NR. 11 / 2024
Am motive să cred că recursul la dialog – sau la discuție, cu un termen mai puțin pretențios – e oricând important. În destule situații ne dăm seama că nu avem opțiuni mai bune. Dacă dorim, de exemplu, să ajungem la o anume înțelegere a stărilor de lucruri sau, și mai însemnat, să evităm o formă sau alta de violență, e firesc acest recurs. Am putea spune că faptul discuției ne probează realmente în relația cu noi înșine și cu ceilalți. Doar că nu apare suficient prin sine. Nu deține o transparență deplină în privința unor intenții sau tăceri, bunăoară, și nu decurge univoc nici măcar atunci când cineva ar dialoga cu sine.
ȘTEFAN AFLOROAEI
Pe muntele lui Zarathustra
Unul din elementele care constituie fundamentul pe care se înalţă Critica raţiunii pure este distincţia ireductibilă dintre sensibilitate şi intelect, care întemeiază două noi ştiinţe transcendentale: Estetica transcendentală ca ştiinţă a regulilor sensibilităţii şi Logica transcendentală ca ştiinţă a regulilor intelectului. Prima are ca obiect spaţiul şi timpul, a doua, categoriile. Întregul demers al primei părţi a Criticii poate fi văzut ca o încercare de a împleti cele două componente ireductibile ale cunoaşterii prin intermediul sintezei dintre spaţiu-timp şi categorii.
DRAGOȘ GRUSEA
DOSAR: CARTEA
A devenit deja o tradiție ca în a treia joi din luna noiembrie să celebrăm Ziua Mondială a Filosofiei. La Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați, a fost sărbătorită de data aceasta printr-un eveniment cu totul inedit, atât din punct de vedere tematic, cât și din perspectiva audienței. Astfel, în cadrul colocviului au participat și elevi, nu doar studenți și profesori, ba chiar și simpli curioși, care au venit pentru a-și împărtăși sau a asculta care sunt cele mai recente lecturi ale lor, însă nu exclusiv filosofice, ci cu potențial filosofic sau cu o anumită profunzime în acest sens. Provocarea a constat în a argumenta de ce cartea preferată, cea mai recentă, este atât de importantă pentru ei înșiși, respectiv pentru cunoscătorii sau pasionații de filosofie.
Legătura milenară dintre carte și biblioteci e reprezentată, înainte de toate, etimologic. Fie că e vorba de rădăcina grecească biblion, de unde a ajuns și în limba română prin intermediul franțuzescului bibliothèque sau de cea latinească, liber, care stă la baza englezescului library, cuvintele din diverse limbi care desemnează biblioteca îi devoalează caracteristica definitorie: prezența cărților.
ROBERT CORAVU
Mie îmi place să citesc. […] am fost un copil precoce, care a învățat să citească la 3 ani și un pic. Asta acum se cheamă hiperlexie și e încadrată ca tulburare de dezvoltare, fiind considerată o comorbiditate a diferitelor neuro-atipii (deși se admite cu jumătate de gură că și copiii neurotipici pot fi hiperlexici). […] Părinții răsuflau ușurați, un copil hiperlexic e ușor de crescut, îi dai o carte în mână și unde îl pui acolo stă (și citește), educatoarele zâmbeau încântate, copilul hiperlexic își învăța colegii din grupa mică rolurile din sceneta de la serbare.
CRISTIANA POPP
Cărțile exercitau asupra noastră – cei născuți din cerneală tipografică – o atracție teribilă, asemănătoare nostalgiei originilor, ca și cum am fi recunoscut în ele semnele irezistibile ale locului de baștină. Așa cum – în fizica aristotelică – focul se mișcă în sus în virtutea tendinței de a reveni la locul din care provine – soarele, la fel cum o piatră aruncată cade, aspirând să revină la centrul pământului care a generat-o, noi – decrețeii – întindeam mâinile și ne înălțam ochii spre bibliotecă într-un neostoit regressus ad uterum.
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU
Spiritalia Christiana
Lucrarea Allegoriae in Universam Sacram Scripturam („Alegorii în toată Sfânta Scriptură”) a fost inițial atribuită lui Hrabanus Maurus, un călugăr din secolul al IX-lea, însă unele studii recente neagă acest lucru, considerând-o ca fiind scrisă la sfârșitul secolului al XII-lea; deși au existat diverse presupuneri, numele autorului rămâne necunoscut. Unul dintre termenii analizați din punct de vedere mistic este liber („carte”), fiind oferite cinci explicații, două bazate pe versete din Vechiul Testament, mai exact Psalmi și Daniel, celelalte trei din Noul Testament, toate din Apocalipsă. În Biblie apare foarte des termenul „carte” (fie βίβλος, fie βιβλίον, fie γραφή), folosit atât în sens fizic (cronici, scrisori, în general orice lucru scris), dar mai ales metaforic.
Fiica mea de cinci ani își imagina cum am fi bogați și am putea să ne cumpărăm foarte multe cărți. I-am spus că suntem deja și avem mii de cărți. Căci, dincolo de valoarea în bani, acestea sunt o valoare pentru sufletele noastre. Dar familia mea e atipică. Tind să cred că și cititorii revistei Anthropos nu se încadrează în comportamentul românului obișnuit.
ALEXANDRU POPP
Unghiul Punk
Apariția cărții a constituit un salt esențial către individualitate, făcând trecerea de la stat grămadă în jurul povestitorului, preotului, actorului, către angajamentul personal, fizic și metafizic deopotrivă cu obiectul și subiectul cărții. Aici un rost esențial și uriaș l-a avut trecerea de la pergament și tăblițe și pereți însemnați la cartea cu pagini și cotor, lucru pe care îl datorăm creștinătății care a preluat codex-ul roman și l-a transformat în ceva mult mai important și mai «grav» decât o unealtă mundan-administrativă.
CĂTĂLIN MARIN
Terapii filosofice
Ceva mai târziu am aflat despre sensul iniţial al marotei latineşti invocate, sens necunoscut de către aproape toţi cei care o invocau ca pe un principiu inexorabil. Cultura oralităţii, specifică vremurilor în care această vorbă de duh îşi are originea, licita de fapt importanţa superioară a cuvântului rostit, care zboară, cu aripi ca Hermes. În acele vremuri cuvântul scris rămânea doar acolo unde fusese inscripţionat, și nu putea să ajungă departe, cum cei mai mulţi oameni, chiar şi cei de vază, erau analfabeţi, iar pentru a avea putere, cuvântul scris trebuia rostit, şi abia atunci îşi capăta puterea. Chiar şi incantaţiile magice trebuiau să treacă printr-un ritual similar, care presupunea citirea formulelor magice pentru ca acestea să poată produce efect.
HORIA CINTEZĂ
Creativitatea SmART
Se spune că nu oamenii deschid cărțile, ci cărțile deschid mintea omului! O fi așa, cred, în măsura în care citim o carte bună, cu conținut autentic, elevat și care, într-adevăr, antrenează creierul uman. Realizată dintr-un copac, obținând o textură fină a foii, cartea conține un anumit număr de pagini și imagini, diverse semne imprimate și desigur, un autor (cel puțin). Această comoară inestimabilă oferă posibilitatea de a ajunge în mintea altei persoane, prin scrierile autorului, prin ceea ce transmite un scriitor sau un profesor.
EUGENIA ZAIȚEV
De ce și cum au apărut cărțile? Cum se vede și din etimologii, cartea e ceva legat de contabilitate. În germană contabil se spune ”Buchhalter”, adică cel care ține cărțile. Primul nume care apare gravat, primul nume consemnat din istorie este … cel al unui contabil sumerian (Yuval Noah Harari, ”Sapiens”). Scrierea a început, se pare, nu pentru a consemna povești, legende, nici măcar faptele eroice ale regilor (oricât de exagerate), ci…calcule contabile.
Ecce Homo
Cei care n-au cunoscut plăcerea lecturii, cei care neglijează cartea ratează un stadiu important în dezvoltarea lor intelectuală. Lectura cărților e ceea ce ne înalță deasupra condiției noastre native, deasupra instinctelor pe care le împărtășim în comun cu animalele. Lectura ne permite să descoperim o dimensiune superioară a umanului din noi și e un izvor de enormă satisfacție. De invidiat sunt cei care au găsit în citirea cărților o bucurie a vieții, fiindcă e o bucurie care nu seacă niciodată!
DORIAN FURTUNĂ
Criticoscop
Contribuții
Unul dintre romanele multipremiate ale acestui an este Acasă, departe, semnat de scriitorul și criticul literar Adrian G. Romila. Se cuvine spus, încă de la început, că romanul îmbină simfonic mai multe partituri narative. Vremuri și destine, călătorii îndepărtate și reveniri acasă, mistere și aventuri, reprezintă tot atâtea avataruri ale unei ficțiuni care poartă corabia întâmplărilor pe ape capricioase, când aproape, când tot mai departe de țărm.
SAVU POPA
Istoria feminismului românesc postdecembrist acordă un loc marginal autoarelor din perioada socialistă românească. […] puțină atenție s-a acordat unei lucrări foarte interesante scrise de Ana Gluvacov în 1975, Afirmarea femeii în viața societății. Apărută la Editura Politică, lucrarea face o trecere foarte minuțioasă în revistă a situației integrării pe piața muncii a femeilor, a ramurilor economice în care ele sunt angajate, a nivelului veniturilor în comparație cu bărbații, a relației dintre natalitate și viața profesională, a evoluției ocupării forței de muncă pe diverse direcții de activitate.
Rațiuni dialectice
Pentru o nouă cultură critică românească (Editura Tact, 2024), editată de Alex Goldiș, Christian Moraru și Andrei Terian, este o altă lucrare de referință a celor care compun ,,contingentul esențial al avangardei intelectuale românești de astăzi”. În fapt, discutăm de generațiile milenialilor și postmilenialilor din critica literara românească, interpretată în altă cheie decât cea strict literaturocentrică.
DAN ALEXANDRU CHIȚĂ
Volumul Un cititor în pădurea din oglindă de Alberto Manguel, apărut la Editura Nemira în anul 2016 (în engleză A Reader on Reading), reprezintă un veritabil manual despre lectură și de hermeneutică a lecturii. Autorul volumelor Istoria lecturii, Jurnal de lectură, Biblioteca nopții, Sfârșitul bibliotecii mele, conturează aici universul specific cititului, cititorului, cărților, bibliotecii ca spațiu consacrat al cititului, printr-o bogată rețea de simboluri și de semnificații care traversează întregul volum.
DAN LAURENTIU PĂTRAȘCU
Contribuții
Privind retrospectiv la evoluția intelectuală a societății omenești de la începuturi și până astăzi, putem spune că progresul cel mai substanțial a avut loc în ultimele două secole. Și da, acest progres a fost sincron cu (dar și motivat de) o evoluție semnificativă în domeniul material (industrializarea, creșterea nivelului de trai) și în sfera socială (democratizarea, emanciparea politică, expansiunea umanismului, etc).
MIRCEA BĂDUȚ
Ah, sex, cu toții ne dorim să facem asta (cei mai mulți dintre noi, cel puțin) și cei mai mulți fix asta facem, adică sex. Cu partenerele și partenerii, cu soții și soțiile, cu cineva cu care nu suntem căsătoriți în timp ce suntem căsătoriți, o dată pe zi, de mai multe ori pe zi, o dată pe săptămână sau în acele zile în care nu este post, sau doar ne gândim la asta, un singur lucru e clar: sexul e o parte importantă a existenței noastre și ne gândim la sex mai tot timpul, chiar și în clipa asta. Dar nu toți oamenii fac sex, iar dacă se întâmplă să suferi de o dizabilitate sau de o boală terminală, posibilitatea de-a te bucura de această plăcere se va lovi nu doar de barierele fizice, dar și prejudecățile enervante ale celorlalți.
ALEXANDRU IONAȘCU
Poezie
Într-o zi spălam un covoraș la râu
Peste pod trecea un tren de marfă plin
Băusem în zori doar un ceai de pelin
Foamea cu greu o mai țineam în frâu
FELICIA MUNTEAN
Poezie
eşti într-o librărie
și răsfoieşti o carte
cu poeme de hârtie
dacă o iei cu tine acasă
poţi să faci din ele avioane
cuvintele zboară oricum
NIA DAMIAN
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 
