Cochin en 1765, gravé par Benoît-Louis Prévost en 1772.
Bibliothèque des arts décoratifs, Paris.
NR. 1 / 2024
DOSAR: RAȚIUNE ȘI EXTAZ
Semne de carte
Aşa cum apare în anumite pasaje din Capetele despre dragoste ale Sf. Maxim Mărturisitorul, pe care le vom analiza în continuare, între cunoaştere şi iubire există o intimă legătură, o adâncă reciprocitate întemeiată în consubstanţialitate. Căci, în esenţă, ele ies la lucrare din aceeaşi substanţă a sufletului atras de Dumnezeu, „având legea harului ca legătură iubitoare”
DORIN ȘTEFĂNESCU
Pe muntele lui Zarathustra
Nu este o întâmplare că toate marile construcții ontologice ajung la fenomenul unității ce se diferențiază în sine. Heraclit și al său ἓν διαφερόμενον, „lumina din lumină” a Crezului, conceptul hegelian ca autodiferențiere, „eu sunt eu” al lui Fichte sau „temporalitatea temporalizează” din Sein und Zeit (§65), pentru a lua numai câteva exemple, manifestă aceeași structură logică: ele descriu o unitate ce se diferențiază de sine rămânând în sine.
DRAGOȘ GRUSEA
Spiritalia Christiana
Hildegard von Bingen (1098-1179), una dintre cele mai de seamă reprezentante ale misticii germane din Evul Mediu, s-a născut într-o familie de nobili și, la o vârstă fragedă, a intrat ca puer oblatus într-o mănăstire benedictină, în grija nobilei Jutta von Sponheim. La moartea acesteia, în anul 1136, a fost aleasă stareță în unanimitate, iar mai târziu a fondat două mănăstiri, pe cea din Rupertsberg (în urma unei viziuni) în anul 1150 și pe cea din Eibingen în 1165.Deși cei doi termeni – început și sfârșit – par a se exclude reciproc, în conștiința creștină ei se pot completa sau chiar suprapune. Căci, conform mentalității creștine, pentru cei drepți, sfârșitul vieții poate reprezenta începutul Vieții, în timp ce pentru cei păcătoși, sfârșitul vieții poate fi începutul Morții.
DIANA BARABOI
Homer, maestrul Greciei antice rămâne și pentru noi, urmașii săi din frământatul secol XXI, o sursă de iluminare la fel de profitabilă. Totul e să citim cu o răbdare pe care e din ce în ce mai greu să o dobândim în mod natural. Tot ce e ne înconjoară este orientat către productivitate, către construcție, către profit, către buzunarele mereu nesătule de bani. Banii sunt cei puși în mișcare pentru a ne ascunde sărăcia. E vorba despre sărăcia sufletească.
ALEXANDRU POPP
Cred că distincția dintre un timp „nomad” și un timp „sedentar” este mult mai utilă în separarea diferitelor tipuri de civilizație. Căci temporalitatea nomadă este timpul spațializat, timpul care se înrădăcinează într-un orizont diferit de aici, o temporalitate fundată într-un „loc” ontologic diferit de această lume, într-un tărâm sacru, promis sau originar, paradisiac. Este temporalitatea care mizează pe autoritatea rupturii de nivel ontologic a unei altei lumi – susceptibilă de a o substitui pe cea de față.
HORIA VICENȚIU PĂTRAȘCU
Dintre toate forme de extaz irațional despre care aș putea scrie, am ales-o instinctiv și irațional, pe una care mă sperie și mă intrigă în egală măsură: isteriile în masă. Pe vremea când omoram vrăjitoare ca măsură de control al epidemiilor, și miza și efectele acestor isterii erau impresionante. Azi, trecând vremea glorioasă a execuțiilor în piață publică, isteria în masă se limitează la spectacole de circ mai blânde, dar abordând teme din ce în mai derizorii.
CRISTIANA POPP
Despre om se spune că e o ființă rațională. ”Gândesc, deci exist”. Ca om, aș adăuga. Totuși, e adevărat? Sau, mai precis, e rațiunea definitorie pentru specia umană? Sigur, omul are creierul de trei ori mai mare decât al unui cimpanzeu, de cinci ori mai mare decât al unei oi mari, care e cam la fel de mare (ca masă, o femeie e cam cât o oaie mare) și are cam aceeași rată metabolică bazală ca Homo sapiens.
AMALIA DIACONEASA
Raportându-ne la stările modificate ale conștiinței, analiza se va concentra asupra felului cum se asociază ironia cu nebunia și beția, respectiv cum se manifestă deriziunea prin intermediul celor două manifestări fizio-psihologice. Întrucât nebunia și beția la care ne vom referi nu reprezintă tocmai alterări ale conștiinței (ci doar ale conștienței), putem spune că avem de-a face cu scurte alterări mentale ale personalității. Iar asta pentru că persoana în cauză percepe (conștientizează) efectul acestor stări fără a ajunge să-și piardă definitiv mințile.
Unghiul Punk
Din păcate prea lesne confundăm rigoarea cu matematicul și conștiința cu rațiunea, deși una este o biată unealtă a minții, iar cealaltă ne înfășoară ființa — ce bine ar fi să știm care-i care, dar fie, dau de pomană un pont pentru cei foști vii și cei neîncă morți, laolaltă.
CĂTĂLIN MARIN
Antropografii
Există două modalități prin care dobândim informații și cunoștințe: direct (prin intermediul simțurilor) și indirect (mediat – de la alți oameni sau din diverse surse de informare). În ceea ce privește cunoașterea mediată, putem diferenția două situații: credităm anumite informații pentru că provin din aria noastră de cunoaștere generală sau specializată, deci deținem cunoștințele care ne permit să le analizăm în profunzime și să le determinăm calitatea, sau le credităm pentru că avem încredere în sursa lor.
ROBERT CORAVU
Ecce Homo
Două mari concepte concurează pentru a explica geneza și natura etniilor: constructivismul și primordialismul, cu numeroase alte teorii derivate din acestea. Potrivit conceptului constructivist, oamenii, în ansamblul lor, sunt absolut uniformi din punct de vedere biologic, au obârșie comună, iar diferențele dintre ei (respectiv diferențele dintre etnii) sunt exclusiv de natură culturală.
DORIAN FURTUNĂ
Creativitatea SmART
Despre gândire și creativitate s-au scris diverse lucruri și lucrări, fiind subiecte importante pentru dezvoltarea personală și profesională. Fie că vorbim despre gândirea critică, analitică, gândirea pozitivă sau cea creativă, fiecare dintre acestea contribuie semnificativ la un discernământ viu. Însăși filosofia presupune un mod de a gândi, de a percepe.
EUGENIA ZAIȚEV
Terapii filosofice
Vorbeam într-un articol precedent, din suita celor dedicate terapiei prin filosofie, despre limitele și orizonturile unor asemenea încercări. La momentul respectiv, am considerat că este important, să proiectez unele impedimente evidente, și chiar imposibilități descurajante. Bunăoară, am discutat despre neatractivitate și zădărnicie, defalcând zădărnicia în trei specii ale acestui gen: sterilitate, incertitudine și non-iluminare.
HORIA CINTEZĂ
Adjectivul „zen” a pătruns și în limba română cu un sens preluat din alte idiomuri de largă circulație unde, prin schimbarea valorii gramaticale a termenului și ca efect al mutațiilor lingvistice care se petrec cu viteză în limbajele contemporane de aiurea s-a prefăcut într-o vorbă ce redă plastic impasibilitatea sau nepăsarea unora față de ce se întâmplă în jur.
FLORIN CHIVOCI
Colțul cronic
Lucrarea autobiografică scrisă de Cathy Porter ne poartă acum pe urmele revoluționarei Alexandra Kollontai care ajunge să își vadă visul împlinit. După ani de zile de peregrinări ce păreau fără succes, după ani de zile în care trăise doar cu speranța schimbărilor revoluționare ce urmau să ducă Rusia pe calea progresului, Alexandra trăiește să vadă în fapt schimbările la care doar visa. Activitatea publicistică și efortul continuu de a promova cauza socialistă o ridică mult în ochii lui Lenin care inițial o propune șefă a comisariatului pentru justiție socială.
Rațiuni dialectice
În intervalul aprilie-august 1824, trupele imperiale otomane au masacrat între 25.000 și 50.000 de locuitori ai insulei Chios, care se revoltaseră în numele independenței naționale grecești față de Poartă. Romanticul Delacroix a surprins suferința pe chipurile acestor civili într-o pictura celebră și splendidă totodată. Între 1914 și 1922, 25% din grecii care locuiau în Anatolia au fost lichidați prin decizia politică a elitei politice otomane.
DAN ALEXANDRU CHIȚĂ
Contribuții
Pe 20 Ianuarie a avut loc la Teatrul Bulandra premiera piesei Oedip de Robert Icke, pusă în scenă de Andrei Șerban. Textul ales de regizor este o reinterpretare contemporană care pretinde că păstrează „teme esențiale” ale tragediei lui Sofocle, precum cunoașterea de sine, adevărul, vina, destinul sau liberul arbitru. În fapt, din textul antic sunt preluate motivele care țin mai degrabă de contingență, anume incestul și paricidul, fiind ignorată tocmai substanța scrierii lui Sofocle.
ELENA RUSEI
Întreaga operă a lui Octavian Paler este legată, într-un fel sau altul, de propria biografie. O biografie însă a unei vieți interioare care face din el un autor al retrospectivității, al unei permanente raportări la sine și la întâmplările propriei vieți. Apărarea lui Galilei este tot o scriere despre sine chiar dacă tema generală e legată de abjurarea în fața Inchiziției a celebrului savant italian.
DAN LAURENTIU PĂTRAȘCU
Contribuții
Pentru Dorin Ștefănescu, actul hermeneutic presupune o desfășurare în evantai a multiplelor posibilități de lecturare și de interpretare ale unui text care nu doar spune ceea ce are de spus, nu doar prezintă sau proiectează elemente evenimențiale, suficiente în sine prin desfășurarea lor actanțială și faptică, imperturbabilă.
Contribuții
Citind și recitind ,,Crimă și pedeapsă’’, ne-am dat seama că nu-l putem crede pe Dostoievski. Cu alte cuvinte, crima săvârșită de Raskolnikov ni se pare mai mult decât neverosimilă, ni se pare imposibilă. Motivele care îl împing spre a săvârși o crimă de un atavism fără seamăn intră în contradicție cu felul elevat, spiritual al personajului central al romanului.
CRISTIAN TELEUCĂ
Poezie
Cineva mi-a întins odată o cană cu apă. / Apa era foarte greu de găsit, / Cana era lucru rar, / Iar Cineva aproape că nici nu exista / Prin partea locului. / De aceea a trebuit să plătesc înzecit / Pentru o halucinaţie de moment / Pe care, de fapt, setea mi-a provocat-o.
NIA DAMIAN
Poezie
Se poate oare conta pe această simetrie? / Există mai întâi o continuitate, deformări și defecte curente / Apoi simplificări - printre grinzi și stâlpi aliniați la înălțimea dorită / Se pot obține valori de schimb și o inerție egală / Un tremur prelung sfâșietor
FELICIA MUNTEAN
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 
