Gustav Mahler – Simfonia a VI-a „Tragica”
Simfonia a VI-a de Gustav Mahler este poate cea mai sumbră dintre creațiile sale, o muzică a negării și a disperării. Dacă simfonia precedentă lăsa loc speranței, a VI-a pare să spună un hotărât Nu! În special în ultima parte, discursul muzical evocă, așa cum spunea Bruno Walter „o luptă implacabilă toți contra toți”, în care existența apare ca o povară, iar moartea ca o eliberare. Nu întâmplător, Mahler a numit această lucrare „Tragica”. Finalul ei se prăbușește în întuneric și deznădejde, ca o corabie sfâșiată de valurile unui ocean zbuciumat.
Compusă între 1903 și 1904 și revizuită în 1906, Simfonia a VI-a marchează o reîntoarcere la forma clasică, în patru mișcări. Este o lucrare dedicată exclusiv orchestrei, fără voce umană, și reprezintă, alături de Simfonia a V-a, unul dintre cele mai puternice exemple de discurs postromantic: tumultuos, tensionat, plin de întrebări fără răspuns.
Ordinea mișcărilor (Allegro energico ma non troppo, Scherzo, Andante, Allegro moderato) nu a fost stabilită cu ușurință, Mahler oscilând de două ori înainte de a reveni la această succesiune. Din punct de vedere orchestral, paleta sonoră alternează între masiv și transparent, între monumental și poetic. Efectele speciale – clopotele de turmă, succesiunile obsesive de acorduri major-minor, loviturile fatale de timpan – creează imaginea unui destin implacabil.
Prima parte se deschide sub semnul tonalității la minor, cu o energie marțială și o tensiune tragică. Pe lângă tema de marș și un coral misterios, apare și o temă lirică, pe care Mahler o asocia cu soția sa, Alma. Această temă revine obsesiv, îmbogățită și integrată în coda triumfală, în tonalitatea la major. Scherzo-ul readuce tonalitatea minorului și o atmosferă sarcastică, în contrast cu Trioul „Altväterisch”[1], mai blând și amăgitor. Întoarcerea la minor confirmă caracterul tragic al părții. Andantele schimbă radical atmosfera. Este o mișcare de o frumusețe lirică aproape idilică, asemănătoare unui lied strofic. Clopotele de păstor amplifică senzația de pace și visare, ca o clipă de respiro între confruntări. Finalul, Allegro moderato, este una dintre cele mai dramatice pagini din întreaga literatură simfonică. Muzicologul George Bălan descria acest episod drept o luptă între speranța victoriei și avertismentul fatalității. Temele se succed ca niște simboluri: revelația tragică, chemarea depărtărilor, coralul funebru, loviturile de timpan – toate convergând spre imaginea inexorabilă a destinului. Celebrele „lovituri de ciocan” devin punctul culminant: eroul, ignorând avertismentele, se avântă spre țelul său, dar cade în prăpastie, zdrobit de forțe superioare.
Simfonia a VI-a este mai mult decât o capodoperă muzicală, ea are un profund caracter autobiografic. Mahler însuși spunea că în această lucrare eroul primește trei lovituri ale destinului. Nu întâmplător, biografia sa avea să fie marcată de asemenea tragedii: moartea fiicei sale Maria, pierderea postului de director al Operei din Viena și boala sa de inimă. Alma Mahler povestea că momentul încheierii simfoniei a fost totuși unul de fericire intensă pentru compozitor, care simțea că își pusese în partitură întreaga ființă. Încă din copilărie, întrebat ce vrea să devină, Gustav răspunsese simplu și tulburător: Martir! Simfonia a VI-a confirmă această premoniție: este o muzică a sacrificiului, a luptei și a prăbușirii, în care artistul se confundă cu propriul erou.
„Tragica” lui Mahler este o sinteză grandioasă a neliniștilor existențiale și a conflictelor interioare ale compozitorului. Ea vorbește despre destin, iubire, luptă și înfrângere, ridicând experiența personală la rang de mit universal. Dincolo de analiza muzicologică, rămâne impresia unei confesiuni directe: Mahler și-a anticipat destinul prin sunete, transformând propria suferință în artă.
Audiție: https://www.youtube.com/watch?v=YsEo1PsSmbg
[1] Învechit, demodat. Cântat într-o manieră arhaică.
INDICAȚII DE CITARE
Leonard Boga, „Mahler – Simfonia a VI-a „Tragica”” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 8-9/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 