ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Gabriela Botici



Dolce far niente


Mă caut mereu
în labirintul meu de tăceri
unde haosul și ordinea le contopesc în poezie.
Picătura de tăcere
revelează lumina semantică a cuvintelor neatinse
și îmbrățișează cu faldurile albastre ale armoniei.
Am descoperit un palimpsest 
cu fraze pe care Dumnezeu a uitat să le șteargă
și palindromuri înserate pentru cei ce nu găsesc calea.
Adevărul se deschide la fel indiferent cum îl privești.
Am găsit colțul în care Brâncuși tace în Masa tăcerii
în cuvinte pe care a uitat să le cuprindă în piatră.
Le iau și le așez mereu pe portativul unui vers.
Acolo timpul încetează să mai fie tiran.
Întotdeauna descopăr noi germeni ai ființei autentice
un dans al sinapselor contemplative
neuroni îngenuncheați în fața unei grădini de flori
cu ideile încrustate în petale.  
Mă pierd în fragilitatea culorilor grăitoare
respirând sensul descifrat al eternității.
Sub pleoapele închise ale minții
se deschide o bibliotecă 
unde cititorul sunt eu
dar sunt și cartea și scrisul 
dar și spațiul de nonculoare dintre cuvinte.
Sunt vibrație în intimitatea tăcerii
într-un sanctuar al tihnei absolute.
"Dolce far niente"
o oază a libertății infinite.