Florin Chivoci
Cultura ridicată la treapta spiritualității
Apărut în seria „Cărțile Revistei Argeș”, aflată deja la a treia ediție, volumul Filosofia pentru adolescenți. Lecturi liber alese este o antologie de texte pe care Leonid Dragomir le-a publicat în revistă de-a lungul a cincisprezece ani, la rubrica Biblioteca de filosofie. Autorul, care a publicat până în prezent numeroase articole, preponderent pe teme de filosofie, în reviste precum Argeș, Calende, Viața românească, Vatra, Cultura a debutat editorial în 2001 cu volumul de aforisme Fragmente de adolescent întârziat, iar printre alte lucrări ale sale se distinge o carte de convorbiri cu Mihail Șora, Despre toate și ceva în plus, din 2005. Titlul cărții situate la interferența dintre filosofie și teologie trimite, potrivit autorului, spre cititorii cărora li se adresează în primul rând cartea, adică „aceia care nu și-au pierdut marile întrebări din adolescență, care întârziind în ea nu s-au «maturizat» deplin, dobândind răspunsuri la toate, prin proprie reflecție și trăire, ci de la diverse instanțe exterioare, atât de invazive mai ales astăzi.” La sfîrșitul lecturii unui text care literaturizează filosofia, sau care redă frumusețea filosofiei înveșmântate în haine literare, cititorul va descoperi că ea nu se reduce doar la discursul închegat eventual într-un sistem, ci este mai întâi de toate o experiență a ființei, care dă naștere unui mod de viață. Eseurile, cronicile, articolele arată nivelul exegezei și amplitudinea de introspecție a publicistului, pentru că există o simbioză între cele două calități ale autorului. Lecturile lui Leonid Dragomir, indiferent că sunt convertite în studii ori eseuri asupra clasicilor, asupra scriitorilor consacrați și intrați în istoria literaturii tratează, în marea lor parte despre cărți de mare succes la momentul apariției.
Leonid Dragomir este un intelectual de formație filosofică pentru care problemele spirituale există și sunt importante, iar religia este o componentă indelebilă a identității culturale. Cu gândirea și retorica forjate pe spirala filosofie-religie sau cultură-spiritualitate, era normal ca judecățile și opiniile sale să își găsească potrivirea în paginile marilor literaturi, în ideile metafizice ale filosofiei, în construcțiile teologiei, logicii formale sau artei, prin prisma scrierilor unor nume precum Nietzsche, Denis de Rougemont, Ernst Jűnger, Jacques Ellul, Jacques Maritain, Cioran, Noica, Mircea Eliade, Nicolae Steinhardt, Ion Ianoși, Matei Călinescu sau Mihai Șora (ca să trecem în revistă doar câteva din personalitățile care suntprezentate memorabil!):„Am scris în principal, dar nu exclusiv, despre cărți situate la interferența dintre filosofie și teologie, preocupat fiind de relația dintre cultură și credință. Dacă există o unitate tematică a acestui volum, ea constă în aceea că diversitatea lecturilor reflectă multele fațete ale celor două aspirații umane fundamentale: a crede și a înțelege. cel mai mult m-au interesat autorii care au încercat să arunce punți între rațiune și credință, conștienți de drama despărțirii lor încă din zorii epocii moderne”,mărturisește autorul în introducerea Note despre experiența lecturii. Și într-adevăr, gândirea și divinul coexistă simbiotic cu cultura în volumul lui Leonid Dragomir, cel puțin dacă privim prin prisma unor titluri precum Cultura ca mediu vital al credinței, Cultură versus Logos, Cultura profană – cale spre Dumnezeu, De la filosofie la credință și înapoi sau Filosofie în slujba teologiei.Prin turnura gnoseologică imprimată discursului, vizând cunoașterea de sine în convergență cu „apropierea”de spiritul divin, autorul se concentrează pe esențial și recunoaște că„Nu știu în ce măsură ne pot salva cărțile – sunt de altfel sceptic și consider că rugăciunea, un duhovnic sau întâlnirea unui maestru spiritual sunt căi mult mai directe și mai sigure spre mântuire – , dar știu din proprie experiență că ele pot măcar întreține speranța și setea de salvare a sufletului în fața pericolelor de care este plină lumea astăzi, și pe care autorii prezenți aici le-au semnalat cu profunzime, exactitate, finețe, adesea cu umor. Soluția se găsește, repet, dincolo de cărți, și este prea personală pentru a putea fi transmisă adecvat și total în cuvinte. Fără să conducă în mod necesar la credință, cultura poate fi însă un mediu vital al ei.”
Seducția, magia, sublimul, haosul, dorința, plânsul, melancolia consună natural cu realitatea din jur când mintea e lăsată să se bucure de spectacolul ideilor. Ca o adevărată apologie la adresa filosofiei ca deschidere către viață, unul din mesajele cărții ar fi că filosoful care iubește echilibrul cu lumea aceasta trebuie să o accepte cu toate ale ei, bune și rele, frumoase și urâte, în ordinea sa lăuntrică. De aceea, ca mod de viață și medicină a minții, filosofia rămâne sau trebuie să rămână la nivelul lumii, afirmând omul și existența într-o unitate indestructibilă.
Cartea urmează structura clasică a antologiilor, fiind alcătuită după criteriul cronologic al apariției textelor, fără a avea un conținut de tipul: introducere, cuprins, încheiere. Cu toate acestea, subliniind importanța dialogului filosofic, lucrarea este unitară îndeosebi prin pledoaria sa întru căutarea înțelepciunii, de-a lungul unui drum ce se întinde de la literatură până la marile filosofii existențiale.
INDICAȚII DE CITARE:
Florin Chivoci „Cultura ridicată la treapta spiritualității” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 7/2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 