Angela Martin
Într-o bună dimineață
Ce-i cu tine? mă întrebi.
Nimic, îți răspund. Mă dor degetele.
Nu numai degetele:
Mă dor oasele pumnului și ale mâinii
Iar doctorul nu știe să-mi spună de ce -
Mă trimite acasă în durerea mea, fără diagnostic.
Văd și eu că analizele de laborator
Mi-au ieșit bine:
Rezultatele nu indică vreo afecțiune
De natură să-mi producă
Neplăceri.
E posibil să mă supere doar unele expresii lunecoase,
Care continuă să mă circule libere,
Cu înțelesuri ambigue
Sau, ce știu eu?, tocite,
Iar asta, după ce mai întâi s-au inflamat,
M-au stigmatizat cu leziuni traumatice,
Au generat la suprafață tumuli de tumefacții violacee.
Dar poate că citind prea mult pe internet
În febra căutării unor cauze ceva mai plauzibile,
Am ajuns să spun prostii
Numai fiindcă anumite cuvinte din vocabularul medical
Îmi sună bine -
Unele, aproape poetic,
Ca de pildă, claviculare și paraclaviculare,
Care rimează cu germinare
Și au în corpul lor a-uri repetate,
În timp ce s-ar părea că diagnosticul
E în cu totul altă parte.
Și totuși, simt că suferința mea cronică
Ține de limbă, exclusiv:
Sunt înțesată până la refuz
De cuvinte, de vocabule, de termeni;
Ele-mi strangulează frazele,
Cu silabele lor șleampete
Asemenea unor ligamente uzate.
Prea multe tendoane uscate și lălâi
Îmi spânzură de oase,
Prea mult țesut fibros
Redundant
Mă macină
Ca o eroare de fond,
De nu cumva ca o boală autoimună
Iar semnele de punctuație, mai ales,
Mă năpădesc acum, toate,
Peltice, gângave, sâsâite
Ca niște buboaie năpârlite
Jinduind în zadar în fața oglinzii
La un transplant.
INDICAȚII DE CITARE
Angela Martin, „ Într-o bună dimineață” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 5/2025
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 