextul sănătății mintale, conflictelor inter-generaționale se pot extinde dincolo de relațiile familiale, afectând bunăstarea psihologică. Sentimentele de singurătate și depresie în rândul adulților în vârstă pot proveni din slăbirea legăturilor familiale, când acestea sunt caracterizate de un conflict ȋntre generații [40]. Rolul critic al dinamicii relaționale în sănătatea mintală subliniază importanța abordării conflictelor inter-generaționale pentru a menține integritatea familiei și coeziunea socială [41].
Creșterea alienării sociale la tineri
Tinerii, în special cei care nu se regăsesc în valorile sau oportunitățile oferite de societate, pot experimenta sentimentul de marginalizare, respingerea normelor tradiționale sau chiar radicalizare (ideologică, online ş.a.). Aceste forme de alienare pot duce la comportamente deviante, precum consumul de substanțe, violența, absenteismul social sau chiar autoizolarea (de exemplu fenomenul „hikikomori” în Japonia). Alienarea care decurge din conflictele inter-generaționale duce adesea la probleme de comportament în rândul tinerilor, inclusiv rate crescute de delincvență și prezența de gânduri suicidare. Există o asociere semnificativă între sentimentele de alienare și comportamente deviante, cum ar fi consumul de substanțe și comportamentele de asumare a riscurilor, în special la tinerii care se simt mai puțin integrați în unitățile lor familiale [42] [43] [44]. Dinamica conflictului poate escalada în delincvență juvenilă, pe măsură ce indivizii caută acceptare și identitate în afara mediului lor familial, consolidând un ciclu de alienare și probleme de comportament [45] [42].
Fenomenul „hikikomori” din Japonia descrie o formă de retragere socială extremă, observată în principal la adulții tineri care se izolează pentru perioade lungi de timp, de obicei peste șase luni, rămânând adesea în limitele caselor lor familiale. Acest comportament are implicații profunde, nu numai pentru sănătatea mintală individuală, ci și pentru dinamica familială și structurile societale din Japonia. Relațiile dintre colegi și sprijinul emoțional sunt esențiale în prevenirea progresiei „hikikomori” [46]. Dificultățile interpersonale, cum ar fi lipsa sprijinului social și a conexiunii emoționale, se corelează semnificativ cu o incidență mai mare a „hikikomori”, în special în rândul angajaților din birouri în timpul pandemiei de COVID-19. Pandemia, care a intensificat sentimentele de izolare din cauza carantinei impuse și a distanțării sociale, ar fi putut exacerba prevalența „hikikomori”; cu toate acestea, studiile au arătat rezultate mixte cu privire la schimbări semnificative în prevalența pre- și post-pandemie [47]. Această situație reflectă o tendință mai largă de creștere a retragerii sociale în diferite culturi, nu doar în Japonia [46].
Criza modelelor sociale
Într-o societate în schimbare rapidă, generațiile mai în vârstă pot pierde autoritatea simbolică; modelele tradiționale de succes (familie, muncă stabilă, carieră liniară) nu mai sunt valorizate. Normele culturale și morale sunt relativizate. Această disoluție a autorității simbolice creează incertitudine și poate favoriza apariția unor conduite anarhice sau nihiliste.
Schimbările în normele de gen și în percepția rolurilor de familie și carieră contribuie la o redefinire a succesului. Bărbații mai tineri pot percepe o amenințare la adresa normelor tradiționale de masculinitate, ceea ce le afectează percepția despre carieră și conducerea organizațiilor [48]. În contextul acestor transformări, modelele familiale tradiționale, care promovează ideea că succesul profesional este calea principală pentru validarea personală, devin din ce în ce mai contestate [49]. Succesul nu mai este măsurat exclusiv prin prisma realizărilor profesionale; mulți își construiesc noțiuni de succes care îmbină fericirea familială și satisfacția profesională [50]. În plus, se observă o creștere a cerințelor pentru echilibrul muncă-familie, un indicator semnificativ pentru succesul profesional, mai ales în rândul femeilor care se confruntă cu construcții sociale ambivalente în ceea ce privește îndatoririle familiale și profesionale [51] [52]. Aceasta reflectă o schimbare importantă în așteptările sociale și în prioritățile de viață, prin care echilibrul între muncă și viața de familie devine o parte esențială a succesului personal. Schimbarea semnificației identității de gen și a valorilor legate de echilibrul muncă-familie contribuie la o reevaluare a rolului generațiilor mai în vârstă și a influenței pe care acestea o au asupra tinerelor generații. Modelele tradiționale nu mai oferă un ghid coerent pentru succes, iar aceste schimbări indică o transformare profundă în structurile sociale și culturale. Această dinamică subliniază necesitatea unei adaptări continue la noile realități ale societății, unde individualizarea și diversificarea valorilor devin din ce în ce mai predominante [53] [52].
Disfuncționalități în transmiterea valorilor
O funcție importantă a socializării inter-generaționale este transmiterea valorilor și normelor sociale. Dacă această transmitere eșuează, tinerii pot rămâne fără repere stabile, valorile tradiționale sunt respinse fără a fi înlocuite cu alternative funcționale şi poate apărea o formă de dezorganizare socială latentă.
Aceste disfuncționalități se manifestă în special în cadrul familiei, unde valorile tradiționale și cele moderne se pot ciocni, determinând tensiuni între părinți și copii. Diferențele în privința valorilor pot rezulta din procesele de aculturație, unde tinerii adoptă valori mai individualiste, în contrast cu valorile colectiviste ale părinților lor [54]. Conflictul inter-generațional este adesea exacerbat de așteptările diferite legate de comportamente și de normele culturale. Încercările de a se adapta la valorile promovate de mediul înconjurător pot provoca o ruptură în comunicarea familială, afectând nu doar relațiile interumane, ci și sănătatea psihică a celor implicați [55]. Devine din ce ȋn ce mai important să avem un dialog deschis, pentru a diminua disfuncționalitățile în transmiterea valorilor. Implementarea unor strategii care să promoveze cooperarea și să reducă conflictul este esențială. Astfel, sprijinirea dialogului între generații poate preveni deteriorarea relațiilor și poate facilita o diversitate de perspective care să îmbogățească relațiile mai degrabă decât să dezbine familia [56].
Generarea de tensiuni sociale și politice
Conflictul între generații poate deveni vizibil în votul politic (tineri vs. vârstnici susțin partide opuse), ȋn spațiul digital (unde umorul și satira amplifică stereotipurile) şi ȋn lupta pentru resurse (pensionare, locuri de muncă, locuințe). Aceste tensiuni pot alimenta populismul, cinismul politic sau ruptura între reprezentanți și cetățeni.
Divergența de preferințe politice este sprijinită de variabile sociale și culturale. Tinerii au tendința de a se identifica cu ideologii mai liberale, în contrast cu vârstnicii care pot susține poziții conservatoare [57]. Legăturile partizane stabilite în adolescență sunt profunde și influențează angajamentele politice pe tot parcursul vieții, ceea ce evidențiază importanța socializării politice în procesele electorale. Un alt aspect relevant este modul în care umorul și satira din spațiul digital amplifică stereotipurile între generații. Tinerii, având o prezență mai mare pe platformele sociale, dezvoltă și propagă narațiuni care pot fie să întărească diferențele dintre generații, fie să faciliteze dialogurile constructive. Utilizarea rețelelor sociale de către tineri a crescut implicarea politică și a susținerii pentru cauzele preferate, demonstrând cum contextul digital poate deveni un teren fertil pentru mobilizarea politică, în special în rândul noilor generații [58] [59]. O altă dimensiune importantă a conflictului inter-generațional este lupta pentru resurse, cum ar fi pensiile, locurile de muncă și locuințele. Tinerii se confruntă adesea cu dificultăți în accesarea acestor resurse din cauza structurii economice inegale, ceea ce creează o anxietate legată de viitorul lor profesional și economic [60]. Nemulțumirile legate de distribuția resurselor limitate generează conflicte politice și preferințe divergente în rândul generațiilor [61]. Perceperea generației mai în vârstă ca beneficiind în mod disproporționat de resursele statului poate intensifica resentimentul tinerelor generații, care simt că interesele lor nu sunt tratate cu prioritate [62].
În loc de concluzii:
Conflictul inter-generațional este un fenomen permanent, dar cu manifestări specifice fiecărui context istoric, economic și cultural. Deși inevitabil, acest conflict nu este static, ci reflectă dinamica schimbării sociale. Diferențele de valori, norme și practici între generații sunt influențate de factori precum: traumele istorice, revoluțiile culturale, evoluțiile tehnologice și schimbările de mentalitate colectivă. Aceste decalaje produc tensiuni, dar și oportunități de progres și redefinire socială.
Mediile de lucru și familiile sunt spații-cheie unde conflictul între generații se exprimă puternic. Diferențele în stilurile de comunicare, în raportarea la autoritate și la muncă afectează colaborarea și coeziunea. Tinerii nu sunt doar sursa schimbării, ci și purtători de vulnerabilitate, mai ales în contexte autoritare sau economice precare. Așteptările sociale mari și resursele limitate pot genera apatie, frustrare și retragere socială.
Tehnologia digitală reprezintă o ruptură generațională fără precedent, redefinind comunicarea, învățarea și relaționarea. Aceasta este atât o cauză a conflictului cât și o posibilă punte de legătură, dacă este utilizată strategic în dialogul inter-generațional. Crizele globale contemporane (climatice, pandemice, economice) au accentuat percepția de „moștenire negativă” lăsată de generațiile mai vechi. Neîncrederea în capacitatea acestora de a acționa eficient este tot mai vocală în rândul tinerilor.
Tendințele actuale indică o ambivalență tot mai evidentă: coexistă polarizarea generațională („boomer” vs. „snowflake”) cu exemple de solidaritate inter-generațională (ex: activism climatic comun). Această dualitate trebuie recunoscută și gestionată adecvat.
Perspectivele sociologice contemporane oferă interpretări complementare ale fenomenului: de la teoria conflictului (lupta pentru putere și resurse), la funcționalism (adaptare și evoluție socială), până la constructivism (rolul stereotipurilor și al reprezentărilor colective). Acceptarea diferențelor între generații și promovarea dialogului real pot transforma conflictul într-un motor de progres. Cheia constă în înțelegere empatică, adaptabilitate și deschidere. Istoria ne arată că fiecare generație a fost cândva „problema” celei precedente dar și sursa principală de inovație, adaptare și reînnoire socială. Privirea critică trebuie dublată de recunoașterea valorii fiecărei generații.
Conflictul între generații, analizat prin prisma patologiei sociale, nu este doar un simplu dezacord cultural, ci poate reflecta probleme mai profunde de structurare a societății. Dacă aceste conflicte nu sunt mediate prin dialog, educație și politici incluzive, ele pot contribui la forme de devianță, excluziune sau chiar degradare a ordinii sociale. Conflictul între generații se manifestă nu doar prin diferențele în preferințele politice, ci și prin stereotipurile amplificate de interacțiunile on-line și prin competiția pentru resurse esențiale. Această complexitate necesită o înțelegere aprofundată a dinamicii sociale și economice care formează atitudinile politice ale tinerilor și vârstnicilor. Astfel, este esențial să explorăm modalități inovatoare de a promova dialogul ȋntre generații și de a aborda provocările comune în cadrul societății contemporane.
1. Molek-Winiarska, D. Shaping Employee Experience in the Changing Social and Organisational Conditions Edited by Dorota Molek-Winiarska. 2022, doi:10.15611/2022.989.4.
2. Mwogereze, R. Workplace Conflicts and Employee Performance in Institutions in Kamuli District. Int. J. Confl. Manag. 2023, 4, 78–88, doi:10.47941/ijcm.1533.
3. Chan, E. Complementarianism as Doctrine and Governance: Narratives on Women’s Leadership Among Second-Generation Asian Americans. Rev. Relig. Res. 2015, 57, 435–452, doi:10.1007/s13644-014-0186-x.
4. Ryser, M.D.; Rositch, A.F.; Gravitt, P.E. Modeling of US Human Papillomavirus (HPV) Seroprevalence by Age and Sexual Behavior Indicates an Increasing Trend of HPV Infection Following the Sexual Revolution. J. Infect. Dis. 2017, 216, 604–611, doi:10.1093/infdis/jix333.
5. Peterman, T.A.; O’Connor, K.; Bradley, H.; Torrone, E.; Bernstein, K.T. Gonorrhea Control, United States, 1972–2015, a Narrative Review. Sex. Transm. Dis. 2016, 43, 725–730, doi:10.1097/olq.0000000000000515.
6. Bauer, G.R.; Khobzi, N.; Coleman, T. Herpes Simplex Virus Type 2 Seropositivity and Relationship Status Among U.S. Adults Age 20 to 49: A Population-Based Analysis. BMC Infect. Dis. 2010, 10, doi:10.1186/1471-2334-10-359.
7. Chen, X. Civic and Noncivic Activism Under Autocracy: Shifting Political Space for Popular Collective Action*. Mobilization an Int. Q. 2020, 25, 623–640, doi:10.17813/1086-671x-25-5-623.
8. Croke, K.; Grossman, G.; Larreguy, H.; Marshall, J. Deliberate Disengagement: How Education Can Decrease Political Participation in Electoral Authoritarian Regimes. Am. Polit. Sci. Rev. 2016, 110, 579–600, doi:10.1017/s0003055416000253.
9. Silvan, K. Russian Youth Forums: Sites of Managed Youth Empowerment. Young 2021, 29, 456–474, doi:10.1177/1103308821990932.
10. Huang, H.; Boranbay-Akan, S.; Huang, L. Media, Protest Diffusion, and Authoritarian Resilience. Polit. Sci. Res. Methods 2016, 7, 23–42, doi:10.1017/psrm.2016.25.
11. Yu, T.-H.; Yuen, C.; Yu, Z. Asian American Parenting and Youth Mental Health Outcomes: A Literature Review. Ment. Heal. Sci. 2025, 3, doi:10.1002/mhs2.101.
12. Sun, V.; Soh, N.; Touyz, S.; Maguire, S.; Aouad, P. Asian Students in the Anglosphere – Unravelling the Unique Familial Pressures Contributing to Eating Pathology: A Systematic Review. J. Eat. Disord. 2023, 11, doi:10.1186/s40337-023-00733-y.
13. Lui, P.P.; Rollock, D. Assessing Intergenerational Cultural Conflict Among Asian Americans: Comparing Psychometric Properties of Key Measures. Asian Am. J. Psychol. 2019, 10, 33–46, doi:10.1037/aap0000118.
14. Zeng, T.; Yang, Y.; Man, S. How Does Family Intergenerational Relationships Affect the Life Satisfaction of Middle-Aged and Elderly Parents in Urban Only-Child Families in Chengdu, China. Int. J. Environ. Res. Public Health 2022, 19, 8704, doi:10.3390/ijerph19148704.
15. Halliwell, S.; Ackers, G.K. “The Interpersonal Is Political”: Understanding the Sociological Ambivalence Created in Parent and Adult Offspring Cohabiting Relationships. Fam. Relat. 2021, 71, 1247–1265, doi:10.1111/fare.12627.
16. Gaalen, R. v.; Dykstra, P.A.; Komter, A. Where Is the Exit? Intergenerational Ambivalence and Relationship Quality in High Contact Ties. J. Aging Stud. 2010, 24, 105–114, doi:10.1016/j.jaging.2008.10.006.
17. Ingersoll‐Dayton, B.; Dunkle, R.E.; Chadiha, L.; Lawrence-Jacobson, A.R.; Li, L.; Weir, E.; Satorius, J. Intergenerational Ambivalence: Aging Mothers Whose Adult Daughters Are Mentally III. Fam. Soc. J. Contemp. Soc. Serv. 2011, 92, 114–119, doi:10.1606/1044-3894.4077.
18. Bwirire, D.; Crutzen, R.; Namegabe, E.N.; Letschert, R.; Vries, N.K. d. Health Inequalities in Post-Conflict Settings: A Systematic Review. PLoS One 2022, 17, e0265038, doi:10.1371/journal.pone.0265038.
19. Mendoza, K.M.M.; Cruz, R.A.O.-D. Silent and Oral Reading Methods on Improving English Reading Comprehension Among Generation Alpha Pupils. J. Child. Educ. Soc. 2024, 5, 120–133, doi:10.37291/2717638x.202451306.
20. Shtëmbari, E.; Elgün, R.F. Generation Z “Life Skills” Acquired and Enhanced Through Internships Before and During COVID-19 Pandemic. Adm. Sci. 2023, 13, 38, doi:10.3390/admsci13020038.
21. Lyngdoh, T.; El‐Manstrly, D.; Jeesha, K. Social Isolation and Social Anxiety as Drivers of Generation Z’s Willingness to Share Personal Information on Social Media. Psychol. Mark. 2022, 40, 5–26, doi:10.1002/mar.21744.
22. Nikolić, T.M.; Paunović, I.; Milovanović, M.; Lozović, N.; Đurović, M. Examining Generation Z’s Attitudes, Behavior and Awareness Regarding Eco-Products: A Bayesian Approach to Confirmatory Factor Analysis. Sustainability 2022, 14, 2727, doi:10.3390/su14052727.
23. Schroeder, K.M.; Fulcher, M. The Last Pink Straw: Children’s and Parents’ Judgements About Gender Nonconformity. Br. J. Dev. Psychol. 2024, doi:10.1111/bjdp.12529.
24. Dezutter, J.; Waterman, A.S.; Schwartz, S.J.; Luyckx, K.; Beyers, W.; Meca, A.; Kim, S.Y.; Whitbourne, S.K.; Zamboanga, B.L.; Lee, R.M.; et al. Meaning in Life in Emerging Adulthood: A Person‐Oriented Approach. J. Pers. 2013, 82, 57–68, doi:10.1111/jopy.12033.
25. Xu, D.; Jin, S.; Pun, N.; Guo, J.; Wu, X. The Scarring Effect of First Job Precarity: New Evidence From a Panel Study in Hong Kong. Work Employ. Soc. 2022, 38, 206–225, doi:10.1177/09500170221112221.
26. Jaydarifard, S.; Smith, S.S.; Rossa, K.; Mann, D.; Salehi, E.N.; Soleimanloo, S.S. Sleep Mediates the Relationship Between Precarious Employment and Mental Health. Sleep Med. X 2023, 6, 100092, doi:10.1016/j.sleepx.2023.100092.
27. Polkowska, D. New Dimensions of Precarious Work Among Migrants: A Qualitative Meta-Analysis of Current Research. Asian Pacific Migr. J. 2019, 28, 440–456, doi:10.1177/0117196819890502.
28. Brookover, D.L.; Johnson, K.F.; Crane, E. Exploring School Counselors’ and Interns’ Socioeconomic Construct Understanding and Awareness. Couns. Educ. Superv. 2022, 61, 349–361, doi:10.1002/ceas.12248.
29. Erku, D.A.; Khatri, R.B.; Endalamaw, A.; Wolka, E.; Nigatu, F.; Zewdie, A.; Assefa, Y. Digital Health Interventions to Improve Access to and Quality of Primary Health Care Services: A Scoping Review. Int. J. Environ. Res. Public Health 2023, 20, 6854, doi:10.3390/ijerph20196854.
30. Lattimore, C.M.; Kane, W.J.; Fleming, M.; Martin, A.N.; Mehaffey, J.H.; Smolkin, M.E.; Ratcliffe, S.J.; Zaydfudim, V.M.; Showalter, S.L.; Hedrick, T.L. Disparities in Telemedicine Utilization Among Surgical Patients During COVID-19. PLoS One 2021, 16, e0258452, doi:10.1371/journal.pone.0258452.
31. Hussong, A.M.; Midgette, A.J.; Richards, A.N.; Petrie, R.; Coffman, J.L.; Thomas, T.E. COVID-19 Life Events Spill-Over on Family Functioning and Adolescent Adjustment. J. Early Adolesc. 2021, 42, 359–388, doi:10.1177/02724316211036744.
32. Bergeron, G.; Cruz, N.L.D. La; Gould, L.H.; Liu, S.Y.; Seligson, A.L. Association Between Racial Discrimination and Health-Related Quality of Life and the Impact of Social Relationships. Qual. Life Res. 2020, 29, 2793–2805, doi:10.1007/s11136-020-02525-2.
33. Deveci, Ö. Could Climate Crisis Lead to Novel Pandemics? Int. J. Soc. Sci. Humanit. Invent. 2024, 11, 8084–8091, doi:10.18535/ijsshi/v11i01.02.
34. Elliott, R. The ‘Boomer Remover’: Intergenerational Discounting, the Coronavirus and Climate Change. Sociol. Rev. 2021, 70, 74–91, doi:10.1177/00380261211049023.
35. Do, R.; Bak, K.; Lee, S.Y.; Jung, M.; Kim, S.; Jang, D.H.; Eoh, Y.; Jang, W.M. Comparison of Multi-Risk Perceptions and Sociodemographic Characteristics in South Korea: Cognitive and Affective Dimensions. Sage Open 2025, 15, doi:10.1177/21582440251321269.
36. Kang, S.; You, C.H.; Kwon, Y.D. Factors Affecting Risk Perception of COVID-19: Differences by Age and Gender. Front. Public Heal. 2025, 12, doi:10.3389/fpubh.2024.1484306.
37. Ruiu, G.; Ruiu, M.L.; Ragnedda, M. How the COVID-19 Pandemic Impacted the Perception of Climate Change in the UK. Am. Behav. Sci. 2022, 000276422210858, doi:10.1177/00027642221085885.
38. Poortinga, W.; Latter, B.; Wang, S. Comparing Coronavirus (COVID-19) and Climate Change Perceptions: Implications for Support for Individual and Collective-Level Policies. Front. Psychol. 2022, 13, doi:10.3389/fpsyg.2022.996546.
39. Alegrı́a, M.; Sribney, W.M.; Woo, M.; Torres, M.; Guarnaccia, P.J. Looking Beyond Nativity: The Relation of Age of Immigration, Length of Residence, and Birth Cohorts to the Risk of Onset of Psychiatric Disorders for Latinos. Res. Hum. Dev. 2007, 4, 19–47, doi:10.1080/15427600701480980.
40. Zhou, J.; Bai, X. Influence of Intergenerational Relationships on Depressive Symptoms in Ageing Chinese Adults in Hong Kong: Mediating Effects of Sense of Loneliness. BMC Geriatr. 2022, 22, doi:10.1186/s12877-022-03269-z.
41. Lee, H.J.; Lee, D.K.; Song, W. Relationships Between Social Capital, Social Capital Satisfaction, Self-Esteem, and Depression Among Elderly Urban Residents: Analysis of Secondary Survey Data. Int. J. Environ. Res. Public Health 2019, 16, 1445, doi:10.3390/ijerph16081445.
42. Lau, A.S.; Jernewall, N.M.; Zane, N.; Myers, H.F. Correlates of Suicidal Behaviors Among Asian American Outpatient Youths. Cult. Divers. Ethn. Minor. Psychol. 2002, 8, 199–213, doi:10.1037/1099-9809.8.3.199.
43. Le, T.N.; Wallen, J. Youth Delinquency: Self-Reported Rates and Risk Factors of Cambodian, Chinese, Lao/Mien, and Vietnamese Youth. Aapi Nexus Policy Pract. Community 2006, 4, 15–44, doi:10.17953/appc.4.2.x47h2r5647882587.
44. Jun, W.; Yan, J.; Osman, K.M.; Li, X.; Zeiders, K.H.; Shen, Y.; Brodman, M.V.; Kim, S.Y. The Phenotypic, Psychological, and Social Interplays of Skin Color and Developmental Outcomes Among Mexican‐origin Adolescents. J. Res. Adolesc. 2021, 32, 432–450, doi:10.1111/jora.12709.
45. Le, T.N.; Stockdale, G.D. Acculturative Dissonance, Ethnic Identity, and Youth Violence. Cult. Divers. Ethn. Minor. Psychol. 2008, 14, 1–9, doi:10.1037/1099-9809.14.1.1.
46. Kubo, H.; Katsuki, R.; Horie, K.; Yamakawa, I.; Tateno, M.; Shinfuku, N.; Sartorius, N.; Sakamoto, S.; Kato, T.A. Risk Factors of Hikikomori Among Office Workers During the COVID-19 Pandemic: A Prospective Online Survey. Curr. Psychol. 2022, 42, 23842–23860, doi:10.1007/s12144-022-03446-8.
47. Zhang, W.; Chen, M.; Feng, Y.; Su, Z.; Cheung, T.; Jackson, T.; Zhang, Q.; Xiang, Y. Epidemiology of Hikikomori: A Systematic Review and Meta‐analysis of 19 Studies. Psychiatry Clin. Neurosci. 2025, 79, 138–146, doi:10.1111/pcn.13768.
48. Gundersen, A.B.; Linden, S. van der; Piksa, M.; Morzy, M.; Piasecki, J.; Ryguła, R.; Gwiaździński, P.; Noworyta, K.; Kunst, J.R. The Role of Perceived Minority-Group Status in the Conspiracy Beliefs of Factual Majority Groups. R. Soc. Open Sci. 2023, 10, doi:10.1098/rsos.221036.
49. Unnever, J.D.; Cullen, F.T.; Fisher, B.S. “A Liberal Is Someone Who Has Not Been Mugged”: Criminal Victimization and Political Beliefs. Justice Q. 2007, 24, 309–334, doi:10.1080/07418820701294862.
50. Ingarianti, T.M.; Suhariadi, F.; Fajrianthi Exploring Subjective Career Success. Proc. Int. Conf. Psychol. Stud. (ICPSYCHE 2020) 2021, 530, doi:10.2991/ASSEHR.K.210423.027.
51. Brough, P.; Holt, J.; Bauld, R.; Biggs, A.; Ryan, C. The Ability of Work—Life Balance Policies to Influence Key Social/Organisational Issues. Asia Pacific J. Hum. Resour. 2008, 46, 261–274, doi:10.1177/1038411108095758.
52. Dyke, L.; Murphy, S.A. How We Define Success: A Qualitative Study of What Matters Most to Women and Men. Sex Roles 2006, 55, 357–371, doi:10.1007/s11199-006-9091-2.
53. Roebuck, D.B.; Smith, D.N.; Haddaoui, T. El Cross-Generational Perspectives on Work-Life Balance and Its Impact on Women’s Opportunities for Leadership in the Workplace. 2017, Vol. 33 (2013), doi:10.21423/awlj-v33.a96.
54. Le, T.N.; Stockdale, G.D. Individualism, Collectivism, and Delinquency in Asian American Adolescents. J. Clin. Child Adolesc. Psychol. 2005, 34, 681–691, doi:10.1207/s15374424jccp3404_10.
55. Cyril, S.; Halliday, J.A.; Green, J.; Renzaho, A.M.N. Relationship Between Body Mass Index and Family Functioning, Family Communication, Family Type and Parenting Style Among African Migrant Parents and Children in Victoria, Australia: A Parent-Child Dyad Study. BMC Public Health 2016, 16, doi:10.1186/s12889-016-3394-1.
56. Wang, H.; Wijngaarden, J. van; Buljac‐Samardžić, M.; Klundert, J. van de Factors and Interventions Determining the Functioning of Health Care Teams in County-Level Hospitals in Less Affluent Areas of China: A Qualitative Study. Front. Public Heal. 2023, 11, doi:10.3389/fpubh.2023.1082070.
57. Wray‐Lake, L.; Hart, D. Growing Social Inequalities in Youth Civic Engagement? Evidence From the National Election Study. Ps Polit. Sci. Polit. 2012, 45, 456–461, doi:10.1017/s1049096512000339.
58. Ida, R.; Saud, M.; Mashud, M. An Empirical Analysis of Social Media Usage, Political Learning and Participation Among Youth: A Comparative Study of Indonesia and Pakistan. Qual. Quant. 2020, 54, 1285–1297, doi:10.1007/s11135-020-00985-9.
59. Shehzad, M.; Yousaf, M.; Mahmood, N.; Anon, E.; Ogadimma, C. Impact of Facebook Usage on the Political Participation Among Women in Pakistan. Media Watch 2021, 12, doi:10.15655/mw/2021/v12i3/165225.
60. Busemeyer, M.R.; Neimanns, E. Conflictive Preferences Towards Social Investments and Transfers in Mature Welfare States: The Cases of Unemployment Benefits and Childcare Provision. J. Eur. Soc. Policy 2017, 27, 229–246, doi:10.1177/0958928716684302.
61. Shamaileh, A. Never Out of Now: Preference Falsification, Social Capital and the Arab Spring. Int. Interact. 2019, 45, 949–975, doi:10.1080/03050629.2019.1650744.
62. Korol, L.; Fietzer, A.W.; Bevelander, P.; Pasichnyk, I. Are Immigrants Scapegoats? The Reciprocal Relationships Between Subjective Well-Being, Political Distrust, and Anti-Immigrant Attitudes in Young Adulthood. Psychol. Rep. 2022, 126, 1392–1415, doi:10.1177/00332941211065951.
INDICAȚII DE CITARE:
Radu-Mihai Dumitrescu, „Scroll, revoltă, tăcere: conflictul generațional în era digitală” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 4/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 