NR. 4 / 2025
PREMIILE REVISTEI ANTHROPOS – CARTEA DE FILOSOFIE 2024
Luni, 19 mai, începând cu orele 17 s-au decernat premiile Revistei de Filosofie, arte și umanioare Anthropos pentru Cartea de Filosofie 2024. Întâlnirea a avut loc online iar filmul rezultat urmează să fie difuzat pe site-ul revistei noastre în cel mai scurt timp. În urma jurizării de către un comitet format din prof. univ. dr. Ștefan Afloroaei, membru corespondent al Academiei Române, președinte, prof. univ. dr. Constantin Aslam, prof. univ. dr. Sergiu Bălan, prof. univ. dr. Viorel Cernica, prof. univ. dr. Ion Dur, prof. univ. dr. Dorin Ștefănescu, conf. univ. dr. Cornel Florin Moraru, conf. univ. dr. Maria Cernat, lect. univ. dr. Liviu Cocei, lect. univ. dr. Dragoș Grusea s-au acordat următoarele premii: … continuă aici
DOSAR: CONFLICTUL DINTRE GENERAȚII
Pe vremea mea, maică, „când se potcovea purecele cu nouăzeci și nouă de ocă de fer la un picior și tot i se părea că-i ușor”, tineretul avea morală, era cuminte ca o icoană și blând ca un miel. Acum toate s-au stricat. Cam așa se rezumă, șăgalnic, conflictul etern între generații, de fapt conflictul între o realitate prea complexă și amintirea îndulcită a unor vremuri glazurate cu dulceața copilăriei. Că n-am fost nici noi cuminți „până la 30 de ani”, dar ne place să păcălim pârdalnica de memorie, sperând că moșii noștri, care ne-au suportat toate arțagurile tinereții, și-or fi prăpădit amintirile de bătrânețe.
CRISTIANA POPP
Cât de adânc ar trebui să plonjăm în istorie pentru a discuta realmente despre „conflictele dintre generații”? Nu ar fi improbabil de surprins așa ceva înainte de modernitate? De fapt, ideea de conflict între generații abia după cel de-Al Doilea Război Mondial prinde contur și ar avea un sens actual. Dar ce înțelegem prin această sintagmă atât de uzitată și, totodată, uzată? Disjuncții între vechi și nou, între tradițional și modern, adeseori exprimate prin disensiuni între părinți și copii, profesori și elevi/studenți sau poate între un maestru și un discipol?
Conflictul dintre generații e ceva real. Anticii se plângeau și ei de tineri, cum se plângeau de educația lor de la oraș și de orice diferență culturală care li se părea scandaloasă. Chiar dacă acel citat din Platon sau Socrate, despre insolența tinerilor, este cumva fabricat (vezi bibliografie), e inspirat de date reale, operele antice abundă de astfel de observații. Tinerii vor altceva, se revoltă contra părinților. Înseși legendele vechi grecești vorbesc despre conflictul dintre generații, despre zeii care își înghit copiii pentru că ei devin o amenințare pentru părinții divini.
AMALIA DIACONEASA
În Biblie, atunci când se vorbește despre un conflict sau chiar despre o simplă neînțelegere între generații, se poate lesne observa că bătrânii sunt mereu prezentați ca fiind mult mai înțelepți decât tinerii, aceștia din urmă luând adesea decizii greșite din pricina lipsei lor de experiență. Superioritatea bătrânilor este evidențiată în numeroase pasaje, de la porunca rostită de Dumnezeu prin gura lui Moise: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să trăiești ani mulți pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l va da ție” (Ieșirea 20, 12) până la sfaturile oferite de Solomon: „Ascultă, fiul meu, învățătura tatălui tău și nu lepăda îndrumările maicii tale.
DIANA BARABOI
Reflecția asupra timpului conduce la cele mai insolubile paradoxuri. Fie că-l privim ca pe un mediu de desfășurare a evenimentelor ori ca relație a lor, fie că-l privim ca legat de spațiu ori independent de el, fie că-l privim ca pe o proiecție a minții noastre sau ca având o natură obiectivă – timpul pare să fie o noțiune autocontradictorie, asemănătoare cercului pătrat, o imposibilitate logică care însă contrazice chiar „definiția” noțiunilor contradictorii, căci spre deosebire de ele, ea nu este factual vidă.
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU
Când – cu oarece nostalgie – am spus copilului meu „acum regret că n-am fost un pic mai tocilar în tinerețe”, s-a uitat pieziș la mine. „Do you mean… a nerd?!”. Știu că-i riscantă afirmația. În primul rând pentru că, fiind mai degrabă un jargon de dispreț, cuvântul nu are un sens clar: pentru unii, ‘tocilar’ înseamnă cel care învață mult, care își face toate temele școlare (participând eventual și la activități educative în afara programei), în vreme ce alții îl desemnează astfel pe cel care învață fără să înțeleagă, cu obstinație, printr-o memorare mecanică.
MIRCEA BĂDUȚ
De data asta, tema revistei m-a găsit nervos din pricina faptului că umblă așa o prejudecată prin lume, despre cum filozofia te face trist sau amărât sau mai știu eu cum, iar tot ce pot spune eu pe moment e că așa-i. Dacă te-apuci să citești filozofi moderniști pe sărite și iei lirismul existențialist ori nietzscheean drept filozofie ai toate șansele să te întristezi ca urmare a dobândirii de ignoranță, nu de cunoaștere.
În istoria omenirii nu a mai existat un asemenea decalaj între generații, cum vedem acum. Poate că doar cu 10 mii de ani în urmă civilizația umană a înregistrat un salt comparabil, când cei tineri au început să trăiască complet diferit de cei vârstnici. Atunci s-a trecut la modul de viață agricol, sedentar, la îngrijirea animalelor domesticite, la crearea proviziilor, în timp ce generațiile părinților încă mai culegeau rădăcini și pomușoare, erau obișnuite să umble zeci de kilometri după vânat, să subziste de pe o zi pe alta.
DORIAN FURTUNĂ
CRITICOSCOP
Despre tribulațiile politice într-un veac zbuciumat ale istoricului și teoreticianului literar Paul Cornea avem mărturia sa din volumul din convorbiri cu criticul literar Daniel Cristea-Enache, Ce a fost – cum a fost (Polirom, 2013). Din lunga discuție de aici rezultă un autoportret sinuos, tușat de regrete, nostalgii, păreri de aur, dezmințiri, bucurii, căutări, soluții și aporii: Paul Cornea a fost o scurtă perioadă de timp un nomenclaturist devotat din zona culturii de stat socialiste, dejisto-ceaușiste, cel puțin oficial, cu îndoieli personale dezvoltate și ascunse după vârsta de 35 de ani, însă nu și mai devreme, în primii zece ani de după 23 august 1944.
DAN ALEXANDRU CHIȚĂ
În volumul Se face liniște în mine, semnat de Ana Blandiana, ,,o grabă nesăbuită spre un alt tărâm”, ,,o nostalgie răsturnată spre viitor” pun existența sub semnul provizoratului. În absența unor revelații epifanice, prezente în versurile volumelor de la început, își fac loc, în clipa de față, adumbririle anumitor simboluri sau semnificații, eclipsările diafanului și ale inocenței. În acest sens, prezența poetei în lumea concretă necesită o permanentă punere în gardă a simțurilor, o forjare mai accentuată a lucidității.
SAVU POPA
Emanciparea femeii prin muncă a fost aproape o obsesie a feminismului socialist în genere și a regimului comunist din țara noastră în particular. Analiza lucrării Anei Gluvacov care privește situația muncii femeilor în socialism, analiza modului obsesiv în care revista Femeia conturează imaginea femeii integrate în muncă arată că acesta era elementul esențial al progresului socialist feminist. (Gluvacov, 1975)
MARIA CERNAT
Cartea Tratat de filozofia emoției. Despre iubire, libertate, fericire aduce în atenție importanța emoțiilor, și în special, sentimentele cele mai trăite și căutate de oamenii diferitelor epoci sau locuri: iubirea, libertatea și fericirea. Voi trece în revistă sintetizarea acestor trei concepte filosofice, unindu-le printr-o însușire umană esențială și care prinde contur în diverse contexte – creativitatea. Importanța creativității și a imaginației creatoare mă preocupă de mai mult timp, iar ceea ce am observat în paginile cărții despre care fac vorbire aici, este tocmai puterea de creativitate a iubirii, libertății și fericirii.
EUGENIA ZAIȚEV
Așa grăit-a Zarathustra e rodul spiritual al ciocnirii dintre două gânduri aparent contradictorii: supraomul și eterna reîntoarcere. Supraomul presupune o voință liberă și creatoare, pe când eterna reîntoarcere simbolizează voința smerită în fața necesității. Și totuși, la final, voința sporitoare a omului superior se va întrepătrunde cu voința inelară a eternei reîntoarceri, Zarathustra atingând cea mai înaltă putere, aceea de a chema un nou Zeu.
DRAGOȘ GRUSEA
Ce știm despre Laponia? Știm doar că acolo se află casa lui Moș Crăciun, cartierul general, cum s-ar spune. Altceva nu prea se mai știe despre acea regiune din nordul Scandinaviei numită Laponia și locuită de un popor foarte diferit de vecinii lor, etnia Sámi. Aceștia vorbesc o serie de limbi complet diferite de cele germanice vorbite de vecinii norvegieni și suedezi, dar apropiate de finlandeză și îndepărtate de maghiară, rudele lor de familie lingvistică fino-ugrică sau uralică, depinde pe cine întrebi.
ALEXANDRU IONAȘCU
UVERTURA
Era tânără Alma Schindler și chiar frumoasă, după cum pledează istoria. Cunoscută contemporanilor drept „inteligentă muzical şi ieşit din comun de arătoasă”[1], cea care urma să devină într-o zi doamna Gustav Mahler „pândise-n încordare mai demult…”. Fiică a unui ilustru artist plastic, Emil Jakob Schindler, Alma s-a plămădit în cercul permanent fremătător al boemei. Începea să compună la 9 ani. În alt colţ al teritoriului şi cu 20 de ani mai devreme, Gustav, al doilea fiu dintre cei 13 copii ai familiei Mahler, avea şi el nenumărate piese muzicale scrise.
IRINA BOGA
Cea mai lungă dintre simfoniile mahleriene, Simfonia a III-a în re minor, este compusă din şase părţi. Este singura simfonie a lui Mahler în care părțile urmează o secvență de idei programatice bine determinată. Compozitorul a creat un program fiecărei mișcări, pe care l-a şters însă înainte de publicare, în 1898, pentru că, la fel cum a procedat și cu Simfonia I (Titanul), dorea ca simfonia să fie considerată muzică pură.
LEONARD BOGA
Poezie
Cuvintele rămân …
dar înțelesul lor se transformă
ca forma unei stânci modelată de puterea apei.
„Respect” din coșul mamei
cules din grădina vremurilor ei
avea alt înțeles decât cel din grădina mea.
Era frumos dantelat și ondulat
cu funde mereu asortate rochiei purtate.
Ce simți când îl rostești, mamă?
O lege nescrisă
un pact între suflete.
GABRIELA BOTICI
Descopăr tot mai mulți oameni
care citesc aceleaşi cărţi
care ascultă aceleaşi muzici
care văd aceleaşi filme
contemplă aceeaşi artă
împart aceleaşi idei
despre viaţă şi au
aceeaşi viaţă
NIA DAMIAN
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 
