Horia Vicențiu Pătrașcu

Revenirea în uz cu sens pozitiv a expresiei ‘a aduce plus-valoare’, rostită atât de des astăzi, cu aer doct și suficient, nu este deloc nevinovată dacă ne gândim că, în teoria marxistă, ‘plus- valoarea’ era rezultatul furăciunii exercitate de patron asupra muncitorului. A aduce plus valoare însemna propriu zis a te lăsa furat, exploatat de nesătulul exploatator capitalist care justifică prăduirea ta prin faptul că deține mijlocul de producție. Mai precis, plus- valoarea rezultă, în această concepție, din diferența dintre valoarea reală a muncii tale și plata pe care o primești de la angajator. Practic, anagajatorul te plătește mai puțin decât ai merita, decât valoarea efectivă a muncii desfășurate de tine și așa rezultă profitul. Atenție, vorbim despre capitalismul de sec 19, nu de capitalismul bun, frumos, creștin din România unde marile corporații au profit zero. Deci ele nu fură pe nimeni, ele plătesc corect, tanda pe manda, fără să existe vreo diferență între munca prestată de angajat și plata efectuată de angajator. Un fel de capitalism-comunist. (Chiar, nu s-a gândit nimeni la implicațiile morale, etice și sociologice ale nedeclarării profitului de către marile corporații într-o țară fostă comunistă unde profitul fusese încondeiat vreme de 50 de ani de ideologia oficială? Nedeclararea profitului nu trebuie privită doar ca o meschină formă de evitare a plății impozitului aferent, deci ca lăcomie și avariție, ci ca o politicoasă menajare a susceptibilităților locului. Nu avem profit, deci nu suntem exploatatorii ăia răi pe care-i știți de la comuniști și, azi, de la Cinemaraton, ci suntem capitaliștii buni care nu au deloc profit, care plătesc corect munca muncitorului, care cel mult reinvestesc surplusul în dezvoltarea întreprinderii, surplus ce se reflectă până la urmă tot asupra calității vieții angajatului, locurilor și condițiilor de muncă.) Așadar, cel care aduce plus-valoare nu mai este azi muncitorul sau angajatul spoliat de patron, ci este acela care, muncind mai mult, lucrează de fapt în beneficiul lui însuși, al societății sau al lui Dumnezeu însuși…

Sursă imagine: imagine generată AI