George Grosz – Eclipse of the Sun, 1926
Gabriela Botici


Quo Vadis, Homo sapiens?

Am pășit în fața mulțimii
cu un porumbel alb tremurând în palmele mele.
Purtam doar haina fragilă a adevărului.
Secundele au fost insuficiente pentru a distinge mâna
care i-a străpuns inima.
Roșul aprins mi-a confiscat privirea
ca o corecție violentă a inocenței.
Apoi violența a devenit sistemică
săgeți succesive până când nu a mai existat
diferență între sângele meu și al lui
între căderea lui și obliterarea mea.
Inumanitatea ne-a răsturnat.
A rămas doar o mână ridicată
pe care nimeni n-a mai atins-o.
Răspunsul a fost frica
inteligența primitivă ce devorează empatia.

Încotro mergi, Homo sapiens, purtând în tine tot ce știi
și tot ce încă nu înțelegi?
Spre progres sau spre uitarea propriei ființe?
Ți-ai făcut armură din cunoaștere
te-ai înarmat cu rațiune
dar ești tot mai sărac în conștiință.
Mai știe cineva ce să facă cu ceea ce știe?
Dezorientați în plin triumf al rațiunii!
Interesul a substituit compasiunea.
Echilibrul e precar.
Ne dezagregăm
renunțând deliberat la părțile considerate inutile.

Canibalizarea nu aparține trecutului
s-a reconfigurat în expresii contemporane.
Nu mai consumăm carne umană
ci sens uman.
Barbaria nu a dispărut
s-a ascuns sub discursul progresului
iar noi avansăm metodic spre dezumanizare
sub convingerea că evoluția ne exonerează de răspundere.

INDICAȚII DE CITARE:

Gabriela Botici, „Quo Vadis, Homo sapiens?” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 1/2026

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.