Ieri am văzut o știre legată de o nouă predicție a lui Raymond Kurzweil, de data asta despre apropierea găsirii unei soluții pentru nemurire. Fiind în domeniu, având chiar o ipoteză despre apariția îmbătrânirii bazată pe aspecte evolutive, ale cărei predicții au fost verificate prin experimente de longevitate pe animale (au trăit mai mult și s-au reprodus mai bine la bătrânețe), am vrut să văd despre ce e vorba. Ray Kurzweil e un futurolog care se bucură de mare succes, adică previziunile lui se împlinesc într-o mare proporție (80%). De profesie inginer, a prevăzut impactul calculatoarelor în viața umană. Ce spune despre longevitate? Zice că nemurirea e aproape. Cu asta sunt de acord, adică ar fi aproape, o să precizez de ce mai încolo. Crede că primele persoane care vor trăi 1000 de ani sunt contemporane cu noi. Eu cred că ar putea fi din generația părinților noștri, nu a noastră. Dacă…
Numai că el, când e vorba de soluții, vede lucrurile diferit. Mizează pe nanoroboți care vor curăța celulele de defecte, apoi pe depozitarea minții în calculatoare. Nu pot să nu declar altceva decât dezamăgire. Ray e inginer și predicțiile lui reușite sunt legate de inginerie. Cu biologia greșește.
În primul rând, îmbătrânirea, așa cum se considera mai demult, nu vine din greșeli acumulate, mutații peste mutații. Deși mecanismele reparatorii ale ADN și materialului genetic în general (mai ales cel mitocondrial) sunt afectate cu vârsta, iar unele tipuri de reparații au loc în condiții speciale, cum e meioza (rupturile bicatenare), îmbătrânirea nu vine din mutațiile acumulate. Unele țesuturi acumulează mutații mai mult, altele mai puțin. Dar nu asta e problema. Ea vine din modificările epigenetice, reprogramarea celulelor organismului, adică specializarea lor defectuoasă. Toate celulele unui organism au același material genetic, dar care funcționează diferit în fiecare tip de celulă datorită genelor activate și dezactivate (cele mai multe) în mod diferit. Îmbătrânirea vine în primul rând de aici. Funcționarea organismului produce astfel de probleme. Astfel funcțiile celulare sunt afectate. Dar sigur, efectele sunt și la nivel superior, de țesut, organ sau sistem. Repararea și adaptarea devin defectuoase, creând uneori mai multe probleme decât soluții. De ce se întâmplă asta? Din economie (Missing Links în Aging). Energia de care dispune un organism e limitată. Și timpul de reacție e o altă problemă. Un răspuns rapid poate produce defecte. Ca să dau un exemplu clasic, când celulele sunt silite să se dividă rapid, ele se divid cu erori. Erorile pot fi la început de reglare, inclusiv de expresie genetică, adică epigenetice. Pentru economie și răspuns rapid adaptativ se sacrifică mecanisme de reparare și regenerare, uneori chiar gene implicate în aceste procese. Pe termen scurt sunt avantaje clare.
Nu toate organismele îmbătrânesc, adică respectă criteriile îmbătrânirii legate de creșterea mortalității și scăderea fertilității cu vârsta. Nici bacteriile, cele mai multe specii, nu îmbătrânesc și sunt practic nemuritoare. Sigur, pot fi distruse foarte ușor de unele condiții de mediu. Dintre animale, acestea sunt poikiloterme, adică nu dispun de mecanisme de reglarea a temperaturii, ca mamiferele și păsările. Deși cele mai multe sunt nevertebrate (hidra de apă dulce, unii crabi), există și vertebrate care îmbătrânesc foarte încet după criteriile noastre. Ofemelă de rechin care înoată în apele Groenlandei are peste 300 de ani, iar broasca țestoasă Jonathan are aproape 200 de ani.
Primatele sunt mamifere longevive, cu vieți lente față de alte mamifere. Omul deține recordul din aceste puncte de vedere. Dar dintre vertebratele homeoterme (care au temperatura corpului constantă) păsările sunt cele longevive. Un porumbel e de dimensiunea unui șobolan, dar porumbelul trăiește 20 de ani, pe când șobolanul, doar 3. Ar putea duce schimbarea modului de viață, adică mediul, schimbări în longevitate? Da, liliacul e mamifer, și longevitatea lui e comparabilă cu a păsărilor de aceeași dimensiune, iar păsările care nu zboară își pierd din longevitate. S-ar putea produce asemenea schimbare în mai puțin de câteva milioane de ani, cât îi sunt necesare evoluției în general? Probabil că da. Dar să nu uităm că viața e definită de o mare capacitate de adaptare, de răspuns la mediu. Biochimia, deși nu poate orice, oricând, trebuie să facă și compromisuri, cum se vede, poate să facă foarte multe, mult mai multe decât orice altă tehnologie. Enzimele sunt minuni ale naturii care pot crește de mii și zeci de mii de ori viteza unor reacții. Viața face ”minuni”, Problema e că noi nu prea știm să le controlăm. Nici măcar nu le cunoaștem. Biochimia are abia un pic peste secol. Noi trebuie să controlăm viața, ce poate face ea. Și vom obține cele mai bune soluții. Soluția nemuririi ( a prelungirii nedefinite a vieții și a contracarării îmbătrânirii) va fi biologică.
În legătură depozitarea minții în computere, e iar o soluție tehnologică. Nu are nicio legătură cu viața. E doar un fel de fotografie, de înregistrare. E o fotografie sau o hologramă vie? Cel mult se depozitează informațiile ca în momentul în care o persoană își pierde memoria ca urmare a degradării accidentale sau patologie a creierului să o poți antrena pentru a se recupera. Noam Chomsky, care și-a pierdut capacitatea de a vorbi și înțelege limbajul, ar putea beneficia, în timpul recuperării, de acele informații. Dar chiar și depozitarea informației din creier ar putea fi realizată cu mai mult succes tot în niște structuri biologice. Putem specula legat de soluții…etice.
Problema cu prelungirea vieții, ca de atâtea ori în istorie când a fost vorba de implementarea unei invenții sau descoperiri, e…socială și politică. Majoritatea oamenilor nu cred că se poate face ceva. Cei mai mulți dintre medici împărtășesc această credință. Foarte puțini dintre oamenii obișnuiți sunt interesați de subiect, mai ales când sunt tineri. Dar nici bătrânii nu prea cred și nu se arată prea interesați. Toată societatea, economia, e construită pe viața limitată. O viață mai lungă cu câteva decenii, ce cred că ar fi fezabilă în foarte scurt timp dacă luăm în seamă numai partea de cercetare, ar trebui să modifice sistemul de pensii, dar nu numai. Dar să nu discutăm de aspectele economice aici. Ele ar fi în cea mai mare parte pozitive.
Problema longevității e politică. Oamenii nu o înțeleg, și pentru că nu o înțeleg, nu o doresc. Ce nu realizează ei e că vindecarea tuturor bolilor incurabile, în special a cancerului, nu ar duce la creșterea semnificativă a duratei de viață. Dar o pandemie precum cea de covid19 (cu SARScovII) a modificat speranța de viață. Nu doar că boala a afectat disproporționat bătrânii, dar perioada respectivă a avut efecte nocive indirecte asupra unor oameni vulnerabili, în primul rând bătrâni.
Speranța de viață a unei persoane în condițiile actuale, dacă îmbătrânirea ar dispărea, calculată pe baaza riscurilor actuale ale vârstei cu cele mai puține probleme, adică ale unui copil de 5 ani (nu din Africa sau Asia, sigur), ar fi de 5000 de ani. Dar totul e de privit cu prudență. Cei mai mulți oameni din istorie au murit în copilărie. Bătrânețea a fost mult timp un lux. Accidentele, erorile medicale, alte boli, vor exista în continuare. Iar înlăturarea îmbătrânirii va duce la alte boli, poate necunoscute acum. Vor fi alte probleme, pe care va trebui să le rezolvăm. Dar a lupta contra îmbătrânirii e o problemă de drepturile omului. Dreptul la sănătate e garantat prin Declarația Universală a Drepturilor Omului. Dar până atunci problema noastră e că nu avem ghiduri geriatrice în spirale, iar moștenirea comunismului, în care omul era doar o unealtă care trebuie să producă s-a păstrat încă în mentalitatea personalului medical.
Descoperrirea, chiar realizarea tehnică experimentală, nu înseamnă mare lucru. Lista celor care au murit de boli pe care le-ar fi putut trata sau preveni e destul de lungă. Pe ea e Ignasz Semmelweiss, care a descoperit de ce apare febra puerperală și care a murit în urma unei infecții căpătate de rănile făcute de bătaia pe care a luat-o când a ajuns la azilul de nebuni tocmai din cauza descoperirii lui. Pe aceeași listp e și primul descoperitor al antibioticelor, francezul Ernest Duchesne, care s-a îmbolnăvit de tuberculoză, boală pe care ar fi putut-o trata. Să nu uităm, pacientul 0 tratat cu antibiotice de septicemie, deși mergea bine, ieșea în curte, a murit pentru că nu a mai putut fi tratat cu medicamentele pentru a căror producție nu mai erau mijloace. Fără susținere materială și /sau politică orice descoperire sau invenție e inutilă.
M-am revoltat când Cristian Pârvulescu a vorbit de speranța de viață a lui Putin, ca bărbat rus. Ce legătură au genele și modul de viață cu cetățenia? Din păcate, cetățenia are legătură cu condițiile socio-economice, condiții de viață și de muncă, dar și cu sistemul medical din țara respectivă.
Bibliografie
Futurist Predicts Nanorobots Will Extend Human Lifespans Past 120
ANTHROPOS. REVISTA DE FILOSOFIE, ARTE ȘI UMANIOARE 