Dorian Furtună
Robotizarea mintală a omului ca o nouă normalitate
Până la apariția roboților din siliciu, sunt creați la scară industrială roboți organici, în carne și oase. E vorba de noi.
Suntem robotizați cu toții, în mod subtil, insesizabil la prima vedere. Cum? Prin inhibarea metodică a instinctelor, a emoțiilor și a sentimentelor umane. Se produce o patologizare a stărilor care, pe vremuri și mereu, erau în firea lucrurilor, chiar dacă noi le percepeam ca stări supărătoare; ele făceau parte din viață. Dar azi sunt considerate străine vieții…
Tristețe firească de multă vreme nu mai există în accepțiunea lumii moderne. Aproape toate formele de melancolie sunt privite ca variații subclinice sau clinice ale depresiei. Dacă nu gândești mereu pozitiv și optimist, e clar – ești un depresiv. Nu mai ai dreptul să ai temeri, frici, suspiciuni, gânduri pesimiste – toate astea sunt simptome ale anxietății maladive. Dacă te îngrijorează ceva, ești un ipohondric sau un nevrotic; îngrijorarea este blamată.
Nici să deplângi moartea unei rude apropiate nu e semn bun. Cel care nicidecum nu poate uita drama pierderii morților săi, e, probabil, năruit și invalidat psihic. Dacă, la gândul despre bunicii, părinții, partenerii sau copiii morți, tu ai sentimente netrecătoare de amar și durere, înseamnă că manifești un simptom clinic. Asta se numește, mai nou, Prolonged Grief Disorder (în DSM V). Deci e vorba de o tulburare mintală, dacă te dor morții tăi.
Recent, au început să apară articole ale psihologilor care se întreabă dacă nu cumva și burnout e o tulburare mintală. Adică, dacă cineva se plictisește sau este epuizat de munca sa aiurită și împovărătoare peste limitele de rezistență psihică și fiziologică, el poate fi tratat ca un client psihiatric. Să nu fii atașat euforic și pe viață de munca ta nu e convenabil pentru marii boși capitaliști și asta s-ar putea pedepsi prin trimitere la cabinetul clinicianului.
Ce alte diagnostice urmează e greu să intuiești. Dar putem anticipa stigmatizarea iubirii, iar apoi tratarea ca simptom clinic animalic dorința de a avea copii. Repet: se produce o patologizare deliberată a stărilor firești, adeseori fără justificări pertinente. Aceste procese durează de câteva decenii și au fost sesizate de psihiatrul Thomas Szasz încă în anii 1970; în cartea sa curajoasă, The myth of mental illness, el notase cu sarcasm: „Astfel, în timp ce în medicina modernă bolile sunt descoperite, în psihiatria modernă – ele sunt inventate”… Dar avertizarea sa n-a putut schimba tendințele.
Lumea este azi robotizată în ritm accelerat și la scară industrială, pentru a crea indivizi care să fie știrbiți de emoții, de sentimente, de reacții și de revolte firești. Totul trebuie să fie controlat, standardizat și planificat, iar hiperdiagnosticarea este parte a acestui proces de scufundare în era postumanului, ca în cea mai grotescă distopie posibilă, când amorțeala spirituală și emoțională se va impune ca normă mintală.
Fragment din cartea „Aroganța gândirii. Reflecții, impresii, însemnări”
(Chișinău, Editura Lexon-Prim, 2025)
INDICAȚII DE CITARE:
Dorian Furtună „Robotizarea mintală a omului ca o nouă normalitate” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 7/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 