Delia Casiana Florea
(doctorand Facultatea de filosofie și științe social politice, coord. Prof. univ.dr. George Bondor)
Un Om cât o lume
Nu m-aș fi gândit într-un milion de ani că voi scrie un astfel de text, prin urmare va fi un text complet imperfect, ca toate textele mele de altfel, așteptându-vă liniștit corectura. Sigur îl veți citi ca pe toate celelalte milioane de rânduri, la punct și la virgulă scriindu-mi indicațiile pe marginea documentului la fel cum ați făcut în ultimii 24 de ani. Teoretic aș vrea să pot să scriu despre munca metodică ( cea mai importantă, din punctul meu de vedere) pe care ați depus-o cu fiecare dintre noi, dar nu am practicat niciodată îndeajuns de consistent exercițiul distanței și atunci am să scriu nedetașat despre ce trebuie știut cu adevărat.
George Bondor, dumneavoastră (nu am renunțat la acest pronume de politețe niciodată, nici măcar în gând) sunteți unul dintre cei câțiva oameni pe care îi prețuiesc enorm în această viață. Mi-ați fost profesor desăvârșit, dar nu doar atât. Fără să știți (atunci) mi-ați salvat viața de câteva ori, mai precis de trei ori, pentru că într-un fel sau altul, ați apărut de nicăieri și mi-ați dat de treabă exact atunci când mi se părea că nimic nu mai contează și că nimic nu părea să aibă sens: să scriu un text, să scriu un articol, să particip la o conferință, să fiu și eu acolo. „Sensul se creează.”-ați spus. Am încercat să mă inspir mereu din stilul dumneavoastră relaxat și optimist, dar obiectiv și să-mi construiesc propriul stil de predare, explicare. Ați spus că am tact hermeneutic și talent pedagogic de aceea enorm de multe lecții pentru elevii mei le-am proiectat gândindu-mă că sunteți în spatele clasei venit în asistență. De asemenea, în momentele în care învățământul românesc mi-a oferit spaime și deziluzii m-am gândit mereu că dumneavoastră aveți încredere în mine, ceea ce înseamnă că sunt ceva și că pot merge mai departe exact la fel și fără frică. M-ați primit la doctorat după 20 de ani de parțială absență a mea din lumea academică cu aceeași încredere. Teza mea de doctorat este despre întâlniri individuante, întâlniri edificatoare care ne transformă în profunzime întreaga ființă. Știați desigur și că este un fel de al meu de vă mulțumi dumneavoastră, domnului Bîlbă și domnului Afloroaiei. Știați și că este un gest reparator și absolut necesar pentru mine însămi.
Un singur lucru mi-ați reproșat. Mi-ați spus ca sunt prea radicală în decizii și că ar trebui să fiu mai blândă cu omenii și cu mine. Aici opiniile noastre nu au coincis niciodată. Am să rămân radicală și cu oamenii și cu mine căci foarte rar știm de fapt cine este de partea binelui și cine nu.
Cel mai mult mă bucur că nu am așteptat „momentul” potrivit să vă mulțumesc și că de fiecare dată când am avut ocazia, public, am mărturisit recunoștința pe care v-o port și importanța pe care ați avut-o în devenirea mea. În ultimul email trimis luni, 10 martie 2025, mi-ați trasat ultimele indicații pentru ca parcursul lucrării mele să fie unul firesc mai departe. Abia acum înțeleg. Așa cum v-am spus, nu voi renunța nici dacă beau numai ceai de păpădie, nici dacă vine vreun taifun; de zeci ori am să scriu și am să rescriu dacă va fi nevoie.
În altă ordine de idei nu cred nicio clipă că ați dus o luptă cu măștile dumneavoastră, ci cu ale altora. Ați constatat că măștile lor de fapt nu dansează nici armonios și nici dezlânat. Dansului măștilor a fost doar o altă mască a unei lupte subversive, cinice și injuste în care autenticitatea și bunătatea vor fi pierdut oricum. Înfrângerile nu există decât în ochii privitorului, dar dumneavoastră nu ați fost înfrânt, ci ați fost frânt.
***
Acest eveniment fatal al frângerii ne-a lăsat pe noi restul fără scut. Am învățat brutal și deodată că cei mai buni oameni din lume obosesc să mai fie buni, dar ei nu știu cum să fie altfel și atunci renunță la a mai fi. Regret că nu am avut șapte bănci puse una peste alta pe care să mă cațăr și să strig precum studenții lui Mr. Keating: „ O Captain! my Captain!”[1]
***
2003- coordonarea lucrării mele de licență (prima din frumoasa dumneavoastră carieră),
2011 – 2014 – coordonare lucrare de gradul I,
2022 – coordonare lucrare de disertație,
2022 – coordonare lucrare de doctorat,
2003-2024- articole supervizate spre publicare.
[1] Walt Whitman, O Captain! My Captain!, Leaves of Grass , David McKay, 1891.
INDICAȚII DE CITARE:
Delia Casiana Florea, „Un Om cât o lume” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 3/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 