Angela Martin
Ești pe dinlăuntru, ca pe dinafară, un trompe l ‘œil fragil, visător
Nimeni nu ar putea să se iubească pe sine
dacă s-ar cunoaște cu adevărat. (Fernando Pessoa)
Se vede că ești supărat tare pe tine, Fernando,
dar oare ai fost vreodată împăcat cu flagranta nepotrivire
între ceea ce spui că ești, ceea ce crezi că ești
și ceea ce reușești să fii efectiv?
Însăși corvoada de a smulge și de a căra în neștire
cuvinte de aici, din realitate –
fiindcă, altminteri, cu ce altceva ai putea să scrii în vis? –
îți face existența de sclav mai grea decât dacă ai fi cărăuș
între două și mai multe planete.
Iar apoi, chiar faptul de a trăi având anatomia în realitate, bolnavă de concret,
și fiziologia în irealitate,
să-și facă de cap în afara, dar și împotriva ta,
având ca efect perturbări adesea dramatice,
îți creează, firește, un disconfort inuman
strigător la cer.
Unde mai pui că, peste toate, Dumnezeu te-a echipat
și cu un creier totalitar răvășit de o imaginație infernală
care îți joacă pe degete
în același timp anatomia și fiziologia.
Ești pe dinlăuntru, ca pe dinafară,
un trompe l ‘œil fragil, visător
și atât de fulgurant, încât îți scapă
până și momentul cel mai pregnant –
al înșelătoriei de sine.
Izbânda ar fi, așadar,
nu să te iubești ca orice muritor de rând,
în caz că te-ai cunoaște cu adevărat,
ci să-ți suporți diformitățile funcționale
cauzate de nesfârșitele atrocități
comise asupră-ți de imaginația în exces.
A te contempla astfel, singur,
în mijlocul acestui dezastru
înseamnă a te aduce cu bună-știință tu pe tine
pradă – și jertfă – poeziei.
(Din vol. Dragă Fernando Pessoa, apărut în 2021 la Editura Vremea)
INDICAȚII DE CITARE
Angela Martin, „Ești pe dinlăuntru, ca pe dinafară, un trompe l ‘œil fragil, visător” în Anthropos. Revista de filosofie, arte și umanioare nr. 7-8/2026
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor; orice reproducere / preluare integrală sau parțială, fără indicarea sursei, este strict interzisă.
