ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Horia Cinteză

Overwrite hope – „suprascrierea speranței”

Amintirea copilăriei, cu excepția situațiilor extreme sau a episoadelor traumatice, este un reper esențial pentru proiectarea unei variații a fericirii personale. Posibilitățile adultului de a năzui înspre împlinire, de a avansa prin existență cu optimism, țin de capacitatea sa de a-și fi menținut într-o stare bună capacitatea de a spera. Această aptitudine este învățată în copilărie și dezvoltată prin exercițiu, rafinată prin reconfirmare și adusă la rang de artă prin atitudinea descrisă de obicei prin optimism. Prin speranță căpătăm o putere de care este nevoie și ca să te poți simți bucuros, dar și ca să eviți să te afunzi în disperare.

Legătura acestei forțe existențiale, descrisă de optimism și speranță, cu copilăria este pusă în evidență și la modul negativ. Învățăm să sperăm de la oamenii pe care, copii fiind, îi vedem privind spre viitor cu încredere și așteptări de bine. Însă și anxietatea, depresia și disperarea le învățam tot atunci. Există într-adevăr, un fond genetic care predispune către formele patologice ale celor tocmai enumerate, însă mediul formativ este factorul decisiv în majoritatea covârșitoare a cazurilor. Și la fel cum, pentru unii, legătura cu copilăria o să fie sprijinul esențial pentru o viață de adult sănătoasă și o perspectivă către posibilitățile de fericire personală, pentru alții, cei care, fără să vrea, au învățat mai degrabă să sufere decât să spere, pentru aceștia legătura cu copilăria va fi o vulnerabilitate critică.

Este imposibil să renunți cu totul la lecțiile pe care le-ai deprins în copilărie, chiar dacă încerci în mod activ acest lucru. De aceea, dacă ai avut o copilărie „bună”, este un avantaj major, atât pentru a trece peste dificultăți afective, cât și pentru a te putea simți fericit, sau măcar împăcat, mulțumit. Însă dacă lecțiile copilăriei nu au sădit speranța și încrederea, atunci relația adultului cu propria sa reprezentare despre împlinire și viitor ar putea fi viciate într-un mod ascuns, dar esențial. În situația asta este nevoie de o deconectare de la copilărie, ca repertoriu de teme ale încrederii în viitor, și o rescriere a copilăriei, atât cât este posibil, din prezent, peste trecutul amintit şi resemnificat. Nu este vorba despre o falsificare a amintirilor, ci despre o alegere deliberată de a scădea importanța acelor amintiri care cauzează suferință existențială sau tolerează permanentizarea emoțiilor negative și debilitante. Practic aceasta este una dintre cele mai mari provocări pentru oricine, cum și cele mai fericite copilării au avut și ele momentele lor de tristețe și dezamăgire, momente care pentru unii ar putea fi într-atât de reprimate încât să nege chiar existența lor.

Aceste momente există totuși, pentru toți, într-o mai mică sau mai mare măsură. Dacă impactul lor negativ este identificat, devine responsabilitatea adultului de a recalibra instrumentul afectiv care a fost perturbat în copilărie. Și chiar și pentru o asemenea operațiune remediativă este necesar ca legătura individului cu sine-însuși, în ipostaza de copil, să fie reluată și reclădita, de parcă adultul ar mai fi încă un copil, iar procesul de reparație identitară, un joc matur de-a speranța, în care fricile copilăriei să fie deconectate de la posibilitatea de a mai produce efecte pentru adult în prezent, altfel decât în contextul jocului despre care vorbim. Unul dintre pericolele cu care ne confruntăm toți, este renunțarea la anumite fantezii din copilărie care, deși au un caracter inofensiv, ni se prezintă mai apoi, în viața de adult, ca niște naivități. Motivele depresiei, anxietății și disperării sunt chestiuni serioase, conștientizări ale gravității lucrurilor, care mătură în calea lor urmele speranțelor copilărești, cu naivitățile lor inofensive.

Totuși, tocmai aici stă secretul: cei care pot să relateze despre „fericirea” din viața lor, anume faptul că pot da dovadă de seriozitate și responsabilitate, fără a fi renunțat la bucuriile copilărești, care conțin fiecare, în mod implicit, uimire și curiozitate, mânate de speranța credinței într-un anumit fel de frumusețe accesibilă a vieții. Spre deosebire de „marea fericire”, extatică și aproape imposibil de atins, „mica fericire”, înțeleasă ca bucurie simplă accesibilă în viața de zi cu zi, este mijlocul de a evita, pe cât posibil stările de descumpănire și de a le încuraja pe cele de tihnă și mulțumire. Nu e deloc imoral să încerci să atingi această stare, chiar recurgând la naivități copilărești, la jocuri simple, la mici bucurii accesibile. Iar daca pentru acest obiectiv este nevoie sa rescrii acele momente formative care pot duce către disperare, adăugând , chiar și în mod artificial, o notă de speranță, atunci asta ar trebui făcut, fără a ne lăsa stingheriți. Pericolul mare este persistența în stările de marasm, care aduc cu sine un anumit soi de resemnare, precum şi iluzia că suntem mai autentici în suferință, cum traumele au un impact identitar mai puternic decât micile momente de bucurie, deseori desconsiderate pentru faptul că sunt trecătoare.

Pentru a rezolva acest impas este nevoie să ne reamintim să ne „jucăm” de-a copilăria, selectând ceea ce este util proiectului de fericire personală și sentimentelor de încredere și speranță. Nu trebuie negate nici suferința și nici traumele, însă nici nu trebuie reluate și retrăite mai mult decât este necesar pentru a le putea indexa drept un balast existențial, care are și el rostul său, anume de a fi depășit afectiv, după ce a fost clarificat prin înțelegere. În realitate, mai ales pentru cei care au avut copilării dificile, acest lucru este foarte greu de realizat, și, probabil, niciodată definitivat pe deplin. Însă „jocul de-a copilăria fericită”  este unul dintre principalele instrumente pe care le avem, ca adulți, pentru a putea reduce din angoasa și disperarea existențială, și pentru a putea să ne exersăm speranța și încrederea, ca forțe existențiale vitale.

Horia Cinteză, „Overwrite hope – „suprascrierea speranței”” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 5/2024

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.