Felicia Muntean
De amore
Am ghete easy spirit mă gândesc cu umerii strânși la îmbrățișare
O inventam demult în bibliotecă
O descriam voiam să ofer viitoarele mele îmbrățișări unor colege amabile
Uneia îi arătam în iarbă urmele ulterioare ale trupului tău
Ca al vinului tare participau cu grație cromoforii osmoforii și sapoforii
Nu rămânea de spus niciun amănunt.
Alta voia să-mi arate tremurul ei
Într-o cameră unde era în stare să lase niște urme albăstrii
Le ascundea suspina teribil
Număra fiecare secundă dinainte delicat cu o măsură precisă respira la comandă pe șevalet
Una era perfect recunoscătoare câteva clipe apoi începea să se urască în tihnă călca pe un drum critic
Te trezeai în vis la țară te îmbrăcai într-o coajă de copac începeai să dai binețe să zbori
Și apoi pe pământul negru lucios de primăvară te întâlneai cu una asemenea ție
Totuși o idee mai grațioasă în cămașă roz
Cu o blană albastră te duceai la logodnă cu toate bagajele într o mână
Scăpai trenul te luai după lumina asfințitului
Ajungeai până aici
Din acest punct se vede felinarul parcă ninge din el auzi clopotele acasă nu te crede nimeni
Aștepți
Se rotesc toate în jurul tău un praf de sare în aer
Se vede dealul înflorit măgura cu ciulini
Cu frăguțe
Stai în apă strălucești te cheamă la cascadă
Nu ajungi la timp
Umpli conturul orizontului cu ambră și ametist aquamarina și amazonit
Nuielușe de frasin păpădie presată floare de viță
Așezi cutii fosforescente moarte cu tămâie și mirt
Sonate pentru pian o simfonie
Cuarțul roz mov transparent fumuriu galben și roșu
O picătură de gheață opalul
Invocația de cristal
Ceea ce am nu-mi este ascuns nicio clipă
De le pierd le găsesc
Acesta e binele meu acela sunt eu
Unul singur neclintit rămân
Aproape de fiecare
Unii au poveri îngrozitoare
Trec pe puntea subțire
Asudă ar vrea să se întoarcă
Alții au o învățătură de azi pe mâine
Se întrec în poveri
Se clatină se încovoaie invocă
Corpul vesel – cea mai prețioasă amuletă
Am ghete easy spirit
Viața mea e inimaginabil de blândă găsesc în ea origini noi
Seară de seară
Am pe console pahare obișnuite simple și ușoare și niște cupe
Pahare subțiri rotunde
Căptușite cu argint
Niște flaute
Ele limpezesc lumina o desfac in culori
El înlătură cămașa vinului rotește cupa
Aromat gingaș dulce mătăsos limpede curat elegant tulbure viguros mat vindecător întăritor
Îl simte vinul de Palmira,vinul tare
Participă cu grație cromoforii osmoforii și sapoforii
INDICAȚII DE CITARE:
Felicia Muntean „De amore” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 2/2023
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 