ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Mircea Băduț

Cogniția plată. Avantaje și dezavantaje

Pe de o parte democratizarea largă a tehnologiei informatice, pe de altă parte omni-prezența conexiunii internet (oriunde și oricând), sunt două fenomene (convergente și reciproc-stimulante) care încep să modifice profilul psiho-social al speciei umane, iar aportul pe care îl au noile tehnologii în dezvoltarea psihicului uman diferă radical de ceea ce a experimentat acesta până acum.

O paradigmă nouă în formarea omului

Deși relativ recente, lucrurile sunt deja știute: tehnologia informatică – mai ales sub forma smartphone-ului, a tabletei PC sau a jocurilor digitale – se insinuează foarte devreme în formarea ființei umane, determinând modificări în structura și în funcționarea psihicului, cu efecte în atitudini și în comportamente, atât pe plan individual cât și extrapolat pe plan social.

Evident, prin acceptarea acestor tehnologii în formarea copilului, părintele obține niște avantaje practice: este degrevat de anumite sarcini educative; câștigă timp liber. De asemenea, nu se pot nega abilitățile psiho-motorii pe care copilul mic le câștigă repede prin folosirea dispozitivelor informatice (dexteritate touch-screen, focalizarea atenției pe ecran, o anume mobilitate a privirii, o anume perseverență) și nici eficiența pe care o atinge copilul mare în căutarea de informații sau chiar în găsirea de soluții la probleme concrete (ambele constituind aptitudini utile în viața lui ulterioară).

Însă, dacă tehnologia informatică substituie o parte însemnată a educației tradiționale, se ajunge la o deformare (mai mult sau mai puțin discretă) a profilului psihic, cu influențe atât în traiul zilnic al indivizilor cât și în traiectoria lor de viață, iar în cele ce urmează vă propun spre analiză/revizuire câteva astfel de aspecte.

Educația tradițională, anterioară tehnologizării masive, – fiind o fuziune între educația din familie/comunitate și educația instituționalizată/școlară – exploatează câteva filoane esențiale: (1) exemplul personal (mecanism bazat pe funcția de imitare a psihicului uman); (2) experimentarea prin încercare (care include deopotrivă eșecul și reușita); (3) prezentarea explicativă și reiterativă a cunoștințelor; (4) relaționarea evolutivă a cunoștințelor; (5) entuziasmul și provocarea autoimpusă (auto-perfecționarea); etc. Dar poate că aspectul ei cel mai important este relația cu timpul, adică faptul că dezvoltarea psihică a individului necesită mult timp (zile, luni, ani) și multă răbdare (pentru pedagog, pentru părinte și chiar pentru copil). Da, din perspectivă temporală educația clasică ne pare lentă, iar adaosul informatic aduce un câștig de viteză.

Cogniția plată

Cogniția – concept prin care înțelegem cunoașterea lumii de către individ – ajunge la o anume structuralitate atunci când este dezvoltată prin educație tradițională, iar respectiva structuralitate constituie premisă pentru evoluția intelectuală/culturală a individului și pentru integrarea lui în societate (premisă pentru dezvoltarea gândirii abstracte, pentru înțelegerea funcționării societății, pentru asimilarea respectului pentru valori/oameni/idei, pentru înțelegerea echilibrelor și a toleranței/compromisului, ș.a.).

Problema, apărută în ultimul timp, constă în faptul că respectiva structură este provocată radical (subminată) atunci când tehnologia informatică se substituie majoritar formelor clasice ale educației.

În condițiile actuale, copilul/tânărul ajuns la adolescență este nu doar familiarizat cu tehnologiile informatice de uz personal (smartphone, servicii internet, aplicații software) ci și condiționat de ele în gândire/decizie și în acțiune. El va căuta imediat pe internet atunci când îl provoacă un cuvânt/lucru nou, sau va apela (tot prin internet) la alții asemenea lui: problema se rezolvă rapid. La fel, când are nevoie de ceva (lucru/obiect, serviciu) va „face comandă” de cumpărare tot prin smartphone/internet, pentru că de obicei are și cont bancar apt pentru plăți ‘on-line’. (Plata îi devine un atât de minuscul și de ordinar reflex, încât tânărul pierde din vedere cu ușurință valoarea banului.) Astfel de experiențe, repetate adesea până la banalizare, conving psihicul individului că mai totul este nu doar posibil, ci și rapid-fezabil. Senzația de omnipotență este aproape subliminală, însă ea devine determinantă în gândire/cogniție. Tânărul va ajunge să rezolve probleme extrem de diferite cu aproape același mecanism iterativ. Pentru el vor părea identice mai toate demersurile: mecanismul pentru achiziționarea încălțămintei va fi cam la fel cu cel de cumpărare a unei locuințe. (Și iată astfel un exemplu de „aplatizare” indusă prin folosirea masivă a suportului informatic.)

Accesibilitatea informațiilor pentru om (informații de orice fel/natură, de orice nivel, și de obicei neagregate ierarhic), precum și abilitatea crescândă a aplicațiilor/serviciilor (folosind eventual ‘inteligență artificială’) de a rezolva probleme și/sau de a răspunde la întrebări, tind să substituie (dezlocuie) procese și etape din educația copilului/tânărului, astfel că nu este chiar greșit să se spună că „autoeducația” ajunge să aibă o pondere substanțială (poate chiar majoritară) în formarea individului. (De altfel, despre fenomenul de externalizare a inteligenței, vizibil inclusiv la adulți, am mai scris în revistă.)

Pe lângă conferirea senzației de încredere în mediu/resurse (care senzație are și latura ei pozitivă), disponibilitatea largă și imediată a informațiilor induce din păcate și ideea de suficiență (printr-un mecanism similar cu „ciocanul lui Maslow”), ajungându-se ușor la confuzia dintre ‘informații’ și ‘cunoștințe’. Care confuzie revelează și ea o (îndoielnică?) inadecvare la modernitate a agregării, a construirii verticale.

De altfel, din perspectivă psihologică/antropologică aspectul este de mult timp știut: când lucrurile sunt prea facile (sau se pot lua de-a gata), când lipsesc provocarile, intelectul stagnează/involuează.

Avantaje și dezavantaje

Indiferent dacă ne convine sau nu schimbarea, și oricât de valoros ne pare ceea ce se pierde prin schimbare, omul viitorului va fi diferit de cel actual. Da, în comparație cu ce a fost până acum, cogniția îi va fi mai amorfă, mai lipsită de structură. Însă, deși gândirea, deciziile și acțiunile lui vor fi mai altfel, aspectul acesta nu va determina implicit/intrinsec probleme sociale (de adaptare, de comunicare, de comportament), întrucât în acel viitor individul va fi înconjurat de semeni, iar societatea probabil că se va fi reașezat după formatul lor.

Așa încât – detașându-ne de gândul că vor fi oarece probleme la tranziția dintre generațiile actuale și cele viitoare – vă propun spre final să enumerăm câteva avantaje și dezavantaje ale cogniției plate.

Dezavantaje:

• Diminuarea abilității de a distinge între nivelele de importanță ale lucrurilor. Altfel spus, se diluează/pierde caracteristica de ierarhie/prioritate, conform căreia anumite lucruri sunt esențiale iar altele sunt minore, sau unele sunt mai importante decâte altele. (Se va ajunge la aceasta deoarece interacțiunea plată cu resursele, obținerea de informații/cunoștințe fără a implica procese reiterative, comparative și sedimentative, nu poate genera relații/conexiuni verticale.)

• Scăderea respectului pentru valori culturale, pentru realizări anterioare, pentru eforturi. Discreditarea inclusiv a criteriilor de evaluare.

• Senzația de omnipotență (generată prin exersarea puterii de rezolvare a lucrurilor în interes propriu) poate diminua abilitatea de a înțelege efectele negative pe care actele personale le pot avea asupra altor persoane (păgubire, îngrădire de libertăți, umilire, etc). (De observat aici că „puterea” este o „categorie psihică” înrudită cu „libertatea”, și că ambele sunt deficitare la auto-control, la auto-igienă.)

• Pierderea unor caracteristici culturale locale/particulare nedigitizabile sau rămase nedigitizate, caracteristici care ar fi putut constitui, prin diversitate, premisă emulativă pentru creativitate și pentru regenerare culturală.

• Diminuarea abilității personale de a derula mental conexiuni logice multiple (înlănțuiri de conexiuni cauză-efect).

• Diminuarea abilităților de structurare și de abstractizare în gândire.

• Reducerea implicării profunde în decizii/acțiuni (și diminuarea asumării).

• Societatea va fi un pic mai instabilă/labilă (ca efect al convergenței miriadei de mici și individuale destructurări).

Avantaje:

• Eficiența ridicată a multor procese de gândire/decizie (procese care nu se mai supun vreunor ierarhii/structuri mentale).

• Creșterea abilităților de căutare și de prelucrare primară a informațiilor.

• Creșterea omogenității privind gândirea oamenilor și privind felul lor de a vedea lumea la nivel global, cu efect inclusiv înspre minimizarea conflictelor inter-culturale.

• Eliminarea eventualelor dependențe de accesare a informațiilor (informația este uniform accesibilă, necondiționată de abilități/relații/afilierii/enclave). Anumite aspecte de „corectitudine politică” sunt astfel asigurate implicit.

• Individul se bucură de un nivel mai ridicat de încredere în sine, în abilitatea sa de a rezolva probleme (se minimizează îndoielile de raportare verticală, de comparație, de auto-critică).

• Premise generale pentru favorizarea globalizării (cu beneficii economice și de echilibrare geo-politică).

• Societatea va fi mai dinamică. (Structura implică și inerție.)

În loc de concluzie

Întrucât sunt (foarte?) rare cazurile de copii care cresc fără intruziune semnificativă a tehnologiei informatice, fenomenul ‘cogniției plate’ este unul de masă (vizând cvasi-totalitatea societății umane), astfel că procesul transformării se arată a fi inevitabil. (De altfel, o modificare similară a profilului psihic după asimilarea tehnologiei în viața privată se observă și la adulții lipsiți de un exercițiu intelectual susținut.)

Pe de altă parte, societatea pare a fi de dispusă „să plătească prețul”: mai nimeni nu ar renunța la beneficiile tehnologiei informatice (eficiență în mai toate sectoarele/domeniile; informare; comunicare; divertisment/recreere) de teama unei minore reprofilări psiho-sociale. (De altfel, foarte probabil că societatea va funcționa pe mai departe, iar modificările ei vor fi neînsemnate sau măcar asimilabile.) Iar a identifica o limită optimă și a impune o delimitare între aportul benefic al tehnologiei și cel malign se arată a fi o sarcină utopică.

INDICAȚII DE CITARE:

Mircea Băduț „Cogniția plată. Avantaje și dezavantaje” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 12/2024

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.