ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE

Dorian Furtună

Epoca generațiilor saltaționiste

În istoria omenirii nu a mai existat un asemenea decalaj între generații, cum vedem acum. Poate că doar cu 10 mii de ani în urmă civilizația umană a înregistrat un salt comparabil, când cei tineri au început să trăiască complet diferit de cei vârstnici. Atunci s-a trecut la modul de viață agricol, sedentar, la îngrijirea animalelor domesticite, la crearea proviziilor, în timp ce generațiile părinților încă mai culegeau rădăcini și pomușoare, erau obișnuite să umble zeci de kilometri după vânat, să subziste de pe o zi pe alta.

Dar chiar și atunci bunicii și părinții erau depozitarii unei înțelepciuni empirice, ai unor cunoștințe despre viață, despre sănătate, despre întreținerea familiei, de mare utilitate și actualitate pentru tineri. Ulterior revoluției neolitice, care s-a produs cu viteze diferite de la o regiune la alta, lucrurile iarăși s-au statornicit vreme de milenii.

Pe parcursul întregului Ev Mediu, un tânăr i se putea adresa bunicului său pentru un sfat prețios și îl primea, fiindcă felul în care trăiau tinerii nu se deosebea practic deloc de felul în care trăiseră zeci și zeci de generații până la ei. Schimbările se produceau, evident, dar nu în salturi și ele nu creau prăpastii tehnologice sau psihologice. Inclusiv în secolele XIX și XX, discrepanța dintre generații nu a fost una abruptă, ci în trepte, fiindcă ritmul trecerii de la o generație la alta nu rămânea cu mult în urma progresului tehnico-științific și urbanizării.

Acum însă, în avânt de veac XXI, e altceva. În prezent, modul de viață și experiența socială a bunicilor, iar adeseori și a părinților, este în multe privințe irelevantă pentru tineri și adolescenți. Tehnologiile, în special cele informaționale, precum și metodele de comunicare din ultimii ani, pistelele de afirmare publică și în afaceri sunt de-a dreptul revoluționare și mereu în schimbare. Comportamentele, locul de trai și normele sociale se schimbă și ele cu o rapiditate uimitoare. Iar ceea ce avem azi va fi deja depășit mâine-poimâine. 

Cei născuți în anii ’70-’80 ai secolului trecut încă mai țin pasul cu noile tendințe, însă și ei, adică cei de vârsta mea, vor fi copleșiți de tehnologiile cu care vor opera în curând preșcolarii de azi. Vom fi pentru ei niște dinozauri, aproape la fel cum au devenit bunicii pentru noi.

Trăim în epoca generațiilor saltaționiste, când fiecare sfert de veac aduce oameni care vor viețui în mod radical diferit decât au viețuit predecesorii lor direcți. Trăim într-o epocă unică în istoria umană, când mediul social se schimbă mai repede decât generațiile.     

Transumanismul, acest curent încă misterios, neprognozabil prin produsele și efectele pe care le va oferi în următoarele decenii, va schimba din temelii civilizația umană. Crearea unei Inteligențe Artificiale mult avansate, robotizarea activităților de rutină, dispariția a sute de profesii obișnuite azi, inventarea metodelor de prelungire a vieții și de amplificare a capacităților cognitive, digitalizarea memoriei din creier și, ipotetic, transmiterea conștiinței umane în alte „ființe”, cibernetice, pentru prelungirea eternă a sinelui – toate aceste și multe alte fenomene și intenții tehnico-științifice se vor putea înfăptui într-o formă sau alta deja în secolul nostru. Nu e science fiction, e teorie bazată pe capacitățile de care dispunem și care își așteaptă timpul pentru aplicarea în practică.        

Tot ceea ce a acumulat cultura noastră vreme de milenii ar putea deveni superfluu, neactual, demodat. O așteaptă o evanescență aproape inevitabilă. Transumanismul va putea conduce spre un postumanism, spre o altă civilizație, din care omul tipic va lipsi. Și noi nu vom opri aceste schimbări. Mai ales că vom dori să profităm de beneficiile uimitoare pe care le-am putea obține pe parcurs. Vom beneficia până ne vom dizolva în „minunata lume nouă” care vine peste noi.

Ceea ce vreau să zic în încheiere ține însă nu de viitor, ci de atitudine. Să încercăm să fim empatici cu cei mai vârstnici decât noi, cu cei bătrâni și depășiți de vremuri, pentru că noi le vom lua în curând locul. Foarte curând. Noi vom fi cei depășiți de situație…  

Să nu-i privăm de dreptul de a alege, de a se da cu părerea, de a protesta, de a-și obține privilegii sociale. Să nu-i lipsim de un sfârșit de viață decent. Să nu dăm copiilor noștri un exemplu prost de atitudine, prin snobismul nostru tineresc în raport cu cei bătrâni și neputincioși.

Cea mai teribilă răzbunare pentru tinerii înfumurați de azi e să aibă parte, la bătrânețe, de o generație de tineri la fel de îngâmfați, care să-i disprețuiască și care să-i numească primitivi, spălați pe creier, să-i lipsească de dreptul de a vota, de dreptul de a avea propria opinie. Cel mai grav e că s-ar putea chiar așa să fie.

Tinerii de azi vor deveni victime ale propriei atitudini, ale propriului „sistem de valori”. Peste câteva decenii, noi vom fi „epavele”, deși ne vom considera mai înțelepți decât cei care ne cufundă.

Chiar dacă am vrea, noi nu putem stopa progresul științei care ne va devaloriza, dar putem oferi un exemplu de decență celor care vin să ne înlocuiască. Le putem oferi o perspectivă încă umană asupra relațiilor și asupra lumii. Putem oare?…

INDICAȚII DE CITARE:

Dorian Furtună „Epoca generațiilor saltaționiste” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 4/2025

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.