ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Mark Anca

Evoluția semantică a cuvintelor pastorale din Bucolica a treia a lui Vergilius

  1. Introducere:

            Lucrarea de față are în vedere Ecloga a treia a lui Vergilius. Se vor lua toate vocabulele din sfera pastorală pe categorii și se va indica originea, indo-europeană sau nu, a acestora, ca apoi să se stabilească, dacă există, felul în care cuvintele s-au modificat semantic din proto-indo-europeană până în latină. La final, se va stabili numărul total de cuvinte indo-europene cu sens conservat, de cuvinte indo-europene cu sens alterat și de cuvinte cu origine obscură, spre a afla ponderea tipurilor de vocabule.

Pentru a întocmi articolul, am uzat în cea mai mare parte de dicționarul lui Michiel de Vaan, Etymological Dictionary of Latin and the other Italic Languages, Brill, Leiden, Boston, 2008. Am decis să menționez în notele de subsol doar alte lucrări, etimoanele cuvintelor fără note fiind extrase din dicționarul numit anterior.

  1. Termeni:
  1. Vocabular animal:

agnus, miel < i-e *h2egw-n-ent-, miel

anguis, șarpe < i-e *h2(e)ngwh-i-, șarpe

aper, mistreț < i-e *h1pr-o-, mistreț. Toate cuvintele înrudite din limbile indo-europene prezintă un e inițial în loc de a; posibil ca acest a să fi fost preluat de la caper.

aries, berbec < i-e *h1r-i-(e)t-, animal domestic, ceea ce înseamnă că sensul s-a restârns și s-a specializat pe acela de berbec.

caper, țap, probabil împrumut neindo-european, de vreme ce niciun cuvânt indo-european pentru „țap” nu a putut fi reconstituit în niciuna din limbile familiei.

cornu, corn < i-e *ḱrn-o-, corn

grex, turmă < i-e *gwreg-, turmă

haedus, ied, probabil tot împrumut neindo-european, din sfera cuvintelor pentru „țap”

hircus, țap < probabil neindo-european

lac, lapte < i-e*glg-t-, lapte

lupus, lup< i-e *ulkwo-, lup

mel, miere < i-e  *mel-i(-t), miere

nympha, nimfă, împrumut savant grec, neindo-european[1]

ouis, oaie < i-e *h3eu-i-, oaie

palumbes, porumbel gulerat, cuvânt pus în legătură cu gr. πελι-, gri, vechiul prus *poli, același sens. Probabil că pasărea și-a primit denumirea după culoare, rădăcini întrevăzute și prin latinul palleo.

pecus, turmă < i-e *pek-u-, ceea ce se tunde; conform lui Benveniste, la origine denota „averea mobilă în genere”, abia mai târziu specializându-se pe sensul de turmă, iar nu invers[2]. Reiese că, de la sensul inițial de animal tuns, semantismul s-a lărgit la unul mai generos, anume acela de avere mobilă, iar apoi la turmă.

taurus, probabil indo-european, însă termenul de origine rămâne incert

uber, uger < i-e *h1ouHdh-r, uger; la fel cum uitulus e înrudit cu uetus, „vechi”, un adjectiv care inițial însemna „de un an” și care provine de la substantivul arhaic *uetos, „an”, tot astfel acest substantiv a oferit și un adjectiv omonim, însemnând „copios”, tot prin metonimie.

uellus, lână < lat. uello < i-e *ul-n(e)-h3-, a lovi. Probabil că sensul inițial a evoluat la acela de lână prin acțiunea luării blănii animalelor, proces perceput ca fiind violent.

uir, bărbat, *uiH-ro-, bărbat, războinic

uitula, vițel, din aceeași rădăcină ca gr. ἔταλον, deci pus în legătură cu o derivare din vocabulul indo-european pentru an, *uet-os-, din care a derivat și adjectivul uetus, printre altele, la origine denotând pe cineva cu vârsta de un an.

uulpes, vulpe< i-e *(H)ulp-i-, jder; Asemănarea dintre cele două animale este oarecum de înțeles.

  1. Vocabular botanic:

acanthus, acant <gr. ἄκανθος, acant, posibil cuvânt de substrat[3]

ager, ogor < i-e *h2eg-ro-, ogor

amomum, amomum zerumbet, gr. ἄμωμον, aceeași plantă, împrumut oriental[4]

arbustum, livadă < lat. arbor < lat. arbos < i-e *h3rdh-os, înălțime, verticalitate

carectum, păpuriș < lat. carex, etimon incert, probabil necunoscut

corymbus, grupare de fructe și flori < gr. κόρυμβος, iederă, cuvânt de substrat[5]

eruum, măzăriche < probabil cuvânt de substrat

fagus, fagus < i-e *bheh2g-o-, stejar

flos < floare < i-e *bhleh3-os, înflorire

fragum, căpșună, origine necunoscută[6]

frux, recoltă < fruor < i-e *bhruHg-ie/o-, a folosi. Evoluția se referă la beneficiul, evident, adus de recoltă.

herba, iarbă, fără etimologie

humus, pământ < i-e *dhgh-om, pământ

hyacinthus, iris < gr. ὑάκινθος, iris, cuvânt de substrat[7]

laurus, laur, probabil neindo-european[8]

maturus, copt < i-e *meh2-tu-, coacere

pratum, pășune < i-e *prh3-to-?, distribuit. Sensul provine din pământul care era distribuit fiecăruia în funcție de criteriile societății, pământ care, în mod firesc, a evoluat spre pășune.

rubus, mură, etimon necunoscut

salix, salcie, probabil neindo-european

silua, pădure, fără etimologie

terra, pământ < i-e *ters-h2–, pământ uscat. Elementul uscăciunii pare a fi cheie, cuvântul original insistând pe acest aspect, de vreme ce rădăcina se găsește si în cuvinte precum lat. torreo*.

uitis, viță de vie < i-e *uh1-i-ti, a înfășura

  1. Verbe sau nume care denotă acțiuni:

arator, plugar < lat. aro, a ara < i-e *h2erh3-ie/o-, a ara

canto, a cânta < lat. cano, a cânta < i-e  *kh2n-e-, a cânta

cogo, a strânge < lat. ago, a mâna < i-e *h2eg-e/o-, a mâna

congero, a aduna laolaltă < lat. gero, a purta < i-e *h2g-es-, a purta

fluo, a curge < i-e *bhleuH-(e/o-), a curge

frondeo, a avea frunze < lat. frons, frunze, etimon incert, posibil de substrat mediteraneean

latro, a lătra < i-e *leh2-mn-to-, strigăt; aceeași rădăcină a dat și cuvinte precum lat. lamentum, bocet.

lego, a culege < i-e *leg-e/o-, a culege

messor, secerător < lat. meto, a secera < i-e *met-e-, a măsura; semantismul e probabil explicabil prin măsurarea cantităților recoltei care sunt secerate

mulgeo, a mulge < i-e *h2mlg-eie-, a mulge

pasco, a hrăni, a duce la păscut < i-e *peh2-s-, a proteja, a fi păstor

  1. Unelte și instrumente țărănești:

arcus, arc, probabil tot un împrumut

falx, coasă, probabil împrumut indo-european, fără termen de origine

fistula, fluier, incert

rete, mreajă, probabil împrumut, posibil semitic

stabulum, locuință < lat. sto, a sta < i-e *sth2-eh1-ie/o-, a sta

stipula, pai, fluier rudimentar < lat. stips, donație < i-e *stip-, tulpină?

  1. Elemente din natură:

aestus, dogoare, dintr-o rădăcină indo-europeană a căldurii, înrudit cu aestas, vară

arena, nisip, fără etimon

frigidus, rece < lat. frigus < i-e *sriHg-o/es-, ger

imber, ploaie < i-e *nbh-r-o-, nor (de ploaie)

riuus, pârâu < i-e *h3riH-uo-, învârtire

rusticus, rural < lat. rus < i-e *Hreu-os, câmp

triuium, răscruce de trei drumuri < lat. tres (trei) + uia (drum) < i-e *treies, trei + *uih1eh2–, urmărire

III. Concluzie:

            În urma cuvintelor analizate, se poate conchide că, dintr-un total de 68 de cuvinte, intacte semantic din proto-indo-europeană până în latina lui Vergilius au rămas 22 (≈32%), iar evoluate au fost 25 (≈37%). Cuvintele cu origini incerte, eventual mai mult sau mai puțin obscure, sunt 21 (≈31%) la număr. Se observă că numărul cuvintelor cu un semantism intact e aproape la fel de mare ca cel al cuvintelor schimbate de-a lungul vremii, cu atât mai mult cu cât unele cuvinte evoluate au un sens totuși încă apropiat față de rădăcina indo-europeană (v. uir, imber, frigidus, flos etc.). Consider că această conservare a indo-europenității și apropierea cu adevărat strânsă față de această limbă originară — e drept, restituită — din care descind limbi acoperind un spațiu geografic atât de vast, este remarcabilă și dovedește proximitatea lumii pastorale vergiliene (și nu numai) de rădăcinile sale străvechi. Este de menționat și numărul destul de ridicat de cuvinte neindo-europene sau care, deocamdată, au rămas cu un etimon cunoscut.

[1] Beekees, Robert, Etymological Dictionary of Greek, Brill, Leiden, Boston, 2010, p. 1026

[2] Benveniste, Émile, Le vocabulaire des institutions indo-européenes, Les Éditions de Minuit, Paris, 1969, p. 47

[3] Beekees, Robert, Etymological Dictionary of Greek, pp. 48-9

[4] Ibid., p. 96

[5] Ibid., pp. 758-8

[6] Ernout, Alfred; Ernout, Meillet; Dictionnaire Etymologique De La Langue Latine, Klincksieck, Paris, 2001,p. 251

[7] Ibid., pp. 1523-4

[8] Ernout, Alfred; Ernout, Meillet; Dictionnaire Etymologique De La Langue Latine, p. 346

INDICAȚII DE CITARE:

Mark Anca „Evoluția semantică a cuvintelor pastorale din Bucolica a treia a lui Vergilius” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 1/2024

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.

CUPRINS
ACASĂ