Radu-Mihai Dumitrescu
Diluarea identității – de la persoană la personaj social on-line
Perspectiva sociologică privind identitatea oamenilor ne aduce o diferențiere destul de clară a conceptelor şi, totodată, o lămurire a modului ȋn care afişarea noastră ȋn cadrul social suferă modificări ȋn noile cadre construite tehnologic. Când ne orientăm pe definirea individului ca persoană ajungem, invariabil, la stabilirea unei identități unice, raportate la un personaj real, dotat cu o conştiință de sine, cu emoții şi trăiri interioare cu o profundă notă personală; construirea „persoanei” proprii este legată de procesul de socializare şi de dezvoltare a identității individuale ȋntr-un raport nemijlocit cu societatea. Autenticitatea propriei identități ajunge, ȋn unele cazuri, să sufere modificări semnificative prin expunerea, din ce ȋn ce mai amplă, a personajului social „interpretat” de un individ. Aici intervin rolurile sociale ale fiecăruia, asumate sau perpetuate, ȋn funcție de statutul său social, obiectivele individuale şi aşteptările grupului social din care face parte sau la care doreşte să adere.
Construirea sinelui mai depinde de interacțiunile sociale directe?
Apelul către domeniul clasic al sociologiei şi cel al psihologiei sociale ne lămureşte privind modul ȋn care individul este modelat de societate. George Herbert Mead delimitează două componente ale „eu-lui”. „Eul” se referă la aspectul spontan, creativ al sinelui, în timp ce „sinele social” întruchipează aspectul socializat, modelat prin interacțiunile cu ceilalți și normele sociale. Această dihotomie a fost intuită de mult timp şi presupune că indivizii nu pot fi înțeleși pe deplin izolat de contextele lor sociale; această „ruptură” pare una din ce ȋn ce mai mare, cu o amploare pe care autorii clasici nu au putut să şi-o imagineze. Dimensiunea psihologică susține că dezvoltarea personalității și a identității este în primul rând un proces social. Sinele se dezvoltă din interacțiunile sociale şi, din acest motiv, niciun individ nu poate poseda un sine fără capacitatea reflexivă de a interpreta modul în care ceilalți îi percep; această paradigmă este un aspect central al teoriei interacționismului simbolic [1][2].
Conceptualizare unui „sine” ca fiind în mod inerent social subliniază importanța limbajului și a simbolurilor în interacțiunile sociale. Indivizii comunică și stabilesc sensul prin utilizarea simbolurilor, ceea ce în cele din urmă modelează înțelegerea lor despre ei înșiși și rolurile lor în societate; utilizarea limbajului şi a simbolurilor este ȋnsă un proces evolutiv, cu valențe noi. Identitatea nu este doar o construcție personală, ci un produs al proceselor de socializare, în care indivizii învață așteptările și normele sociale fără de care devine imposibilă integrarea socială. Această perspectivă constructivistă socială presupune că identitatea și conceptul de sine sunt construite în mod dinamic prin interacțiuni în diverse contexte ale societății, inclusiv familie, grupuri apropiate și instituții culturale mai largi [3][4]. Această orientare ne poate dezvălui şi o serie de vulnerabilități pregnante ȋn raport cu lumea de astăzi; interacțiunea continuă dintre cele două forme de „eu” servește nu numai la construirea identității individului, ci și la facilitarea dezvoltării morale și a autoreglării, pe măsură ce indivizii integrează normele sociale și gestionează impulsurile personale. Construirea unui „eu” moral ȋn raport cu societatea naşte din ce ȋn ce mai multe ȋntrebări. Alte concepte capătă noi nuanțe ȋn lumea actuală. Interacționismul simbolic introduce şi conceptul de „celălalt generalizat”, esențial pentru înțelegerea modului în care indivizii se percep pe ei înșiși în cadrul larg al societății. „Celălalt generalizat” se referă la atitudinile, punctele de vedere și așteptările interiorizate ale comunității mai largi. Luând perspectiva celuilalt generalizat, indivizii își pot evalua propriul comportament și îl pot alinia cu așteptările societății, încurajând astfel armonia socială. Acest proces de evaluare modelează în mod semnificativ identitatea de sine a unui individ, pe măsură ce acesta învață să se privească prin prisma standardelor și normelor societale [5]. Devine din ce ȋn ce mai presantă ȋntrebarea: care sunt standardele la care ne raportăm „sinele”, mai ales ȋn cazul expunerii mediate tehnologic? Sunt cele ale societății formale, materializate obiectiv, sau sunt unele diferite, fluide, ale mediului digital? Oricum, viața socială a ȋnceput să fie practicată ȋn cel puțin două planuri distincte.
Pragmatismul abordărilor clasice din sociologie postula o interconectare a sinelui cu condițiile materiale ale societății; pare evident că sinele nu este o construcție abstractă, ci este influențată de interacțiuni sociale tangibile. Tocmai această atingere palpabilă, obiectivabilă direct ȋntr-un mediu cu sisteme de referință naturale, devine mai lipsită de consistență. Complexitatea vieții de zi cu zi, marcată de interacțiuni și experiențe diverse, contribuie la modelarea sinelui. Cu alte cuvinte, clasicii acordau o importanță deosebită temporalității și contextului social în formarea identității. Oamenii își adaptează în mod continuu conceptul de sine pe baza interacțiunilor din trecut și anticipează interacțiunile viitoare, făcând din identitate un construct fluid și dinamic [2][6][7]. O astfel de înțelegere împinge împotriva vederilor esențialiste despre identitate, argumentând în schimb că indivizii sunt în mod constant într-o stare de devenire, modelată de interacțiunile și experiențele sociale în curs. Ȋnsă, sistemul de referință esențial pentru acest aspect, pare modificat. Timpul rezervat interacțiunilor sociale este nu doar redus ci şi fragmentat; viteza cu care o aplicație sau o rețea de socializare te ȋnglobează depăşeşte cu mult cadrele de ȋnțelegere a proceselor de socializare.
Continuând pe această filieră de gândire, atenția trebuie ȋndreptată către rolul comunității și al rețelelor sociale (şi nu de socializare pe internet) în formarea identității. Interacționismul simbolic evidențiază faptul că indivizii nu sunt entități izolate, ci parte a rețelelor de relații interumane care le modelează identitățile [8][9]. Comunitățile (ca structuri sociale), fie ele familiale, culturale sau profesionale, contribuie semnificativ la construirea identității prin simboluri și semnificații comune pentru indivizii care participă la construirea cadrului social. Fenomenelor contemporane, cum ar fi construcțiile identitare în comunitățile online, urmează un proces similar ca traseu logic ȋnsă, rezultatul final la nivel de individ poate părea diferit. Mediul on-line provoacă membrii unei rețele să își negocieze și să își redefinească identitățile în raport cu dinamica comunității ȋn care doresc să se integreze [10]. Aici avem şi o nouă formă de comunitate dar şi noi forme de afişare a identității, din ce ȋn ce mai greu de obiectivat. Interacțiunile dintre „sine” și așteptările societății de astăzi generează o serie de probleme contemporane, cum ar fi vătămarea morală și asocierea acesteia cu identitatea. Delimitarea lui „eu” și „sine social” este relevantă pentru înțelegerea modului în care indivizii gestionează dilemele etice și crizele personale, ilustrând impactul profund al construcțiilor sociale actuale asupra psihologiei și comportamentului individual [11][12].
Identitatea se manifestă prin interacțiunile cu ceilalți indivizi şi cu varietatea de structuri sociale [13]. Acesta este motivul pentru care este nevoie de o extindere a explorării identității către diferite domenii, nu doar cele personale, contextuale, ci şi cele profesionale şi politice. Accesarea de către individ a unei structuri distincte ȋl conduce către exercitarea unui alt rol social care, la rândul său, poate influența puternic alegerile individuale, ghidate de contextul așteptărilor sociale și de cel al aspirațiilor personale [14]. Construirea identității este un fenomen social care include, ȋn cele din urmă, o varietate de componente care provin din contexte diferite; fiecare determinant social contribuie la formarea identității. Factori precum rasa, genul, statutul social şi cel economic ajung să aparțină conceptului de sine [10]. Chiar şi grupurile marginalizate sau vulnerabile ȋşi negociază identitatea pe măsură ce se confruntă cu constrângeri impuse de societate (sau de grupurile mai bogate ȋn capitaluri), stereotipurile manifeste sau aşteptările cu rang social.
Ce a adus nou utilizarea internetului şi a rețelelor de socializare ȋn definirea sinelui?
Utilizarea internetului și navigarea on-line schimbă profund definirea și funcționarea personajului social, aducând noi dimensiuni interacțiunilor și identității sociale.
Multiplicarea personajelor sociale și fragmentarea identității
În lumea fizică, o persoană joacă roluri distincte în funcție de contextul social şi aşteptările din mediul social (familial, profesional, politic). Pe internet și pe rețelele de socializare, aceste roluri devin mai fluide și mai fragmentate. O persoană poate avea mai multe conturi, fiecare reflectând o identitate diferită (ȋntr-o măsură mai mare sau mai mică). Chiar ȋn cadrul aceleiaşi rețele există, pentru o persoană distinctă, un cont personal şi unul „oficial” (profesional); ȋmpărțirea identități poate să devină o opțiune (de ex. un cont comun pentru un cuplu). Alteori, varietatea rețelelor impune o profilare a identității pe criterii profesionale (de ex. un profil pe LinkedIn) sau pe unele personale (de ex. un cont informal pe Instagram sau TikTok). Ascunderea identității poate fi o opțiune extrem de facilă (de ex. un alter ego anonim pe Reddit). Această multiplicare a personajelor sociale, ȋntruchipată de acelaşi individ, duce la o identitate mai flexibilă și negociabilă, dar și la posibile conflicte între identitățile on-line și off-line.
Fenomenul de fragmentare și multiplicare a identității sociale în mediile online este un rezultat al interacțiunii identității cu activitatea pe rețelele de socializare. Este din ce ȋn ce mai evident că această fragmentare a devenit din ce în ce mai pronunțată pe măsură ce indivizii navighează în peisajul digital un număr tot mai mare de ore. Tărâmul online oferă indivizilor posibilitatea de a-și organiza identitățile în mod selectiv, utilizând chiar reprezentări divergente care pot varia semnificativ față de „eul” lor offline. Acest aspect poate reprezenta prima abatere semnificativă de la noțiunile tradiționale de identitate, care erau mai strâns legate de contexte sociale tangibile, imediate.
Limbajul folosit în comunicarea virtuală servește nu doar ca un vehicul pentru schimburi de informații şi idei, ci, în mod semnificativ, ca un mecanism pentru construirea identității. Identitatea ȋncepe să devină dependentă de noul limbaj care cuprinde inclusiv elemente specifice precum utilizarea unor „hashtag”-uri specifice. Modelul presupune tot includerea unor semnificații şi simboluri ȋnsă ȋntr-un mod rapid şi extrem de condensat; astfel, indivizii își articulează identitățile în contexte digitale specifice (circumscrise ȋn domeniul simbolului utilizat), modelând afilierile de grup și expresiile personale într-o manieră extrem de dinamică [15]. Este lesne de observat dinamica semantică și pragmatică predominantă în rețelele de socializare, în care granițele dintre identitățile personale și cele publice sunt din ce în ce mai neclare.
Unii indivizi mențin separări clare între identitățile lor on-line și off-line, păstrând astfel granițele identității tradiționale, în timp ce alții prezintă o interpretare mai fluidă care ia în considerare un continuum între sfera publică și cea privată [16]. Această multiplicitate demonstrează măsura în care platformele on-line obligă utilizatorii să graviteze ȋntre peisaje identitare complexe, purtând alternativ măşti diferite. Privind către locul ȋn care aceste perspective se ȋntrepătrund, devine justificată accentuarea posibilă a tensiunii inerente generată de autoprezentarea digitală; identitatea în domeniul virtual nu este statică, ci mai degrabă supusă unei remodelări continue, pe măsură ce normele sociale evoluează sau interacțiunile din acest mediu impun schimbări pentru individ.
Fragmentarea identității devine deosebit de importantă atunci când examinăm domeniul profesional; pentru mulți oameni, prezența ȋn mediul on-line a devenit obligatorie profesional. Un bun exemplu este reprezentarea digitală pentru profesioniștii din sectorul sănătății; ȋn cazul acestora, reprezentarea identității pare să fie una convergentă, cu imagini profesionale, personale şi morale care se suprapun. O nepotrivire a identității poate conduce la o diminuare a ȋncrederii şi, prin urmare, sunt necesare strategii de management pentru o coerență a portretelor digitale [17]. Pe lângă provocările profesionale inerente, mediul actual a generat una de o nouă formă; există o presiune asupra profesioniștilor de a menține o identitate digitală coerentă, care rezonează atât cu valorile personale, cât și cu așteptările societății, complicând modurile în care își negociază prezența online. Interferența anumitor profesii cu valorile morale ale ansamblului social ia forme variabile. Putem să ne aflăm şi ȋn fața unei necesități de a alinia propria persoană on-line cu identitățile personale și colective; teoria identității sociale colective explică această nevoie. Dacă ne raportăm la contextul datelor digitale, nu putem omite rolul pe care ȋl au mișcările sociale și acțiunile colective în modelarea identităților digitale [18]. Mişcările sociale s-au mutat şi ele ȋn mediul virtual, se manifestă on-line prin diverse forme interactive, cum ar fi petițiile. Avem o nouă premisă pentru a reinterpreta modul ȋn care ȋnțelegerea tradițională a identității a evoluat; din punct de vedere practic avem noi modalități de exprimare individuală și colectivă care contribuie la construirea identității.
Privind ȋn ansamblu, implicațiile pentru construcția identității personale în era digitală sunt profunde. Mecanismele constante de feedback oferite de rețelele de socializare, de la aprecieri la comentarii, joacă un rol crucial în influențarea proceselor de dezvoltare a identității fiecărui participant [19]. Aceste mecanisme sunt instantanee ȋn comparație cu buclele de comunicare inter-personală tradiționale. Validarea sau invalidarea socială este imediată şi poate induce schimbări semnificative în percepția de sine, generând un ciclu de consolidare a identității în cadrul interacțiunilor digitale. Această interacțiune ilustrează modul în care platformele digitale pot evoca răspunsuri imediate, posibil repetitive şi chiar escaladate, cu un efect greu de controlat asupra identității sociale a indivizilor. Noua formă de identitate, cea virtuală, a depăşit reprezentările indivizilor plecate de la narațiuni culturale şi sociale directe [20]; acum cadrele sunt mai complexe, cu dimensiuni numeroase. În mediile on-line, identitățile sunt multiple, reflectând schimbările sociale și progrese tehnologice, sugerând astfel că identitatea în contexte digitale nu poate fi doar redusă la reprezentări de suprafață, ci trebuie examinată în profunzime, pentru a aprecia diferitele nuanțe implicate.
Social media ȋncepe să dețină un rol determinant pentru construcția identității; rămâne să vedem cum acționează diferitele forme de influențare, de la păreri personale ȋntărite pe bucle de confirmare, până la mecanismele extrinsece de validare socială [21]. Identitatea on-line poate fi „spălată”, „cosmetizată” sau chiar denaturată. Noul cadru social îi determină adesea pe indivizi să prezinte versiuni extrem de idealizate ale lor, ȋn ȋncercarea de a atinge o serie de standarde artificiale; semnele de ȋntrebare sunt legate de autenticitate și potențialele ramificații psihologice ale unor astfel de practici. Este evidentă dinamica dintre auto-exprimare și interacțiunea socială digitală. Procesul pare unul similar celui clasic: identitatea digitală este atât un artefact personal, cât și un fenomen colectiv; efectele finale sunt ȋnsă diferite. Diferențele legate de categoria de vârstă a actorilor sociali pare să stea tocmai ȋn procesele de socializare, parcurse deja de cei „maturi”. Implicațiile pentru persoanele mai tinere sunt deosebit de relevante. Formarea identității digitale a copiilor, pe diverse platforme, recalifică rolul părinților şi implicarea acestora ȋn construirea identității digitale [22]. Odată depăşită delimitarea dintre agenția personală și controlul parental raportată la considerentele etice din jurul amprentelor digitale ale copiilor, rămân deschise aspectele practice ale modului ȋn care părinții şi sistemul de educație vor mai putea influența construcția identității, dintr-un stadiu cât mai incipient.
Fragmentarea identității continuă cu ritm rapid în contexte în care individul trebuie să se confrunte cu peisajele digitale care evoluează rapid. Rolul social al identității nu poate fi ȋnțeles fără apelul la încredere; raportate la ȋncredere, interacțiunile digitale conduc la o altă dinamică a relației dintre indivizi și identitățile lor construite [23]. Această schimbare subliniază că identitatea digitală nu este doar personală, ci are o formă inter-personală, justificând abordarea identității din prisma dimensiunilor ei sociale chiar și în cazul ȋn care interacțiunile on-line sunt aparent izolate.
Proliferarea identităților online aduce numeroase provocări; unele intră chiar ȋn sfera patologiei. Având în vedere modificările interacțiunilor sociale, ramificațiile reprezentărilor digitale ale identității pot fi interogate din prisma sănătății mintale [24]. Implicațiile psihologice asociate cu fragmentarea identității digitale necesită o abordare interdisciplinară pentru a înțelege pe deplin implicațiile acestora. Mediul on-line servește drept teren fertil pentru fragmentarea și multiplicarea identităților. Integrarea dimensiunilor personale, sociale și culturale în construcția identității on-line ilustrează o interacțiune dinamică între expresia de sine și influențele sociale. Pe măsură ce indivizii se imersează în aceste spații digitale, identitățile lor devin din ce în ce mai complexe, ridicând întrebări importante despre autenticitate și negocierea continuă a sinelui într-un peisaj digital aflat într-o evoluție continuă.
Extinderea „scenei” şi managementul impresiilor
O descriere clasică a societății, precum cea a lui Erving Goffman, descrie societatea ca o scenă ȋn care oamenii ȋşi regizează propriile comportamente pentru a crea, a menține sau a modifica o anumită imagine; tot acest proces poate fi rezumat ȋn forma unui management al impresiilor. Cadrul on-line reprezintă o scenă enormă față de ce ne puteam imagina ȋn urmă cu doar câteva decade. Internetul are capacitatea de a elimina rapid şi total elementele „scenografice”; limitele spațiale şi temporale ale interacțiunii sunt extinse enorm. Ceea ce un individ afişează pe internet (texte, fotografii, mesaje) poate fi vizualizat la nivel global, de un public greu de cuantificat ca număr şi caracteristici. Tocmai acest mecanism face ca identitatea creată să aibă un caracter permanent şi dificil de controlat; ȋnlăturarea datelor ȋncărcate şi a celor apărute ȋn urma reacțiilor altor oameni, pare doar posibilă (practic conduce la un fond comun al memoriei şi trasabilității digitale). Potențialul unui individ comun de a deveni o „celebritate” digitală pare uriaş; totul depinde de metodele de construire ale unui „public” de urmăritori digitali. La capătul parcursului se poate regăsi o etapă ȋn care presiunea asupra indivizilor devine enormă; „noua mască” digitală ascunde ȋn spatele ei un om care se poate lupta să mențină o imagine socială constantă şi atractivă. Procesul poate fi consumator prin autocenzură, uzură sau „spălarea” unei identități.
Gestionarea impresiilor on-line a devenit din ce în ce mai importantă în interacțiunile digitale contemporane, în special pe măsură ce platformele de social media joacă roluri esențiale în prezentarea de sine și crearea identității. Evoluția acestor dinamici dezvăluie un număr mare de interacțiuni între motivațiile individuale, percepțiile publicului și contextul în care interacțiunile au loc. Un aspect important este că utilizatorii păstrează adesea coerența în impresiile lor on-line pentru a evita discrepanțe care le pot submina credibilitatea [25]. Procesul este ȋnrădăcinat social şi urmăreşte menținerea autenticității şi credibilității. Această consecvență este crucială, în special în mediile profesionale, unde managementul eficient al imaginii depinde de interacțiunile inter-personale cu colegii [26].
Managementul impresiilor on-line are şi o natură strategică; indivizii organizează conținutul pe baza unor evenimente semnificative din viață. Ȋn perioadele de schimbare a identității, indivizii folosesc rețelele de socializare pentru a promova conexiuni cu comunități asemănătoare, adaptându-și astfel autoprezentarea atât la reperele personale, cât și la narațiunile sociale mai largi şi la care doresc să adere [27]. Aici descoperim un nou argument pentru a confirma dimensiunea socială a noilor identități.
Se deconspiră rapid un aspect critic al gestionării impresiilor online care este generat de provocările generate de vizibilitatea publică a prezentărilor de sine în grupuri sociale disparate. Inter-conectivitatea atinsă prin intermediul rețelelor de socializare amplifică dificultatea de a gestiona impresiile distincte şi implică nevoia individului pentru o acțiune strategică [28]. Problema stă ȋn tocmai funcționarea acestui tip de management; planul individului este atacat ȋn permanență de așteptările diverse ale publicului. Fluiditatea publicului on-line conduce la o înțelegere limitată a caracteristicilor şi dorințelor audienței dar efectul de domino modifică şi adaptează auto-reprezentarea on-line în funcție de variațiile contextuale [29].
Scena pe care indivizii ȋşi interpretează numeroasele măşti se poate extinde spre variate dimensiuni ale vieții sociale; căutarea unui loc de muncă, procesele de recrutare şi selectare a membrilor unor echipe nu sunt ferite de implicațiile pe care le au impresiile obținute din oglindirea activității on-line. Justificările şi chiar atingerea unor anumite obiective sunt salutare ȋnsă, identitatea persoanei poate fi schimbată cu destul de puțină autenticitate sau chiar fără consistență la nivel intra-personal. Când o persoană mai „vârstnică” se află ȋn căutarea unui loc de muncă, se poate să conştientizeze stereotipurile legate de vârstă care ȋi scad şansele la o angajare. Printr-o mişcare strategică ȋşi poate ameliora profilul on-line pentru a contracara o serie ȋntreagă de prejudecăți şi preconcepții din câmpul social obiectiv [30]. Avem ȋn față o gamă largă de şabloane profesionale, promovate pe rețelele de socializare (precum LinkedIn), care ȋmping potențialii candidați să-şi comunice calificările, realizările, abilitățile şi realizările profesionale [31]. Chiar putem privi o nouă categorie socială („corporate”), cu limbaj propriu, cu roluri profesionale noi, cu imagini noi şi dinamici globalizate. Pe lângă această realitate „corporatistă” putem identifica şi altele precum „realitatea Instagram”. Fenomenul este un discurs social în care abundă discrepanțele dintre imaginile îmbunătățite, partajate pe Instagram, și experiențele reale trăite, în special cele legate de imaginea corporală și percepția de sine. Instagram se distinge prin faptul că este un mediu extrem de vizual şi modulează semnificativ standardele sociale de frumusețe și preocupările oamenilor privind imaginea corporală. Putem găsi şi efecte pozitive prin implicarea consecventă pe Instagram care poate duce la auto-obiectivizarea în rândul femeilor tinere, unde utilizatorii își raportează frecvent propriul aspect fizic cu imaginile (adesea modificate) ale frumuseții idealizate. Rezultatul poate fi un interes crescut pentru aspectul fizic care poate fi obținut prin comportamente legate de sănătate (alimentație, practicarea sportului, meditație ş.a.) [32]. Ȋnsă, portretizarea nerealistă sau exagerată de pe rețelele de socializare pot conduce la comparații cu efecte nefaste, cu devalorizare personală şi chiar tulburări de schemă corporală [33]. Fiecare categorie demografică are o serie de vulnerabilități proprii; adolescenții par să lupte mai mult pentru a discerne manipularea imaginilor modificate şi care ajung să ȋntărească idealuri corporale nerealiste sau chiar nesănătoase [34]. Dificultatea rezidă tocmai ȋn natura omniprezentă a acestui tip de comparație ȋn acest cadru social nou care poate amplifica nemulțumirea legată de corp; propria reprezentare a corpului ajunge să utilizeze repere exterioare. Există chiar fenomene largi precum „fitspiration”, un cuvânt format prin contopirea termenilor englezești „fitness” (condiție fizică) și „inspiration” (inspirație). Se referă la conținutul motivațional destinat să încurajeze oamenii să adopte un stil de viață activ și sănătos, de obicei prin imagini, citate și videoclipuri distribuite pe rețelele sociale. Acest fenomen este complicat și poate stimula un ciclu de emoții negative și de autoevaluare [35].
Disoluția graniței dintre „frontstage” şi „backstage”
Scenele pe care ne jucăm viața socială pot fi descrise nu doar prin dimensiuni ci chiar prin funcția lor; pe scena din „față” („frontstage”) interpretăm roluri sociale mai tradiționale, mai conforme cu normele, iar pe scena din „spate” („backstage”) devenim mai relaxați şi putem să ne expunem sinele ȋntr-un mod mai autentic. Granițele dintre cele două medii de „interpretare” personală se estompează pe rețelele de socializare; unii utilizatori on-line ȋşi expun aspecte intime ale vieții private, ȋntr-o formă diferită de control. Ȋn funcție de intensitatea şi mecanismele acestui control putem ȋntâlni un „oversharing” manifestat printr-o dezvăluire excesivă a detaliilor personale şi care poate crea o iluzie a autenticității, tot prin presiunea aşteptărilor sociale promovate pe platformele on-line.
Fluiditatea sau chiar dizolvarea granițelor dintre „frontstage” și „backstage” în contextele internetului este un fenomen din ce în ce mai prezent, caracterizat prin interacțiunea dintre vizibilitate, anonimat și prezentarea identității (sau a unei porțiuni a acesteia). Teoriile lui Erving Goffman au oferit de ceva timp un cadru conceptual pentru înțelegerea acestor dinamici; rămâne să vedem cum au evoluat aceste expuneri personale. În formularea clasică, „frontstage” se referă la comportamentele care sunt realizate în vederea publicului, unde figurile mențin anumite standarde de conduită pentru a se prezenta favorabil, în timp ce „backstage” se referă la un tărâm în care indivizii își pot relaxa expunerile publice și se pot angaja în interacțiuni mai autentice [36]. Apariția rețelelor de socializare și a platformelor on-line complică această dihotomie, pe măsură ce indivizii balansează între prezentarea unor versiuni idealizate ale lor și angajarea în interacțiuni mai autentice, care apar adesea în spații on-line private sau semi-private.
Odată cu evoluția noilor spații on-line, site-urile rețelelor de socializare estompează distincțiile dintre spațiul public și privat, complicând demarcația dintre mediile din „față” și cele din „culise” [36]. Identitățile asumate pe aceste platforme sunt adesea spectacole construite în mod conștient care există între zona publică (în fața scenei) și cea privată (în culise) [37]. Comunicările secrete în cadrul unui grup (în culise) pot influența percepția și comportamentul publicului (în fața scenei), demonstrând modul în care mediile digitale integrează fluiditatea dintre aceste spații [38].
Mediul on-line este deschis atât pentru indivizi cât şi pentru organizații; ȋn acelaşi fel cum identitatea persoanei devine fluidă, asistăm şi la o modulare a identităților organizaționale. Construirea acestor identități se află la intersecția dintre transparență și secret în organizațiile politice; peisajul on-line facilitează adesea învăluirea negocierilor din „spatele uşilor ȋnchise” în timp ce se proiectează o anumită imagine publică [39]. Putem vorbi de o negociere a modului în care indivizii și organizațiile se angajează într-o strategie de performanță sofisticată care vizează menținerea unei identități curate în mijlocul omniprezenței (probabil aparente) informațiilor. Voalarea acestor granițe dintre culise şi spațiul social on-line are efecte care depăşesc simpla prezentare a unor imagini, acțiuni sau comportamente; ȋn felul acesta se modifică semnificativ relațiile dintre persoane dar şi relațiile de putere în cadrul comunicațiilor şi comunităților digitale [40].
Algoritmii ca regizori ai personajului social
Ȋn lumea fizică (sau tradițională), identitatea socială pare mult mai apropiată de persoană şi este modelată de interacțiunile directe, nemijlocite. Pe rețelele de socializare suntem ȋn altă paradigmă, una pe care nu o mai putem cuprinde complet şi independent. Algoritmii informatici şi platformele digitale „regizează” vizibilitatea noastră socială, cel puțin la ȋnceput. Ulterior, procesul devine mult mai complex, până la includerea noastră ȋn adevărate bule, ȋn funcție de conținut, percepții sau opinii. Procesarea efectuată de algoritmi ȋncep să determine nu numai ce ni se afişează, ci chiar cum suntem percepuți. Trăsături ale identității noastre sociale pot fi amplificate ȋn funcție de modalitățile ȋn care „publicul” nostru se angajează ȋn reacții de răspuns la activitatea noastră on-line. Ȋn felul acesta putem asista la constituirea unor „bule prin filtrare” ȋn care personajele sociale ale indivizilor sunt confirmate ȋn cadrul grupurilor cu opinii similare. Este momentul din care identitatea socială nu mai este o construcție individuală, ci chiar un produs al dinamicii tehnologice.
Algoritmii funcționează astăzi ca agenți esențiali în modelarea caracterului social (care defineşte personajul social) și a opiniei publice în comunitățile noastre. Algoritmii mediază în mod semnificativ procesele sociale, culturale și economice, influențând modul în care indivizii accesează știri și își formează punctele de vedere politice prin intermediul platformelor de social media [41]. Această mediere pune accent pe amestecul caracteristicilor sociale şi tehnice ale programelor informatice, pe influența algoritmilor ȋn noua societate; algoritmii au ȋnceput să acționeze drept componente centrale în diseminarea informațiilor și formarea percepțiilor şi emoțiilor publice. Astfel de fenomene evidențiază o schimbare a societății prin care algoritmii dictează nu doar peisajul informațional, ci și influențează modelele interpretative ale realității utilizatorilor [42].
Natura algoritmilor nu este una fixă precum cea a cadrelor fizice de socializare tradițională ci este una adaptativă; în viața de zi cu zi, prezența programelor informaționale amplifică și mai mult rolul tehnologiei în consolidarea narațiunilor publice. Devine din ce ȋn ce mai clar că algoritmii se adaptează la presiunile culturale, susținând în același timp narațiunile dominante [43]. Indivizii sunt din ce ȋn ce mai influențați, mai ales ȋn propriile „bule informaționale”; efectele ajung să fie generalizate, atât asupra structurilor sociale, cât și asupra culturii [44]. Procesarea prin programe modifică clasificarea și standardizarea informațiilor, modelând în cele din urmă identitățile individuale și de grup, prin părtiniri și preferințe implicite [45]. Prin urmare, structurarea algoritmică a conținutului determină nu numai ceea ce se vede sau se aude, ci și valorile sociale care decurg şi se consolidează din aceste selecții.
Asistăm la un rol transformator al algoritmilor în industria culturală [46] pentru că aceştia nu dictează doar distribuția conținutului, ci și modul în care produsele culturale sunt consumate și apreciate în societate. Acest lucru creează o forță de recul prin care identitățile sociale și expresiile culturale sunt create și modificate continuu prin configurații algoritmice; sistemele digitale ajung să constituie o parte integrantă a formării identității moderne [47]. Un exemplu sugestiv este reprezentat de creșterea platformelor de „streaming” care, prin acest tip de relație, au adaptat conținutul la preferințele utilizatorilor, modelând în mod semnificativ gustul și preferințele publicului [48].
Problema anonimității şi a identităților alternative
Mai mult ca ȋn orice alt spațiu social, internetul permite expunerea şi experimentarea unor identități anonime şi multiple; orice persoană poate adopta un alter ego (sau mai multe) pe forumuri, rețele sau ȋn jocurile video din rețea. La prima vedere se poate aprecia pozitiv gradul mai mare pentru libertatea de exprimare; experiențele de până acum justifică ȋngrijorări pentru eventualele comportamente deviante („cyberbulling”, „trolling” ş.a.). Vulnerabilitatea cea mai mare pare că se situează ȋn noul spațiu de negociere, creat ȋntre „eu” (ca sine autentic) şi personajele sociale digitale pe care le poate interpreta o persoană. Aceste noi identități on-line pot influența personalitatea reală din spatele măştilor digitale.
Problema anonimatului și a identităților alternative de pe internet are diverse implicații pentru comportamentul individual, dinamica socială și preocupările legate de confidențialitate. Anonimatul poate servi atât ca mecanism de protecție, cât și ca un potențial catalizator pentru comportamente dăunătoare, în special în contextul interacțiunilor prin rețelele de socializare. Unul dintre avantajele anonimatului este capacitatea sa de a reduce barierele sociale, facilitând astfel comunicarea între utilizatorii care altfel s-ar putea simți inhibați. Adolescenții de azi folosesc platforme care permit interacțiuni anonime, pentru a explora relațiile, păstrând în același timp un grad de incertitudine cu privire la identitățile lor. Acest anonimat le permite să se angajeze în experiențe sociale fără riscul unor repercusiuni sociale imediate, favorizând astfel conexiuni care ar putea fi benefice în dezvoltarea şi integrarea lor socială [49]. În mod similar, angajații din contexte organizaționale, în special cei cu mandate mai scurte, apelează adesea la rețelele de socializare, ȋn mod anonim, pentru îndrumare și sprijin emoțional în perioadele de implementare şi derulare ale unor proiecte, permițându-le să-și exprime nevoile fără teama de a fi judecați [50]. Astfel de procese, cu similitudini evidente, au pătruns ȋn numeroase noi câmpuri sociale.
Cu toate acestea, anonimatul prezintă și riscuri semnificative, în special în ceea ce privește potențialul de comportamente negative, cum ar fi hărțuirea cibernetică și agresiunea online. Efectul de dezinhibare oferit de comunicarea anonimă poate duce la creșterea cazurilor de astfel de comportamente, deoarece indivizii se simt mai puțin responsabili pentru acțiunile lor într-un mediu mai puțin personalizat şi unde rigorile controlului social tradițional sunt mai puțin exprimate [51]. Această deconectare de la consecințe poate crea medii on-line ostile, în care utilizatorii devin încurajați să se angajeze într-o agresiune de la care altfel s-ar putea abține dacă identitățile lor reale ar fi dezvăluite. În spațiile digitale contemporane, indivizii sunt mai predispuși să exprime opinii controversate în mod anonim, ducând adesea la o escaladare a ostilității, mai degrabă decât la un discurs constructiv [52].
Menținerea anonimatului on-line ȋşi dezvăluie complexitatea când facem apel la confidențialitate; se dezvoltă din ce ȋn ce mai mult mijloace tehnice de reversare a ascunderii identității deoarece comportamentele on-line sunt, ȋn cele din urmă, legate de indivizi, în ciuda încercărilor acestora de a rămâne anonimi [53]. Aici pare că se naşte o dilemă, mai ales că utilizatorii solicită din ce în ce mai mult protecția vieții private în interacțiunile lor on-line. Anonimatul are potențialul de a ascunde identitatea dar această caracteristică poate fi exploatată și în scopuri rău intenționate, ceea ce duce la un paradox cunoscut sub numele de „dilema confidențialității”; oamenii trebuie să își cântărească dorința de anonimat față de riscurile expunerii și conectării datelor lor între diverse platforme [54].
Apariția unor noi forme de social media care pun accentul pe anonimat complică și mai mult peisajul. Aceste platforme pot crea dinamici sociale unice care diferă semnificativ de forumurile anonime anterioare. De exemplu, creșterea aplicațiilor care permit comunicarea anonimă cu cunoscuții poate duce la configurații sociale transformatoare, provocând modul ȋn care înțelegeam tradițional identitățile și interacțiunile sociale [55]. Ȋnțelegerea anonimatului nu se referă doar la implicațiile sale psihologice sau la efectele sale asupra comportamentului; este, de asemenea, despre modul în care modelează cultura și infrastructura comunicării digitale [56]. În timp ce anonimatul pe internet oferă utilizatorilor libertatea de a se exprima și de a se angaja în interacțiuni sociale fără constrângerile identităților lor din lumea reală, deschide simultan ușa către o serie de comportamente negative și probleme de confidențialitate. Această dualitate trebuie să fie adresată de noile forme de umanism ştiințific.
Ȋn loc de concluzii…
Internetul şi rețelele de socializare au condus la apariția unui nou tip de personaj social, unul pe cât de dinamic pe atât de vulnerabil la instabilitate. Rețelele sociale au transformat personajul social dintr-un rol fix, situat în contexte sociale bine delimitate, într-un construct fluid, hiper-expus și influențat de algoritmi.
Identitatea on-line este din ce ȋn ce mai negociabilă, dar și mai vulnerabilă la validarea externă oferită de membrii unei rețele on-line. Granițele dintre autentic și artificial, dintre spațiul public și cel privat, dintre real și virtual devin tot mai neclare. Personajul social devine un brand personal (un fel de marketizare socială a individului). Brand-ul („produsul”), nu e construit doar de individ, ci și de tehnologie și audiență. Tocmai această dinamică ridică întrebări importante despre sinceritate, autenticitate, autonomie și presiunea socială în era digitală, subiecte care devin de interes multidisciplinar. Multiplicarea personajelor sociale duce la o identitate mai flexibilă și negociabilă, dar și la posibile conflicte între identitățile on-line și off-line. Scena socială ȋn care oamenii își regizează comportamentul pentru a menține o anumită imagine („managementul impresiei”) devine mult mai largă prin eliminarea sau supra-dimensionarea limitelor spațio-temporale ale interacțiunii sociale. Prin transformarea persoanei ȋntr-un personaj social, prin purtarea mai multor măşti, oricine poate deveni o „celebritate” digitală, având un „public” format din urmăritori. Presiunea asupra indivizilor de a menține o imagine socială constantă și atractivă poate pune ȋn mişcare mecanisme de autocenzură sau de construire a unei identități hiper-curate sau cel puțin diferite. Tot ceea ce ştiam despre viața privată poate fi reformulat prin expunere, prin ştergerea granițelor dintre scenele tradiționale. Definirea unui „eu” şi a unui „sine social” ridică tot mai multe semne de ȋntrebare; totodată, interpretarea diferită a identităților atribuite se poate constitui ȋn cea mai mare ruptură dintre generațiile de oameni.
[1] Winarjo W, Sulistyowati T., „Roots of Stagnation of the Peasants’ Social Movement in Kalibakar, South Malang”, Amca J Community Dev., vol. 2, no. 3, 2022, pp. 7–14.
[2] Mello FC., „On the Material Supports of Subjectivity: Mead, the Self, and the New Mastery of Nature”, Soc Sci Inf., vol. 61, no. 2-3, 2022, pp. 245–270.
[3] Bögre Z., „Narrative Identity as a Bridge Between Two Historical Models of Identity: A Sociologist’s Perspective”, Sociol Rom., vol. 19, no. 1, 2021, pp. 55–69.
[4] Abbott O., „The Self as the Locus of Morality: A Comparison Between Charles Taylor and George Herbert Mead’s Theories of the Moral Constitution of the Self”, J Theory Soc Behav., vol. 50, no. 4, 2020, pp. 516–533.
[5] Melani ER, Zamzamy A., „Symbolic Interaction in Tiktok’s Live Streaming: A Study of Influencer-Viewers Engagement”, J Spektrum Komun., vol. 11, no. 4, 2023, pp. 550–561.
[6] Bruni L, Santarelli M., „The Social Character of the Unconscious. A Cross Reading Between G. H. Mead and C. G. Jung”, J Theory Soc Behav., vol. 54, no. 4, 2024, pp. 571–590.
[7] Adorjan M, Kelly B., „Time as Vernacular Resource: Temporality and Credibility in Social Problems Claims-Making” Am Sociol., vol. 53, no. 2, pp. 213–239.
[8] Rochsun, Jasuli. „Barong Ider Bumi: Symbolic Interaction of Contemporary Society of Kemiren”-Banyuwangi. 2020, pp. 112-118.
[9] Ariefa NA., „Self-Concept of Women in Novel Entitled Hanaoka Seishu No Tsuma: A Study of Symbolic Interactionism”, 2019, pp. 154–157.
[10] Arindita R, Nasucha M, Hartanti LEP, Arifah N, Lubna S., „Construction of Mothers Identity in Online Community: Study of Members of Halo Ibu Community”, Aspiration J., vol. 2, no. 1, 2021, pp. 1–18.
[11] Simabur LA., „The Meaning of the Lilian Tradition as Communication of Local Wisdom in Human Civilization”, Interact J Pendidik Bhs., vol. 10, no. 1, 2023, pp. 378–387.
[12] Aliah ARH, Nurfazri M., „TikTok as a Media for Self-Existence Among Gen Z in the Middle of the Covid-19 Pandemic”, J Penelit Ilmu-Ilmu Sos., vol. 4, no. 1, 2023, pp. 49–65.
[13] Grimell J., „Moral Injury: Understanding Swedish Veterans Who Are Assessed but Not Diagnosed With PTSD”, Front Psychiatry, 2023, pp. 14.
[14] Atuel HR, Barr N, Jones E, Greenberg N, Williamson V, Schumacher MR, et al., „Understanding Moral Injury From a Character Domain Perspective” J Theor Philos Psychol, vol. 41, no. 3, 2021, pp. 155–173.
[15] Rambe AOR, Mulyadi, „Semantic and Pragmatic Dynamics in Virtual Communication: Speech Act Analysis Hashtag #Julidfisabilillah on Twitter”, Int J Multidiscip Res. vol. 5, no. 6, 2023.
[16] Mendes AQ, Paiva A., „Digital Presence and Online Identity Among Digital Scholars: A Thematic Analysis”, Soc Sci., vol. 12, no. 7, pp. 379.
[17] Ruan B, Yılmaz Y, Lu D, Lee M, Chan TM. „Defining the Digital Self: A Qualitative Study to Explore the Digital Component of Professional Identity in the Health Professions”, J Med Internet Res., vol. 22, no. 9, 2020, :e21416.
[18] Davis JL, Love TP, Fares P., „Collective Social Identity: Synthesizing Identity Theory and Social Identity Theory Using Digital Data”,. Soc Psychol Q., vol. 82, no. 3, 2019, pp. 254–273.
[19] Granic I, Morita H, Scholten H., „Beyond Screen Time: Identity Development in the Digital Age”, Psychol Inq., vol. 31, no. 3, 2020, pp. 195–223.
[20] Miladinović S., „On the Concept of Virtual and Digital Identity”, 2023, pp. 263–274.
[21] Rosana A, Fauzi I., „The Role of Digital Identity in the Age of Social Media: Literature Analysis on Self-Identity Construction and Online Social Interaction”, Join, vol. 1, no. 4, 2024, pp. 477–489.
[22] Berg V, Arabiat D, Mörelius E, Kervin L, Zgambo M, Robinson S, et al., „Young Children and the Creation of a Digital Identity on Social Networking Sites: Scoping Review”, Jmir Pediatr Parent., no. 7, 2024, e54414.
[23] Kumar V, Pradhan P., „Trust Management”, Int J Serv Sci Manag Eng Technol., vol. 11, no. 4, 2020, pp. 26–44.
[24] Wang Z., „The Influence of the Online Persona on University Students”, J Educ Humanit Soc Sci., no. 13, 2023, pp. 59–66.
[25] Wu T, Zheng Y., „Is Impression Management Through Status Updates Successful? Meta-Accuracy and Judgment Accuracy of Big Five Personality Traits Based on Status Updates From Social Network Sites in China”, Front Psychol., 2019, pp. 10.
[26] Gonibeed A, Ravishankar MN., „Exploring How Individuals Manage Their Image When Interacting With Professional Contacts Online”, 2016, pp. 401–410.
[27] Corvite S, Zhang Z, Haimson OL., „Social Media’s Role During Identity Changes Related to Major Life Events”, Proc Acm Human-Computer Interact., vol. 6, no. CSCW2, 2022, pp. 1–22.
[28] Rui JR, Stefanone MA., „Strategic Image Management Online”, Inf Commun Soc., vol. 16, no. 8, 2013, pp. 1286–1305.
[29] DeAndrea DC, Walther JB., „Attributions for Inconsistencies Between Online and Offline Self-Presentations”, Communic Res., vol. 38, no. 6, 2011, pp. 805–825.
[30] Krings F, Gioaba I, Kaufmann M, Sczesny S, Zebrowitz LA., „Older and Younger Job Seekers’ Impression Management on LinkedIn”, J Pers Psychol., vol. 20, no. 2, 2021, pp. 61–74.
[31] Chiang JK, Suen H-Y., „Self-Presentation and Hiring Recommendations in Online Communities: Lessons From LinkedIn”, Comput Human Behav., no. 48, 2015, pp. 516–524.
[32] Fardouly J, Willburger BK, Vartanian LR., „Instagram Use and Young Women’s Body Image Concerns and Self-Objectification: Testing Mediational Pathways”, New Media Soc., vol. 20, no. 4, 2017, pp. 1380–1395.
[33] Tiggemann M, Anderberg I., „Social Media Is Not Real: The Effect of ‘Instagram vs Reality’ Images on Women’s Social Comparison and Body Image”, New Media Soc., vol. 22, no. 12, 2019, pp. 2183–2199.
[34] Kleemans M, Daalmans S, Carbaat I, Anschütz DJ., „Picture Perfect: The Direct Effect of Manipulated Instagram Photos on Body Image in Adolescent Girls”, Media Psychol., vol. 21, no. 1, 2016, pp. 93–110.
[35] Fioravanti G, Tonioni C, Casale S., „#Fitspiration on Instagram: The Effects of Fitness‐related Images on Women’s Self‐perceived Sexual Attractiveness”, Scand J Psychol., vol. 62, no. 5, 2021, pp. 746–751.
[36] Robards B., „Friending Participants: Managing the Researcher–Participant Relationship on Social Network Sites”, Young, vol. 21, no. 3, 2013, pp. 217–235.
[37] Pearson E., „All the World Wide Web’s a Stage: The Performance of Identity in Online Social Networks”, First Monday, 2009.
[38] Spencer B, Rerup C., „The Dynamics of Inferential Interpretation in Experiential Learning: Deciphering Hidden Goals From Ambiguous Experience”, Adm Sci Q., vol. 69, no. 4, 2024, pp. 962–1005.
[39] Ringel L., „Unpacking the Transparency-Secrecy Nexus: Frontstage and Backstage Behaviour in a Political Party”, Organ Stud., vol. 40, no. 5, 2018, pp. 705–723.
[40] Grønning I, Tjora A., „Digital Absolution”, Converg Int J Res Into New Media Technol., vol. 24, no. 4, 2016, pp.391–406.
[41] Gandini A, Gerosa A, Gobbo B, Keeling S, Leonini L, Mosca L, et al., „The Algorithmic Public Opinion: A Literature Review”. 2022.
[42] Huang J., „The Digital Fabric of Nationalism: How Social Media Weaves Banal Nationalism Into Everyday Life”, Adv Soc Behav Res., vol. 8, no. 1, 2024, pp. 60–65.
[43] Garnham I, Smith RC., „The Social Life of Algorithmic Values: Examining the Impact of Value-Based Frameworks in Everyday Life”, 2024.
[44] Beer D., „The Social Power of Algorithms”, Inf Commun Soc., vol. 20, no. 1, 2016, pp. 1–13.
[45] Rieder B., „Editor in Chief’s Pick – Engines of Order: A Mechanology of Algorithmic Techniques”, Stedel Stud J. 2020;pp. 1.
[46] Xue F., „Revolutionizing the Cultural Industry: The Transformative Power of Data Processing Algorithms”, Appl Comput Eng., vol. 57, no. 1, 2024, pp. 172–177.
[47] Arriagada A, Ibáñez FS. “You Need at Least One Picture Daily, if Not, You’re Dead”: Content Creators and Platform Evolution in the Social Media Ecology. Soc Media + Soc., vol. 6, no. 3, 2020.
[48] Pajkovic N., „Algorithms and Taste-Making: Exposing the Netflix Recommender System’s Operational Logics”, Converg Int J Res Into New Media Technol., vol. 28, no. 1, 2021, pp. 214–235.
[49] Ellison NB, Blackwell L, Lampe C, Triệu P. “The Question Exists, but You Don’t Exist With It”: Strategic Anonymity in the Social Lives of Adolescents. Soc Media + Soc., vol. 2, no. 4, 2016.
[50] Kim H, Scott CR., „Change Communication and the Use of Anonymous Social Media at Work”, Corp Commun an Int J., vol. 24, no. 3, 2019, pp. 410–424.
[51] Wright MF., „The Relationship Between Young Adults’ Beliefs About Anonymity and Subsequent Cyber Aggression”, Cyberpsychology Behav Soc Netw., vol. 16, no. 12, 2013, pp. 858–862.
[52] Barari S., „Anxiety, Alcohol, and Academics: A Textual Analysis of Student Facebook Confessions Pages”, 2015.
[53] Backes M, Berrang P, Goga O, Gummadi KP, Manoharan P., „On Profile Linkability Despite Anonymity in Social Media Systems”, 2016, pp. 25–35.
[54] Zhang K, Kizilcec RF., „Anonymity in Social Media: Effects of Content Controversiality and Social Endorsement on Sharing Behavior”, Proc Int Aaai Conf Web Soc Media., vol. 8, no. 1, 2014, pp. 643–646.
[55] Curlew A., „Undisciplined Performativity: A Sociological Approach to Anonymity”, Soc Media + Soc., vol. 5, no. 1, 2019.
[56] Sharon T, John N., „Unpacking (The) Secret: Anonymous Social Media and the Impossibility of Networked Anonymity”, New Media Soc., vol. 20, no. 11, 2018, pp. 4177–4194.
INDICAȚII DE CITARE:
Radu-Mihai Dumitrescu, „Diluarea identității – de la persoană la personaj social on-line” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 3/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 