Oana Georgiana Enăchescu
Lansare „Îngerii de bronz” de Angela Martin
Marți, 11 martie 2026, la Librăria Cărturești Verona, în Sala Oglinzilor, a avut loc lansarea volumului „Îngerii de bronz” de Angela Martin, în prezența unui public select: academicieni, fețe bisericești, profesori universitari, scriitori și cititori de toate vârstele. La eveniment au vorbit profesor universitar Rodica Zane și scriitoarele Ioana Drăgan, Simona Goșu și autoarea, Angela Martin. De fapt întâlnirea a luat forma unei dezbateri între moderatoarea, Ioana Drăgan și celelalte invitate.
După ce le-a prezentat pe participantele la dialog, Ioana Drăgan a afirmat că orice vizită la Arad va fi pe urmele poveștilor din cele trei romane ale Angelei Martin: „Valentina” (2023), „Cartea lui Cezar” (2025) și „Îngerii de bronz” (2026). Deși cele trei cărți se pot citi independent, Ioana Drăgan a recomandat lectura întregii serii, pentru că „este vorba despre un proiect romanesc important”. Două recunoscute scriitoare, Ioana Drăgan și Simona Goșu, și o prietenă dragă, prima cititoare și comentatoare a paginilor celor trei romane, și anume prof. univ. Rodica Zane, au însuflețit atmosfera prezentării trilogiei amintite.
Prima întrebare, adresată chiar autoarei, s-a referit la multitudinea de personaje din cele trei romane și la prezența, în cadrul evenimentului, a vreunui participant, potențială întruchipare a unui personaj din volumele trilogiei. Angela Martin a răspuns cu mult umor că singurul personaj care ar putea fi în sală ar fi autoarea însăși. „Dar nu ca atare, ci pulverizată în multe din personajele trilogiei. Eu nu sunt vizibilă în cele trei romane, ci sunt simțibilă în atmosfera lor.”
Într-adevăr, cei care am citit romanele, o simțim pe autoare în paginile scrise de ea. De altfel, personalitățile vieții culturale actuale, prezente în Sala Oglinzilor, probau, prin prezența domniilor lor, aprecierea prozei Angelei Martin.
O altă idee a moderatoarei a trimis la resortul scrierii unei „noi cronici de familie”. Angela Martin a dezvăluit întâmplarea de dinaintea primului roman: regăsirea, într-un sertar, a unei povestiri scrise cu mulți ani înainte. Recitirea acelor pagini a declanșat scrierea poveștii Valentinei. Foile redescoperite au fost integrate în primul roman, „Valentina”, la finalul acestuia.
Ioana Drăgan a amintit apoi de articolul pe care doamna prof. univ. Rodica Zane l-a publicat în revista „Observator cultural” și în care susținea că lectura romanului „Valentina” oferă cititorului o bucurie genuină a lecturii. Cum a citit Rodica Zane cele trei cărți ale Angelei Martin: ca pe o sagă de familie sau ca pe un roman al timpului trecut regăsit?
Rodica Zane a adus în prim plan ideea plăcerii lecturii. „Citind romanul «Valentina», am retrăit momentele perioadei în care eram elevă și în care, atunci când am fost bolnavă, într-o săptămână, am citit Forsyte Saga, câte un roman pe zi”. Parcurgerea romanului „Valentina” de Angela Martin a însemnat, pentru Rodica Zane, „aceeași bucurie a vârstei la care am început să citesc, aceeași senzație că Lumea poate să fie și în carte, că Lumea este vie, intensă și în carte, că, uneori, poate fi mai plină de înțelesuri.”
În ceea ce privește trilogia Angelei Martin – „Trilogia Aradului” cum îi place autoarei să o supranumească –, Rodica Zane a fost de părere că „cele trei romane ne pun în fața unor moduri diferite de a trăi experiența timpului”. În „Valentina” prevalează ritmurile trecutului unei familii care se întinde pe mai multe generații, un trecut cu forță ordonatoare a prezentului. În „Cartea lui Cezar” avem de-a face cu o secțiune într-un prezent pregnant, copleșitor, traumatizant, care contribuie la rămânerea lui Cezar în Austria. Iar în „Îngerii de bronz” este vorba de „prezentism”, un concept care descrie violența cu care prezentul copleșește orice alt raport cu timpul, trecut sau viitor. Rodica Zane a spus, la finalul răspunsului, că „Angela Martin este visul meu de a scrie proză.”
Continuându-și moderarea selectei lansări a volumului „Îngerii de bronz”, Ioana Drăgan s-a așezat în locul unuia dintre personaje care întreabă „Cum poate fi dat timpul înapoi?” și „Cum poate fi schimbat trecutul?” și le-a adresat autoarei. Răspunsul a venit într-un mod franc: prin ficțiune. „În trilogie există foarte multe secvențe de timp: un timp al copilului, un timp al familiei, un timp al orașului, un timp al migrației, un timp al formării etc. Dar există și multe spații: deschise și închise, în mișcare și suprapuse, reale și fantastice ș.a.m.d.”
Moderatoarea întâlnirii a comparat spațiul Aradului din trilogia Angelei Martin cu Aradul lui Ioan Slavici sau cu Aradul lui Sorin Titel. Constatarea a fost că în „Îngerii de bronz”, Angela Martin ilustrează degradarea conceptului de cultură MittelEuropa, față de multiculturalismul din anii 50 ai secolului trecut, din romanul „Valentina”. Schimbarea timpului sau a paradigmei de viață se pot explica prin diluarea identității familiei românești. În „Valentina”, atmosfera de MittelEuropa este foarte puternică, tipică țărilor care au trăit sub trei imperii. „Populația unor astfel de teritorii este destul de asemănătoare: este doritoare de cultură, păstrează istoria locului, pentru că a trecut prin aceleași experiențe. Spațiul urban, cu accente de baroc gotic și neoclasic, e la fel. Viața muzicală este intensă.” În fiecare roman este prezentă o artă – a adăugat Angela Martin. În „Valentina” este muzica („Carmina Burana”, „Requiemul”), în „Cartea lui Cezar” este teatrul (trupa „Podul” și festivalul de teatru de la Nancy), în „Îngerii de bronz” este sculptura (îngerii pentru monumentul funerar).
Convinsă că scriitorii receptează altfel un roman al confraților, pentru că învață, observă, pot să fie seduși, descoperă, Ioana Drăgan s-a adresat scriitoarei Simona Goșu. „Eu am citit cu multă empatie. «Îngerii de bronz» e, pentru mine, un roman al amintirilor, un roman al durerii de a nu mai regăsi nimic din ceea ce ai lăsat vreodată în urmă.” a mărturisit Ioana Drăgan. Iar Simona Goșu a dezvăluit seducția cu care a citit toate cele trei romane, începând din 2023, cu volumul „Valentina”, cu personajul lui care străbate cele trei cărți. Fidelă teoriei că fiecare cititor citește „romanul său” atunci când parcurge o carte, Simona Goșu a perceput „Valentina” ca pe o istorie de familie cu trei generații și cu istoria mare care distruge și răstoarnă destinul oamenilor; apoi „Cartea lui Cezar”, ca pe o carte a tinereții; iar „Îngerii de bronz”, ca o reverență a filiației, a descendenței, o evocare tandră și înduioșătoare a originii, a legăturii de sânge. Cezar, ajuns acum la maturitate, are liniștea, răgazul și tihna să se reculeagă, să-și revadă Aradul natal. „Îngerii de bronz” este o carte a memorie și a rememorării. Simona Goșu a citit un fragment din acest volum: „Ce-ar fi ei, cei de aici, fără amintirea mea? Abia uitarea mea i-ar face să moară definitiv. Dar uitarea lor nu m-ar omorî și pe mine? Memoria mea este singurul loc din lume în care am putea trăi din nou cu toții. Cine aș fi eu fără memorie?” Pentru Simona Goșu, fragmentul, și întreg romanul, este meditația unui dezrădăcinat. Tânăra scriitoare l-a asociat pe Cezar Grozescu, medic psihiatru, cu profesorul și scriitorul Ion Vianu. Legătura dintre literatură și psihiatrie, de la începutul romanului „Îngerii de bronz”, a contribuit și ea la această asociere. Simona Goșu a definit romanul și ca o carte despre limbaj, despre felul cum comunicăm, cum ne facem înțeleși și cum ajungem în sufletul și mintea celuilalt. Și a dat exemple de cupluri care comunică: Cezar și Karin, Doda și soțul ei, pădurarul, prin statornicia legăturii dintre ei, prin iubire, dar și de cupluri care nu comunică: Liesl și Alfi, Lori și Elif.
Privitor la genul în care se încadrează trilogia Angelei Martin, Rodica Zane a considerat că „cele trei cărți ale Angelei Martin ne arată felul cum familia interiorizează istoria, pe de o parte, iar, pe de altă parte, inevitabil, felul în care istoria își lasă amprenta, fie asupra întregii familii, fie asupra membrilor ei.” Romanele trilogiei au, din perspectiva Rodicăi Zane, soluții pentru toate. „Cezar este un personaj extraordinar, în care mă regăsesc, prin vulnerabilitățile sale; el contrazice modelul masculinității tradiționale literare românești. Una dintre vulnerabilitățile lui Cezar este aceea a singurătății, a orfanității și străinătății lui în Austria. Cealaltă vulnerabilitate este vârsta însăși. Cezar trăiește drama că tinerii nu mai sunt interesați să-i asculte pe cei în vârstă. Dar Cezar le depășește pe toate. Sentimentul de înstrăinare îl are în fața casei pe care o vânduse, în care nu mai putea să intre nici măcar să facă o fotografie. Orfan se simte când se duce la cimitir, unde îi vede pe toți Acolo, iar el rămâne singur Aici. Soluția există: este în memorie, în construirea acestui spațiu care este o lume, este un timp. Nu toate sunt în imediat și în materialitatea lui. Prin memorie și prin trecerea memoriei în diferite forme de exprimare. Una este monumentul îngerilor, cu materialitatea palpabilă. Cezar trece, astfel, din realitate în acea lume în care poate comunica cu ai săi. Se produce o legătură între Aici-acum-material și Dincolo-oricând-spiritual. Una dintre caracteristicile felului de a proiecta lumea la Angela Martin este această conjugare a materialității lumii – care este extrem de complexă prin spațialitatea de o precizie istorică în toate limbile, în toate orașele în care se petrece acțiunea – cu spiritualitatea, pentru a crea soluții în fața vulnerabilităților nenumărate. Îngerii sunt liantul între lumea de aici și lumea lui Cezar, lumea din „Valentina”; sunt liantul care nu poate fi rupt de niciun alt eveniment, nu poate fi rupt de timp, deoarece cu această lume încă se comunică. Capacitatea lui Cezar de a se conecta la ceea ce este dincolo de Acum și de Aici, atunci când meșterul montează îngerii pe mormânt, reiese și dintr-o altă scenă – cea mai frumoasă vulnerabilitate a lui Cezar – aceea a dragostei neîmplinite cu Rujița, care devine o proiecție spectrală.”
Întrebarea firească, așteptată, la încheierea lansării a vizat o posibilă continuare a trilogiei. Angela Martin a dezvăluit că următoarea carte pe care o va publica nu face parte din tetralogie (á bon lecteur, salut!), dar romanul „Îngerii de bronz” lasă porți deschise. „Cezar ridică cortina, precum Valentina în volumul întâi, pentru a ne arăta spectacolul vieții înaintașilor lui și faptul că el devine deținătorul memoriei familiei și a memorie romanelor precedente. Este un fel de pater familias, un spirit tutelar, care mai are multe de făcut.”
Dezbaterea pe marginea celor trei volume care alcătuiesc „Trilogia Aradului” – „Valentina”, „Cartea lui Cezar”, „Îngerii de bronz”, apărute la Editura Polirom, în colecția „Fiction Limited” și ilustrate de acad. Mircia Dumitrescu – a fost urmată de o sesiune de autografe.
Întâlnirea de marți, 11 martie 2026, din Sala Oglinzilor a Librăriei Cărturești Verona a fost o lansare de carte deosebit de reușită, întrucât autoarea, Angela Martin, și invitatele domniei sale, prof. univ. Rodica Zane și scriitoarele Ioana Drăgan și Simona Goșu, au creat o atmosferă specială, caldă și distinsă deopotrivă.
INDICAȚII DE CITARE
Oana Georgiana Enăchescu – „Lansare „Îngerii de bronz” de Angela Martin” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 3/2026
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 