Educație și sărăcie
În discursul public referitor la educație apar destul de frecvent constatări legate de locurile codașe pe care România le ocupă în clasamentele internaționale (rezultate la teste PISA, poziția universităților în românești în topurile mondiale etc.). Se discută însă mai puțin despre legătura dintre nivelul de educație al unei societăți și nivelul de dezvoltare economică și socială. Există oare societăți sărace cu un nivel ridicat de educație, cu școli și universități performante? Există copii care aparțin unor medii defavorizate cu rezultate bune la învățătură? Primele răspunsuri pe care le putem oferi acestor întrebări sunt intuitive: de obicei sistemele sau instituțiile de educație care ne sunt prezentate drept model aparțin unor societăți dezvoltate din punct de vedere economic. Universitățile americane, care sunt luate ca etalon de aproape toată lumea, au taxe enorme de studiu și bugete de miliarde de dolari, uneori mai mari decât întregul buget pentru educație al României! Și la a doua întrebare răspunsul intuitiv ar fi mai degrabă pozitiv: există copii care provin din medii defavorizate și care au rezultate bune și foarte bune la învățătură. Cu toate acestea, răspunsul intuitiv reprezintă în acest caz mai degrabă excepția, nicidecum regula.
La testele PISA din 2018, (ultimele publicate, rezultatele testelor PISA din anul 2022 urmând a fi publicate, conform anunțului oficial, la data de 5 decembrie 2023)[1] elevii români s-au situat, după cum știm, pe ultimele locuri între țările europene. Ultimul loc la matematică, cu o rată de eșec de 45%, penultimul loc la științe, cu o rată de eșec de 44% și antepenultiumul loc la citire, cu o rată de eșec de 40%. Din păcate, rezultatele s-au înrăutățit, comparativ cu anul 2015, cu aproape 6% pentru științe, cu 2% pentru citire, și cu peste 6% pentru matematică. Rezultatele obținute de toate țările europene se regăsesc în graficele de mai jos:
În urma publicării rezultatelor la testele PISA Comisia Europeană a efectuat un studiu comparativ cu privire la corelația existentă între rezultatele testelor și mediul socio-economic al elevilor, proveniența lor (dacă sunt nativi ai țărilor respective sau emigranți) și gradul de violență existent în școli[2]. Rezultatele analizelor au fost prezentate sub forma unor grafice. În cele ce urmează voi prezenta și mai jos graficele cele mai reprezentative și le voi însoți de câteva comentarii.
Rezultatele testelor și statutul socio-economic
Graficul de mai sus[3] prezintă corelația existentă între rezultatele obținute la testele pentru citire și indicele statutului economic, social și cultural (ESCS index). ESCS index este un indicator folosit de sistemul PISA pentru a măsura accesul familiilor elevilor testați la resurse de tip financiar, social, uman și cultural. Accesul la aceste resurse stabilește și poziția socială a familiei respective. În partea de sus a graficului (simbolizată prin triunghiul din vârful liniei) sunt prezentate rezultatele la testele de citire ale elevilor, care provin din cele mai sărace 25% de familii din țările respective, iar în partea de jos (simbolizată de cerculețul din josul liniei) sunt rezultatele elevilor care provin din cele mai bine situate 25% din familii. În cazul României, peste 60% dintre elevii care provin din cele mai sărace familii nu au reușit să treacă testul de citire, în timp ce procentul de nereușită al copiilor care provin din familii înstărite este de cca. 20%. Cu cât este mai lungă linia respectivă, cu atât este mai mare discrepanța educațională dintre copiii săraci și cei înstăriți. După cum se observă din grafic, doar în cazul Bulgariei această discrepanță este mai mai mare comparativ cu România, diferența indicată de grafic fiind de cca. 45% (70% rata de eșec în cazul copiilor săraci, versus 25% rata de eșec în cazul copiilor înstăriți în Bulgaria). De asemenea poate fi observată și o corelație între discrepanța socio-educațională și rezultatele generale la teste. Țările în care această discrepanță este mai redusă au și rezultate generale mai bune la teste. Estonia, Finlanda și Irlanda, țări în care discrepanța socio-educațională este cea mai redusă, ocupă și primele trei locuri în top (respectiv locurile 1, 3 și 2). O mică excepție se observă în cazul Ciprului și al Maltei, unde discrepanța socio-educațională nu este atât de mare, însă aceste țări ocupă locuri în coada clasamentului, alături de România și Bulgaria, din cauză că în cazul lor și copii care provin din familii înstărite au rezultate relativ slabe (30% rata de eșec în cazul copiilor din Cipru, respectiv 25% în cazul celor din Malta).
Statutul socio-economic și dorința de a urma studii superioare
În graficul de mai sus[4] este prezentată corelația dintre statutul socio-economic al familiilor și dorința copiilor de a urma studii superioare. Dorința este mai ridicată printre copii care provin din familii înstărite, la nivel european peste 80% dintre copiii acestor familii dorind să urmeze studii superioare. În cazul copiilor mai puțin înstăriți, procentul variază de la puțin peste 10% (Germania), la aproape 70% (Franța). În cazul României aproape 90% dintre copiii ce provin din familii înstărite doresc să urmeze studii universitare, în timp ce din familiile cel mai puțin înstărite procentul depășește puțin peste 30%. După cum remarcă autorii analizei, în acest caz discrepanța cea mai mare se regăsește în cazul copiilor ce aparțin țărilor estice: „This difference is highest in some Central and Eastern countries: Hungary (64.0 percentage points), Poland (57.2 percentage points), Romania (54.2 percentage points), Czechia (50.8 percentage points) and Slovakia (50.1 percentage points).” (p. 26) O aparentă anomalie, care nu ne este explicată, o găsim în cazul Germaniei, unde dorința de a urma studii superioare este scăzută, atât printre copiii înstăriți (puțin peste 60% – cel mai mic procent la nivel european!), cât și printre cei care provin din familii sărace (puțin peste 10%). Aceste aspirații nu cadrează totuși cu realitatea educațională din Germania, unde ponderea absolvenților de studii superioare nu este nicidecum cea mai redusă din Europa!
Segregarea școlară și rezultatele testelor
Graficul de mai sus[5] prezintă corelația existentă între rezultatele obținute la testele de citire și segregarea școlară. Pe verticală este reprezentat procentul elevilor care nu au trecut testul de citire, iar pe orizontală apare un index al izolării (Isolation index), care măsoară în ce măsură copii care nu au trecut testele sunt concentrați în anumite școli. Sau, altfel spus, acest indice al segregării arată diferențierea între școlile „bune” și școlile „proaste”. Țările al căror indice de segregare este sub 0,15 (Finlanda, Irlanda, Marea Britanie, Polonia, Danemarca, Suedia și Estonia), ocupă locurile 3, 2, 6, 4, 5, 8 și 1 la testele de citire. Există deci o corelație puternică între gradul scăzut de segregare școlară și performanța elevilor la teste. În cazul Bulgariei există un indice de segregare ridicat (0,35) care se corelează cu rezultatele cele mai slabe la test, iar Ciprul are rezultate slabe, deși indicele segregării este mai scăzut (aproape 0,20). România are rezultate slabe la testare, deși gradul de segregare se situează în jurul mediei țărilor europene.
Segregarea socio-economică și rezultatele testelor
Acest al doilea index[6] al izolării măsoară dacă elevii dezavantajați din punct de vedere socio-economic sunt concentrați în anumite școli. Adică diferența dintre școlile „sărace” și cele „bogate”, în care părinții elevilor au acces la resurse. În cazul Bulgariei observăm că există o puternică segregare socio-economică în școli, corelată cu cele mai slabe rezultate la teste. Însă în cazul României și Ciprului această corelație nu se susține. Ciprul are cel mai mic indice al segregării socio-economice (alături de Croația și Finlanda), în timp ce în clasamentul rezultatelor la testele de citire se situează pe penultimul loc, iar Finlanda este pe locul 3. Croația este aproape de media europeană. Așadar, în acest caz, nu există o corelație puternică între gradul de segregare socio-economică și rezultatele elevilor la teste. Cu toate acestea, autorii analizei concluzionează că, per ansamblu, mediul socio-economic prezintă un grad puternic de influență asupra performanțelor educaționale: „Socio-economic background strongly affects pupils’ performance and academic expectations in most EU countries. Moreover, countries with a large share of underachievers in reading also tend to have large performance gaps between pupils from advantaged and disadvantaged socioeconomic background. School segregation by academic performance and socio-economic background is associated with higher proportions of underachievers in reading”. (p. 24) Țările cu cele mai bune rezultate la teste sunt cele în care discrepanțele sociale nu sunt atât de mari, sau unde aceste discrepanțe sunt atenuate de un sistem de educație performant și egalitar, care creează aceleași condiții de studiu pentru toate școlile, indiferent de localitățile sau mediul social din care provin elevii lor.
În această privință, România se situează la extrema opusă. Discrepanța existentă la nivel social se reflectă întru totul și în sistemul de educație. Din acest punct de vedere sunt relevante nu numai rezultatele la testele PISA, ci și rezultatele la evaluările naționale sau la examenele de bacalaureat, unde discrepanțele dintre școlile din mediul urban și cele din mediul rural, dintre școlile „bune” și școlile „proaste” sunt foarte mari. De aceea, dacă ceva poate fi îmbunătățit în mod substanțial în sistemul de educație din România, atunci locul de unde trebuie început este cu siguranță cel al școlilor defavorizate.
[1] Conform site-ului oficial OECD: https://www.oecd.org/pisa/.
[2] PISA 2018 and the EU. Striving for social fairness through education, European Commission, Directorate-General for Education, Youth, Sport and Culture, Publications Office of the European Union, Luxembourg, 2019. Document disponibil la adresa: https://education.ec.europa.eu/sites/default/files/document-library-docs/pisa-2018-eu_1.pdf.
[3] Sursa graficului, PISA 2018 and the EU. Striving for social fairness through education, p. 25.
[4] Sursa graficului, PISA 2018 and the EU. Striving for social fairness through education, p. 26.
[5] Sursa graficului, PISA 2018 and the EU. Striving for social fairness through education, p. 27.
[6] Sursa graficului, PISA 2018 and the EU. Striving for social fairness through education, p. 28.
INDICAȚII DE CITARE
Gelu Sabău, „Educație și sărăcie” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 10/2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 