Imagine generată AI
Gabriela Botici


Doar Ea!

Am găsit cheia tuturor ușilor nedeschise.
Nu stă cu celelalte chei
nu se supune suportului lor cuminte.
Este rebelă.
E vibrație ascunsă între tăcerile lumii
o emoție care nu poate fi prinsă nici în inimă
nici în privire.
Stă în interstițiul
dintre sensurile nescrise ale vieții
unde logica pășește goală în apa mării
și raționalul numără scoicile sidefate
răsturnate de val
iar sufletul respiră libertatea
tuturor începuturilor
doar
prin ochii ei.

Într-un timp suspendat
se ridică imprevizibilă
ca o scânteie din senin
cu inocența jovială care freamătă
la fiecare respirație a universului.
Atinge frunzele
aplaudă norii
numără petalele florilor
cu aceeași dorință nebună
ca și cum ar fi prima și ultima zi a existenței
adorând totul
la fel de curioasă
la fel de încântată
cu aceeași puritate
înfășurată doar în vălul transcendental
al uimirii.





INDICAȚII DE CITARE:

Gabriela Botici, „Doar Ea!” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 8-9/2025

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.