NR. 7 / 2025
Când noi căutăm, în viața obișnuită, să înțelegem o stare de lucruri, avem în vedere cel mai adesea ceva străin nouă înșine. Bunăoară, un fapt sau o întâmplare din afară, o știre sau o imagine nouă și, eventual, conduita celorlalți. Ne reține îndeosebi ceva străin și care surprinde cu apariția sa neobișnuită. Doar arareori ne întrebăm cum am putea înțelege ceva care ne privește nemijlocit pe noi înșine, felul propriu de a percepe sau de a gândi, de a alege sau de a urma o cale anume. Faptul din urmă se petrece sigur mai rar, încât am fi tentați uneori să credem fie că nu are loc în mod convingător, fie că e suspect când totuși se petrece.
ȘTEFAN AFLOROAEI
A urma darul lui Dumnezeu presupune a-l avea deja în cunoaştere ca supra-înţeles activ ce pune mintea pe urmele lui. Prin urmare, în chiar actul urmării în fire a darului supra-firesc, mintea simte că ceva i se dă în sine, cunoaşte că trebuie să-l primească urmându-l, însă ajunge ea la înţelegerea întru toată cunoaşterea? Căci nu e destul ca ceva să se afirme în gnōsis ca dat de a cărui prezenţă se ia act, el trebuie cuprins într-o formă intelectivă care să-i absoarbă substanţa în înţelegere, nu doar ca lucru de făcut, ci ca lucrare de desfăcut.
DORIN ȘTEFĂNESCU
Hermeneutica supra-înţelesului în scrierile Sfântului Isaac Sirul
DOSAR: DESPRE NEBUNIE ȘI NORMALITATE
Aparent, una dintre cele mai „pesimiste” cărți ale lumii este Elogiul nebuniei sau discurs spre lauda prostiei, (Encomium moriae sive declamatio in laudem stultitiae), scrisă de Erasmus în timpul șederii în casa prietenului său, Thomas Morus, în anul 1509 și publicată abia în 1511 la Paris. Cartea aceasta, o glumă literar-filosofică a unui rafinat erudit, avea să devină cea mai cunoscută scriere a lui Erasmus, fiind publicată în treizeci și cinci de ediții în timpul vieții autorului.
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU
Există întâlniri care te marchează în chip neașteptat de profund și de subtil. Emil Cioran relatează o astfel de întâmplare, dar care îmi aduce aminte și de o secvență din filmul Timpuri noi (1936), în care personajul interpretat de Charlie Chaplin o ia razna pur și simplu din cauza condițiilor alienante de lucru: „În primăvara lui 1937, în timp ce mă plimbam prin parcul spitalului psihiatric de la Sibiu, în Transilvania, m-a abordat un «pensionar». Am schimbat câteva vorbe, după care i-am spus: «E bine aici. – Te cred. Face să fii nebun», mi-a răspuns el. «Dar sunteţi totuşi într-un fel de puşcărie. – Se poate, însă trăim aici fără niciun fel de griji. În plus, războiul se apropie, o ştii ca şi mine. Locul ăsta e sigur. Nu suntem mobilizaţi şi apoi nimeni nu bombardează un spital de nebuni. În locul tău, m-aş interna imediat.»
Contribuții
Desigur, articolul meu este ecoul târziu și palid poate al ideii lui Stefan Zweig dezvoltate în cartea sa Lupta cu demonii (ed. Eikon, 2024). Autorul propune în primul rând o analiză a demonismului în perspectivă psihiatrică, psihanalitică, dar și arhetipologică, pe care mai apoi o desfășoară cu adaptările presupuse de viața și personalitatea fiecăruia la trei mari creatori bântuiți și tragici – Kleist, Hölderlin și Nietzsche. Totuși nu va insista pe sensul patologic, ci va considera demonismul o formă paradoxală de supra-sănătate, iar comportamentul celui stăpânit unul de supraom.
VIANU MUREȘAN
În Vechiul Testament nebunia avea conotații negative, ea fiind văzută aproape întotdeauna ca o înstrăinare de Dumnezeu și o apropiere de păcat. Profeți și regi au fost pedepsiți cu nebunie atunci când, încrezându-se în forțele proprii, s-au înstrăinat de Dumnezeu, uitând că El are puterea și o dă cui voiește.
DIANA BARABOI
Contribuții
Nebunia, ca etichetă socială, devine evidentă în observațiile noastre cotidiene, iar fiecare dintre noi poate experimenta, la un moment dat un comportament exagerat care sfidează normele. Numită de unii boală psihică, boală mintală, alienare, psihoză, de alții caz de rezolvat, afectarea psihică atrage atenția prin exagerarea sau bizareria unor manifestări cu caracter irațional. Anumite forme trecătoare, sau chiar mai serioase, de suferință psihică și dificultăți de autoreglare afectivă pot fi observate pe propria piele și se pot identifica la ceilalți. Nu trebuie să fii specialist sau preocupat de psihiatie ca să oservi tensiunea psihică a altcuiva.
GEORGETA NICULESCU
Freud Museum
Iată o temă nebunească: nebunia. E o nebunie să crezi că poți vorbi limpede despre lipsa de limpezime a nebuniei. Există atâta nebunie în jur încât o invocăm la tot pasul și, de vreme ce face parte din cotidian, credem că putem vorbi despre ea cu competență, dar când vrem să o adunăm într-o definiție, ne scapă printre degete precum nisipul uscat de soare ce nu se lasă adunat într-un bulgăre compact. Și tocmai asta e nebunia, lipsă de agregare.
Mărturisesc de la bun început că, precum orice om de vârsta a doua, consider fără dubii și fără argumente că lumea asta a înnebunit de tot. Că nu mai există „pic de respect”, așa cum zicea un uitat personaj de vechi desene animate și că, în general și în special, totul este cu susul în jos, mai pe scurt, anapoda.
CRISTIANA POPP
Ce este nebunia? Nebunia e ceva despre care oamenii vorbesc adesea, dar nu ar ști să spună exact ce este. Și tocmai din cauza asta, e greu de dovedit și încă mai ușor de exploatat (în scopuri politice, economice). Deci se pare că există avantaje în evazivitatea nebuniei. Pe de altă parte, nebunia e ca visul american, poate să atingă pe oricine.
AMALIA DIACONEASA
Contribuții
După un an de tăcere, un an fără lecturi… Precum gânditorul antic, care (îşi) citea existenţa. În jurul meu scriitori care recompun obsesiv o realitate, aceeaşi poveste a mirării sau a stupefacţiei că existenţa ni se arată aşa cum o creăm sau o trăim. Schizofrenii alternative. Li se pare important… Defularea este o instituţie „culturală”. Li se pare că din această pepinieră de boli psihice blânde poate răsări omul care ar trebui să fie. Literatura este discursul agoniei comune, în care nimeni nu poate fi lucid. A vedea absurdul, de pildă, înseamnă că agonia s-a împlinit şi se exprimă limpede.
CLAUDIU SOARE
“Poate că lumile nebunilor sunt șpanul, rămas de la cioplirea operei lucide”. Asta am zis cândva, așa dintr-o trăznaie de cârciumă, pe urma unei discuții cu’n om întâlnit spontan și care avusese cândva minunata ocazie de a preda logică la un ospiciu. Ați fi uimiți cât de raționali sunt pacienții demni de internat — normali n-or fi, dar logici și raționali sunt sigur, spre marea dvs. perplexitatea și insistența cu care «wishful thinkingu’» țipă în dumneata: nu se poate, n-are cum, imposibil, absurd, blasfemie, paradox; dar cum bine știti deja, realitatea nu ține cont de ce crezi dumneata că e logic și rațional, orice om cu mintea întreagă știe asta.
CĂTĂLIN MARIN
Deși viața bate deseori filmul, uneori filmul – ca și celelalte forme de artă – anticipează viața. În Her (regia Spike Jonze, 2013), personajul principal, interpretat de Joaquin Phoenix, se îndrăgostește de ceea ce azi numim AI companion, entertainment chatbot sau digital friend – un asistent vocal pe nume Samantha care îi oferă tot ceea ce nu a reușit să găsească în realitatea fizică: acceptare, apreciere, încredere și, în cele din urmă, iubire. Un deceniu mai târziu, cotidianul ne oferă exemple de utilizatori ai unor platforme precum Replika sau Character.ai care nu doar se îndrăgostesc de partenerii lor virtuali, ci se „căsătoresc” cu ei în cadrul unor ceremonii digitale.
ROBERT CORAVU
Contribuții
După absolvirea facultăţii cu rezultate foarte bune, în mai 1990, Chris McCandless avea viitorul în faţă. La o privire superficială, viaţa a fost generoasă cu el. Avea tot confortul material asigurat, perspectiva unei cariere de succes. Dar, fără să prevină pe nimeni, inexplicabil pentru toată lumea şi în primul rând pentru familie, într-o zi McCandless evadează, dispare – definitiv, pentru părinţii şi sora lui, care nu îl vor mai revedea niciodată. Privit din exterior, e un gest de nebunie adevărată.
VICTOR CELAC
Atunci când încerci să slăbești, descoperi destul de repede că nu vrei doar să slăbești, să dai jos câteva kilograme pentru a putea purta acei pantaloni fâșneți sau acea rochie de vis. Nu slăbim pentru dorința de-a slăbi, cum s-ar spune, nu, nici pe de parte. Vrei să slăbești pentru a putea avea și tu acel corp visat, adică indus de acea simbioză omniprezentă a industriei frumuseții cu divertismentul în masă. Nu ne acceptăm corpul, prin urmare vom lua măsuri drastice. Adică nenecesare, extreme și periculoase, așa cum a aflat și Sarah Goldfarb.
ALEXANDRU IONAȘCU
Până la apariția roboților din siliciu, sunt creați la scară industrială roboți organici, în carne și oase. E vorba de noi. Suntem robotizați cu toții, în mod subtil, insesizabil la prima vedere. Cum? Prin inhibarea metodică a instinctelor, a emoțiilor și a sentimentelor umane. Se produce o patologizare a stărilor care, pe vremuri și mereu, erau în firea lucrurilor, chiar dacă noi le percepeam ca stări supărătoare; ele făceau parte din viață. Dar azi sunt considerate străine vieții…
DORIAN FURTUNĂ
Contribuții
Acest articol propune o reflecție interdisciplinară asupra conceptelor de „nebunie” și „normalitate”, analizând modul în care acestea sunt construite, negociate și contestate în filosofie, literatură și muzică. Termenii nu sunt abordați dintr-o perspectivă strict medicală sau psihologică, ci dintr-o viziune culturală și estetică, interesată de modurile în care societatea definește ceea ce este considerat „în afara normei” și ce consecințe implică această clasificare.
CIPRIAN APETREI
CRITICOSCOP
Radu Vancu este mitograful unor lumi distopice, fiecare dintre ele având ,,adâncul unui iad unde fiecare clipă e un miracol” (Cioran). Paradisul reprezentat în cartea cu același titlu este mai mult decât o tehnologie avansată, după cum vom vedea, sau un spațiu metafizic, cum apare înfățișat în cultură și în religie. Pare a fi alcătuit din umbrele morții și din luminile speranței. Și va deveni, treptat, o distopie în distopie, căci, în el, supraviețuitorii unei crize mondiale, generate de un virus ucigaș, vor găsi un confort și o securitate care ascund, adesea, alte fațete ale cruzimii și ale terorii.
SAVU POPA
Relevanța operei istoricului Nicolae Iorga în lumea intelectuală a primului sfert al secolului al XXI-lea este în cel mai fericit caz secundară, dacă nu cumva fără niciun efect fertil în disputele istoriografice românești. Naționalismul său adesea extrem și esențialismul etnic din punct de vedere metodologic, antrenate de viziunea conservatoare inspirată de lungi durate medievale, de multe ori mitice, întotdeauna redate cu nostalgie sau într-un decor istoric pitoresc și idilic, îi fac opera imposibil de citit astăzi, în contextul disparației marilor narațiuni sau a validării unei istorii patriotic-naționale.
DAN ALEXANDRU CHIȚĂ
În ciuda faptului că prima femeie ministru a fost rusoaica Alexandra Kollontai, în ciuda faptului că primele măsuri explicit feministe au fost luate de socialiști, în ciuda faptului că au fost primul partid care a luat în serios eliberarea femeilor, feminismul a ajuns să fie asociat cu Statele Unite și Europa de Vest. Kristen Ghodsee este o voce singulară a feminismului nord-american care susține că feminismul și cauza femeilor în general au fost mai bine susținute în blocul socialist, cu excepția Albaniei și României, unde dreptul la întreruperea de sarcină a fost restrâns. În rest, se consideră că bastionul apărării feminismului este Occidentul (Ghodsee, 2020).
MARIA CERNAT
Contribuții
Dacă am fi sinceri până la capăt, ar trebui să recunoaștem că, o mare parte din viața noastră se desfășoară într-o manieră inconștientă, lămurit lucru. Întrebarea care se naște din această observație ține mai mult de capacitatea noastră de a ne pierde simțul realului și stoparea încă din fașă a întrebărilor existențiale. Luciditatea nu a fost niciodată o caracteristică a omului de toate zilele și nici nu o să fie vreodată. Filosofia, mai cu seamă filosofia existențială abordează pe larg problema perplexității omului pus în fața faptului de a fi.
EDUARD BECHEANU
Terapii filosofice
Am observat o creştere masivă a conţinutului de pe internet cu privire la diferite subiecte legate de țări mai puțin cunoscute, însă nu din cauză că nu ai putea să găseşti materiale de prezentare a lor, ci mai degrabă pentru că este foarte greu să le vizitezi. Dificultatea aceasta se sprijină pe diverse motive, care ar putea fi reduse, cu riscul suprasimplificării, la decizii politice şi izolaţionism. Materialele la care mă voi referi sunt filme de prezentare pe Youtube menite a oferi date relevante sau spectaculoase despre două ţări: Bhutan şi Turkmenistan.
HORIA CINTEZĂ
Întâmplarea a făcut ca Penalgezia să adere la Confederație în rotundul an 200 al erei galactice, decizia fiind avantajoasă ambelor părți: penalgezienii obțineau acces la o mulțime de produse extraplanetare (plus că sperau să obțină și ei un profit frumușel prin exportarea renumitelor rructe locale), iar planetele confederate câștigau dreptul de a folosi nemijlocit unul dintre cele mai bune portaluri ale rețelei spațio-temporale din cuadrantul acela de cosmos.
MIRCEA BĂDUȚ
Contribuții
Ce avantaj aș avea să visez prințese
și nu ușa de intrare de la birou?
De ce alergi, Fernando, după cai verzi pe pereți,
când tu te bucuri de 4 nemaipomenite avantaje?
Dă-mi voie să ți le înșir aici contabilicește:
– faptul însuși de a visa
– faptul însuși de a-ți imagina
– faptul însuși de a-ți putea imagina că visezi
– faptul însuși de a putea visa că-ți imaginezi
ANGELA MARTIN
Poezie
Individul „anormal" nu cere milă.
El devine un cobai al rupturii tăcute
acceptând legile incoerente.
O înrâurire asupra adevărului
va apărea din ruine
și din dormitoarele comune
unde soldățeii de plumb nu mai visează libertate.
GABRIELA BOTICI
Poezie
În fiecare seară,
ridicat un pic pe pernă,
rezemat de perete,
îl chem pe Îngerul
meu păzitor.
El este un înger bun!
Bun, alb, imaculat
și sălășuiește
în Al Nouălea Rai,
de-a dreapta Tatălui...
RADU ENACHE
Crengile moarte
Ale copacilor vii
Porniseră cu paşi
Monstruoşi
După mine
Mă prindeau
Înlănţuiau
Abia îmi puteam
Mişca picioarele
Se ramificaseră
Ca o angoasă
În jurul meu
Târâtoare
O plasă de liane
M-a împresurat
NIA DAMIAN
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 