ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Dorian Furtună

Talentul e o chestiune de rezistență la durere și efort

Izbânda într-un domeniu sau altul se datorează unui factor adeseori neglijat. Izbânda se datorează nu atât efortului depus, nu talentului, nu antrenamentului, nu liftului social, nici măcar nu norocului efemer. Devii cu adevărat bun și unic într-o activitate abia atunci când poți suporta cu multă răbdare suferința pe care o presupune acea activitate. Avem atâtea exemple care ilustrează asta:

Yoghinul care stă ani de zile în meditație, imun la durerea fizică și pregătit moral să îndure asceza. Șoferul de TIR capabil să parcurgă mii de kilometri zi și noapte, rezistent la plictisul posturii sale. Politicianul care încasează critici și valuri de ură și nu renunță la ideea sa. Chirurgul care poate sta ore în șir în picioare, sfidând oboseala articulațiilor. Cercetătorul care este nevoit să repete de zeci de ori același experiment, fără a-și pierde răbdarea că nu obține rezultatele dorite.

Antreprenorul care nu cedează după eșecurile și pierderile financiare ale afacerilor sale. Călugărul cel autentic, în mintea căruia trebuie să se oglindească neîncetat păcatele și dramele lumii, pentru a le simți cu adevărat și a empatiza cu ele. Soldatul care învinge datorită faptului că suportă mai bine decât inamicii săi rănile, lipsurile și senzația de frică. Profesorul școlar care poate asimila stresul contactului cu elevii și are încă suficiente resurse psihice pentru a rămâne un bun pedagog. La urma urmelor, un soț sau o soție care sunt mai răbdători și mai rezilienți în raport cu frustrările inerente unei vieți conjugale.

Ei cu toții sunt, mai întâi, campioni ai rezistenței față de durere, înainte de a deveni campioni ai succesului, ai mântuirii, ai rezultatului. Talentul funcționează abia în tandem cu un caracter care nu se frânge sub presiune.     

„Dacă îți este frică de durere, nu vei putea gândi lucid”, spunea Ludwig Wittgenstein. Asta înseamnă că un filosof trece și el prin tensiunea cugetărilor și prin suferința unor revelații și concluzii care îl șochează, îi devin povară mentală, îl ceartă cu lumea și îi modelează gândirea. În filosofare, căile comode și bătătorite nu pot fi originale, iar căile originale nu pot fi scutite de asperități. Omul de rând evită să gândească intens, fiindcă e foarte obositor să menții vreme îndelungată concentrarea și încordarea cognitivă (asta o dovedesc și studiile de neurofiziologie). Și numai cel perseverent și care nu renunță la reflecțiile istovitoare poate deveni un gânditor.

Eddy Merckx, multiplul campion la ciclism, mărturisi odată: „De ce depinde oare talentul? Credeți că el depinde de puterea de pompare a inimii sau de sângele care curge mai ușor prin vene sau de restabilirea mai rapidă a organismului? Nu, talentul depinde de abilitatea ta de a suferi. Pur și simplu, trebuie să înveți să suferi mai bine decât alții”. „No pain, no gain” – în sport, formula e bine cunoscută, în fond.

În orice profesie și în orice tip de activitate vom descoperi că cele mai destoinice rezultate au fost atinse de oamenii care nu se temeau să sufere: psihic, fizic, mental. Ca acel individ uimitor din Australia, care, fiind în vârstă și fără mari pregătiri, a câștigat un ultramaraton în fața atleților de performanță, mai tineri; l-a câștigat doar datorită faptului că el alerga și noaptea, suportând lipsa somnului de recuperare… Omul și-a deprins sistemul nervos și corpul să fie răbdători. Asta i-a fost rețeta succesului. E o rețetă universală și de maximă eficiență, dacă ne-o cultivăm: răbdarea și rezistența la durere, oboseală și plictis.

La vremea sa, filosoful medieval Raimundus Lullus a formulat într-un stil aforistic admirabil virtutea răbdării: „Patientia est habitus, cum quo patiens vincit, et non vincitur” („Răbdarea este acea calitate prin care omul are de câștigat, și nu are de pierdut”).

Nu ne rămâne decât să ne amintim cât mai des de această formulă, care conține în sine o rețetă prețioasă, nu doar pentru o încercare oarecare, ci mai amplu, în plan existențial. Sau, într-o formă mai simplificată, o zice bine și acea vorbă preluată din înțelepciunea populară: „Cu răbdarea treci și marea”. Chiar așa e… 

Fragment preluat din cartea 
„Aroganța Gândirii. Reflecții, impresii, însemnări”.

INDICAȚII DE CITARE:

Dorian Furtună „Talentul e o chestiune de rezistență la durere și efort” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 3/2026

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.