Felicia Muntean Poem vechi pentru prietenul poet Un viscol (se prevedea un uragan - vorbă-n vânt: urangutanul care aduce uraganul) Zăpada e sleită, nu in vârtejuri, stă deasupra pământului pe lungi distanțe Intemperii Dezvoltări in timp Este un prieten aici care așteaptă dispariția familiei Orice ar fi mintea ta te va otrăvi - susține amicul. Într-o încăpere foarte rece aerul nu se mai poate mișca mașina de gaz poate să explodeze Zice că se obișnuiește tot mai greu cu propriul trup mai ales dimineața când îl întâmpină natura statică și șobolanul - asta este clar o apucătură de poet - O imagine prea accentuată a străzii pe când iese din cinematograf cu mâinile foarte reci in buzunarele false ale pelerinei de ploaie Urmărește încă vrăjitoarea pe strada de acum umbrele foarte înalte pe șoseaua umedă In același interior extrem de rece prietenul stă cu mâinile lui foarte frumoase cu ochii lui vii de liliac cu prăpăditele lui apucături de poet Un viscol Se prevedea un uragan.
INDICAȚII DE CITARE:
Felicia Muntean, „Poem vechi pentru prietenul poet ” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 6/2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 