Dosare pan-galactice
Întâmplarea a făcut ca Penalgezia să adere la Confederație în rotundul an 200 al erei galactice, decizia fiind avantajoasă ambelor părți: penalgezienii obțineau acces la o mulțime de produse extraplanetare (plus că sperau să obțină și ei un profit frumușel prin exportarea renumitelor rructe locale), iar planetele confederate câștigau dreptul de a folosi nemijlocit unul dintre cele mai bune portaluri ale rețelei spațio-temporale din cuadrantul acela de cosmos.
Numai că exista acolo un neprevăzut ‘however’ – o chestiune ce avea curând să lovească. Mda: penalgezienii obișnuiau a trișpui. Era cumva parte din cultura lor: ei trișpuiseră pe mai toată durata milenarei lor civilizații, și aproape fără deosebire de castă. Dacă înainte de tratatul pan-galactic, trișpuiala, la ea acasă, constituia vesel subiect de glume, ironii, ori de emisiuni satirice, de-acum penalgezienii aflau cu uimire că pe cvasi-totalitatea planetelor din federație trișpuiala e considerată infracțiune, iar în anumite colțuri ale cuadrantului ea se pedepsește chiar cu…
În primele decenii de după acel acord pan-galactic, din cauza trișpuitului avură de suferit atât cetățenii penalgezieni mai neatenți în voiajele lor extraplanetare, cât și planetele ce se buluciseră în avangarda noului front comercial cosmic fără ca măcar să aibă termenul respectiv în dicționare.
Acele cazuri, deși izolate – mii, zeci de mii cel mult –, constituiră totuși un semnal de afurisită alarmă. Însă nu se putea da înapoi: pe toate celelalte fronturi alianța se vădea foarte benefică.
Şi cum penalgezienii nu puteau renunța ușor la o tradiție culturală străveche (pentru că, privită problema dintr-un unghi întru-totul particular și teoretic, s-ar fi putut spune că trișpuiala este o dovadă de inteligență, de înțelegere cumva transcendentă a lucrurilor – și n-ar fi de mirare ca în alt cuadrant de cosmos ea să fie ceva de admirat, sau chiar o virtute, peste alți parseci), planetele confederate se vedeau confruntând o problemă spinoasă. Așa că, de atunci, cele două părți aveau să se așeze decenial la masa tratativelor, urmând ca după fiecare astfel de reuniune să se emită câte o nouă strategie de ajustare socială.
Dacă la început simpla mediatizare a cazurilor de coliziune juridico-culturală a constituit singurul vector de educare a populației penalgeziene, mai apoi fiecare sesiune galactică anti-trișpuială avea să aducă noi valuri de reforme vizând planeta împricinată, în varii abordări. Însă, pentru a nu fi o acțiune unilaterală, și în spiritul unei corectitudini cosmico-politice sustenabile, planetele confederate s-au angajat să ducă și ele propriile campanii: mass-media acelor popoare se dovedea rezonabil de silitoare în a reliefa cele câteva calități incontestabile specifice penalgezienilor, și respectiv în a reaminti avantajele cooperării galactice în sector.
Așa se face că după câteva decenii mai toată societatea penalgeziană ajunsese – prin filiere guvernamentale ori private – să participe la eradicarea flagelului trișpuielii. Până și sistemul de învățământ se aliniase, incluzând metode psiho-pedagogice proiectate special pentru inocularea disprețului pentru acel (de acum) viciu. Mass-media făcea chiar exces de zel, dar aceasta nu era ceva neobișnuit în partea aceea de galaxie.
Însă cea mai grea avea să devină situația pentru sistemul juridic al Penalgeziei: dându-și silința să asimileze valurile de reforme strategice sosite la fiecare zece ani din partea Confederației, încercând să transforme acești ‘dinți-de-ferăstrău’ într-un fir aplicabil la tranșarea dreptății, sistemul ajunsese să se îndoiască de el însuși. Societatea, mai ales în acea majoritate animată de beneficiile confederatismului, făcea presiuni pentru a-i vedea pedepsiți până și pe trișpuitorii ale căror infracțiuni erau descoperite după multe decenii. Așa încât îndoielile jurisprudenței deveneau inevitabile și scuzabile (și chiar admirabile dacă am putea să le privim mai de departe, ori mult după). Ba, absurdă ar fi fost lipsa îndoielilor, atunci când sistemul se vedea pus în situația de a trata o trișpuială produsă în urmă cu trei decenii (sau descoperită în embrionarii ani 220) cu mijloacele și conceptele din legislatura deceniului curent. Ori știind cât de neaplicabilă ar fi fost o instrumentare judiciară nevoită să facă slalom printr-o trișpuială în serie întinzându-se pe mai multe legislaturi…
Mda. Ne-având încotro, Penalgezia trebuie să-și mobilizeze multă răbdare până la domolirea zimților de acquis galactic.
(18 octombrie 2014)
P.S. Poate că uneori normalitatea începe ca o convenție la frontieră.
INDICAȚII DE CITARE:
Mircea Băduț „Dosare pan-galactice” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 7/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 