ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Gabriela Botici



Mutilarea conștiinței


Am legat aripile conștiinței 
să nu se mai înalțe.
 
Am silit-o să rămână jos
într-o lume anistorică
într-o stare nonconștientă
încătușată de lanțurile libertății.

Am lăsat-o să se târască 
printre fantome vampirice 
ce colindă coridoarele minții
hrănindu-se cu scântei de luciditate
mutilate de comoția lumii oarbe
în ochii cărora conștiința e o vină.

Repetăm la nesfârșit 
inconștienți de conștient
partida de șah 
pe o tablă măsluită 
cu piese ce dispar fără reguli
în care zădărnicia 
dă șah mat clipei 
în trei mutări: naștere rătăcire și moarte.

Stăm pe buza prăpastiei viitorului
într-un echilibru fragil
cu prea multă invidie 
-copilă orfană a lipsei de conștiință.

Urâm ceea ce nu înțelegem
și ne ascundem
în limitarea devenită identitate
încorsetați în conștiința omului primitiv
după armura unui strigăt vechi 
“Si vis pacem, para bellum” 
de parcă înarmarea ar fi singurul glas
al liniștii.
Nu este pace!
Doar ecouri ale conștiinței înlănțuite 
ce visează să zboare.