ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Gabriela Botici

Cuvinte pierdute

Mi-ai despletit firele gândurilor
până la rădăcină
până la acel mănunchi
ce aduna ideile laolaltă.

Degetele tale dansau în ritmul ploii
răstălmăcind cele mai nedeslușite șoapte
și ne jucam
cu răspunsurile la întrebările inexistente
și cu întrebările la răspunsurile neînțelese
ca niște copii ce construiesc o pădure
din umbrele copacilor
pe nisipuri mișcătoare
iluzia noastră cea de toate zilele
în căutarea întrebării perfecte
sau a răspunsului complet
privindu-ne dar neștiind dacă împletim
realitate, predefiniri
sau dorințe încrustate în retină.

Trăim frânturi de povești
neterminate
fraze întrerupte
uneori înainte de verb
rămânând golul care-și caută
cuvintele pierdute în neant.