NR. 2 / 2024
DOSAR: ARMONIA LUMII
Relevant devine, așadar, exact acest „între”, adică intersecția unor tendințe profund diferite, aptă să întrețină o dinamică paradoxală. Uneori sunt în joc anumite năzuințe ce îndreaptă către posibile stări de limită. Alteori e vorba de tendințe lăuntrice divergente sau variate disponibilități de a fi.
ȘTEFAN AFLOROAEI
Semne de carte
Studiul de faţă urmăreşte să traseze liniile directoare ale unei poetici a imaginii, punând sub interogare statutul ei seminal, elementul bazal sau nucleul imprezentabil – ceea ce vom numi imagem – învelit în stofa reprezentării, cu referire la funcţia pe care o are în constituirea semnificabilului originar.
DORIN ȘTEFĂNESCU
Ce se pune în vedere. Liniamentele unei poetici fenomenologice
Pe muntele lui Zarathustra
Abisul căscat între dualitățile violente ale epocii moderne, precum eu – lume, spirit – materie, subiect – obiect este simțit de romantici cu atât de multă intensitate încât puțini dintre ei vor trăi mai mult de 30 de ani. Salvarea din această situație stă tocmai în acel concept din cauza căruia vechea armonie a dispărut, adică infinitul
DRAGOȘ GRUSEA
Treptele Diotimei
În Nașterea tragediei, Nietzsche susține că în natură există două impulsuri sau tendințe artistice antitetice: apolinicul și dionisiacul, derivate de la cele două zeități grecești ale artei, Apollo și Dionysos. Luați împreună ei prezintă un anumit tip de contrast: Apollo, prin caracteristicile sale, este zeul civilizației înalte, în vreme ce Dionysos este un zeu al naturii și al fertilității asociat cu vinul și culturile orgiastice necivilizate.
Niciun spațiu sonor liber pentru ca gândul ostenit să-și afle sălaș, ca inima să-și potrivească bătaia și odihna să-și intre în drepturi. Pe lângă toate aceste zgomote cunoscute, niște sinapse atavice se activează la mici zgomote neidentificabile care trezesc, în bătrânul animal irațional din mine, reflexe inutile de apărare. Trăiesc de prea mulți ani în oraș și nici nu mai știu dacă undeva mai există liniștea pământului, acea secundă magică în care lumea întreagă se oprește să-și tragă sufletul în liniște.
CRISTIANA POPP
Posibilitatea individului de a declanșa redarea unor diverse sunete folosind instrumente de uz casnic sau portabile din ce în ce mai sofisticate și mai performante, inclusiv din punct de vedere al intensității sonore, s-a adăugat modalităților de poluare fonică a unei lumi tehnologizate și, în același timp, din ce în ce mai populate. În special în aglomerările urbane, locuitorii sunt expuși în mod curent zgomotului produs de traficul rutier, de alarmele antifurt, de sirenele ambulanțelor, de claxoane, dar și de vocile semenilor, într-un cuvânt zgomotului străzii.
ROBERT CORAVU
Spiritalia Christiana
În tradiția creștină se vorbește adesea despre o muzică a îngerilor, ei fiind înfățișați uneori cu instrumente muzicale dintre cele mai diverse. Însă îngerii cântă cu adevărat în sensul propriu al cuvântului sau este mai curând vorba de un cântec de laudă adresat lui Dumnezeu? Cum cântă îngerii sau cum ascultă ei muzica?
DIANA BARABOI
Nu trebuie multă acribie pentru a deschide dicționarul etimologic al lui Pierre Chantraine și a afla că substantivul grecesc ἁρμονία (harmonia – unire, sutură anatomică, cadru, acord, armonie muzicală, mod muzical) este derivat din substantivul ἅρμα (harma – car, car de luptă). La rândul său, acesta din urmă provine din radicalul proto-indoeuropean *h₂er- (a uni, a potrivi, a fixa împreună) și este înrudit cu verbul ἀραρίσκω (ararisko – a uni, a potrivi împreună).
ALEXANDRU POPP
Există o mai veche parabolă amuzantă conform căreia maimuțele ar fi capabile de vorbire (conștientă, nu papagalicească), dar își țin gura numai ca să nu fie puse la muncă. Oamenii și-au imaginat de multe ori scenarii despre cum ar fi să auzim ce ar avea de spus câinele, pisica sau alte animale domestice, precum și unele dintre cele sălbatice: vulpea, ursul sau lupul (excludem aici reproducerea vocală, mecanică, reușită de unele specii de păsări viu colorate).
Ne putem întreba dacă nu cumva muzica a apărut o dată cu vorbirea și ar fi mult mai veche decât pare? Limbile foarte vechi sunt adesea tonale. Iar limbile mai nou apărute filogenetic tind să piardă tonurile, care sunt percepute totuși și în vorbirea noastră. Probabil limbajul la început era diferit de ce vedem acum, iar ponderea tonurilor era mai mare, limbajul conținând și tipuri foarte diferite de tonuri.
AMALIA DIACONEASA
Vom merge prea departe dacă vom considera ritmul ca fiind originea credințelor magice și religioase, poate chiar a vorbirii? În legătură cu ultima posibilitate, în sprijinul ei pledează enorma fascinație pe care a exercitat-o la timpul ei varianta acustică a codului Morse, fascinație explicabilă prin trezirea unei amintiri ancestrale, inconștiente, legate de primele rădăcini ale limbajului, ca și de promisiunea unui limbaj universal – fundamentat pe vocabularul ritmului.
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU
Despre percuție și sonorizarea lumii. Primele sunete și semnificația lor antropologică
Unghiul Punk
Armonia se regăsește întotdeauna doar în ansamblu și în «big picture». Distanțarea de detaliile diavolului, de apucătura despicării firului de păr revelează evidența tendinței coregrafice a realității. În timp ce introspecția de tip endoscopic aduce tot mai mult sentimetul de paradox și absurd și iluzia stringenței de ordonare. De exemplu n-am auzit încă de oameni cu tulburări obsesiv compulsive angoasați de dezordinea stelelor de le cer, care vorba ceea, serios vorbind, chiar arată ca rezultatul unui strănut pe-o vitirină, dar până și oameni fărd e asemenea tubrulări vor remarca iritați greșelile mele de scriere, chit că în ansamblu sunt irelevante.
CĂTĂLIN MARIN
Creativitatea SmART
Se știe că muzica este limbajul universal și vibrația iubirii (că tot au fost sărbătorile dragostei), stârnind emoții sau amintiri. De câteva sunete muzicale sau de unele melodii care plac, se bucură orice om, de pe oricare colț al globului. De aceea, aș spune că muzica a devenit un adevărat prieten, mai ales în zilele noastre când stăm ore în șir în fața ecranelor și ascultăm câteva piese muzicale de pe YouTube, Spotify sau alte platforme cunoscute.
EUGENIA ZAIȚEV
INTERVIU CU DIRIJORUL CRISTIAN OROȘANU
Antropografii
Ecce Homo
Imposibilitatea tranziției de la o rasă la alta ne oferă, probabil, cea mai clară ilustrare a limitelor conceptului constructivist; or, în cazul identității etnice, ca și în cazul identității rasiale, individul nu poate deveni de altă etnie după bunul plac. Să examinăm un caz concret de intenție de transformare rasială.
DORIAN FURTUNĂ
Contribuții
Dacă mi s-ar cere să dau repede câteva exemple de povestiri scurte reprezentative pentru sublimul specific Science-Fiction-ului (atât de bine revelat teoretic de Cornel Robu în ‘A Key to Science Fiction: the Sublime‘ (Foundation, 1988)), primele titluri care mi-ar veni în minte ar fi ‘Arena‘ (Fredric Brown) și ‘Cei dintr-o lacrimă‘ (Alexandru Ungureanu). Da, mă bucur că în lista extrem de scurtă s-a strecurat și un român. Însă acum ne vom concentra un pic pe celălalt.
MIRCEA BĂDUȚ
Terapii filosofice
Filosofia hermeneutică nu îşi propune să facă concurenta filosofiei morale, cele două domenii întâlnindu-se într-un intermundium încă de la conceptul aristotelic de phronesis. Totuşi, nu are cum să fie tratată drept un instrument al filosofiei practice, pentru că, măcar într-un fel, are întâietate asupra celorlalte tipuri de filosofie aplicată, prin faptul că este o ramură de cercetare care are drept obiect de studiu tocmai temeiurile care fac posibilă înţelegerea şi reprezentarea simbolică a realităţii.
HORIA CINTEZĂ
Colțul cronic
În feminism e o întreagă discuție dacă bărbații își pot sau nu asuma numele de „feminiști”. Julie Bindel este una dintre cele mai sonore voci care se opun ideii de a permite bărbaților să-și însușească această etichetă. Ea este însă deosebit de deschisă la ideea de a coopta bărbații în efortul de a combate violența împotriva femeilor și a fetelor, însă insistă asupra denumirii de „aliat al feministelor”. Dacă ar fi să adoptăm această terminologie, am spune că unul dintre cei mai serioși aliați ai feministelor a fost August Bebel.
MARIA CERNAT
Rațiuni dialectice
După cum se vede din cartea lui Emanuel Copilaș, anticipând cele ce urmează, ruptura dintre un regim de extremă dreapta și unul de extremă stânga apare nu numai interesant de urmărit diacronic, ci și de studiat post factum. În situații de criză ies de obicei la suprafață instinctele adânci și credințele identitare de durată ale unei societăți.
DAN ALEXANDRU CHIȚĂ
Contribuții
Din analizele întreprinse de către Dorin Ștefănescu, discutate în prima parte a eseului de față, Sorin Titel sau Povestiri din lumea timpului, reiese faptul că instanța narativă, imaginată de Sorin Titel, transcrie povestea timpului pe pagina albă a fiecărui destin. Și nu o face oricum, ci, intuind nevralgiile, intermitențele duratei unei clipe, ale unui gest, ale unei opțiuni sau însingurări, etape (și nu limite sau îngrădiri) prin care fiecare personaj va trece la un moment dat.
Jurnalul de lectură scris de Alberto Manguel este un jurnal aforistic, în care autorul întocmește liste de cărți, scrie despre cărțile pe care le-a citit și pe care le recitește, despre subiectele/temele preferate, despre orașele care merită vizitate, fiind un text deschis, care cooptează cititorul în fascinanta experiență a lecturii îmbinate cu viața.
DAN LAURENTIU PĂTRAȘCU
Apărut în 1958 și regizat de Nathan Herz, acest film nu doar că se alătură altor asemenea producții precum The Amazing Colossal Man (1957) sau chiar The Incredible Shrinking Man (acesta inversează tema, adică un bărbat este micșorat și trebuie să supraviețuiască unor pericolele cotidiene precum pisica familiei), ci plasează o femeie în centrul acelei tradiții swiftiene a oamenilor care trebuie să facă față unor medii dintre cele mai banale – atunci când sunt micșorați sau capătă înălțimi gargantuane.
ALEXANDRU IONAȘCU
Film (1965), titlu semnificativ pentru minimalismul din a doua perioadă a creaţiei beckettiene, reprezintă singura contribuţie la cinematografie a dramaturgului irlandez. Aici avem de-a face cu o producţie experimentală de nici douăzeci de minute, un scurt-metraj lipsit de tramă (adică de subiect), aşa cum (nu) se întâmplă în orice poartă marca Samuel Beckett şi datează după 1945.
ALEXANDRU IONAȘCU
Poezie
Camera îşi aşteaptă transfigurată muzica de cameră /Degetele cad în transă pe coarde imaginare / Bat clipele, pulsând într-o suită de inimi tresăririle /Toate lucrurile ating vibraţii, cheamă preludii / Cerşesc împreună sufocarea în emoţie /Odată cu sunetele lui, grave şi intime
NIA DAMIAN
Poezie
Noi luăm din sertar compasul emblema și cele 8 trigrame amenajăm un oracol cu 50 de tije de coada șoricelului / aruncăm peste cap coaja tăiată cu grijă a mărului galben cu 11 sâmburi violeți / desenăm diagrama fluviului trasăm cercul negru și pe cel alb / ne orientăm după alunițele de pe umeri
FELICIA MUNTEAN
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 
