Alexandru Ionașcu

           Mayașii

În ultimii ani, s-a tot discutat că extrema dreaptă din mediul virtual are și o versiune intelectuală (să zicem), o serie de preocupări culturale și printre preocupări se regăsește idealizarea Imperiului Roman. Dacă nu știai (unde ai trăit, totuși, în ultimii 6-7-8 ani?), extrema-dreaptă din online (formată aproape exclusiv din bărbați albi) nu-și promovează ideologia plină de ură și revanșardă doar prin forumuri și jocuri video, ci și prin imaginarea unor narațiuni culturale alternative, pseudo-istorice, în care Antichitatea greco-latină ar fi sinonimă cu ,,civilizația vestică’’ și toate progresele culturale din acel spațiu și timp ar fi produsul bărbaților albi. Era Imperiul Roman atât de măreț? În multe privințe era și ne-a lăsat o parte consistentă a limbajului juridic, planificare urbană și sexul în grup. În alte privințe era un loc destul de respingător în care nu ai fi supraviețuit nici măcar o zi. În ciuda a ceea ce crede extrema dreaptă, romanii nu aveau noțiunea de ,,rasă’’ așa cum este înțeleasă acum. Femeile nu puteau alege în privința statutului lor (mariajele erau aranjate, ceea ce probabil că atrage acest tip de ideologie oricum misogină, aceste zone promovând noțiunea de tradwife) și milioane de oameni erau abuzați în sclavie. În același ton, extrema dreaptă libertariană crede că Imperiul Roman a fost un fel de epitom al progresului tehno-științific și dacă nu s-ar fi prăbușit, în anul 1000 oamenii ar fi ajuns pe Lună.

Evident, se poate spune că aproape fiecare dintre noi idealizăm ceva din trecut sau avem preferințe pentru o civilizație sau alta. Eu însumi să recunosc că am avut o perioadă în care îmi plăcea imperiul roman. Dar nu pentru că citeam Vergiliu sau Plutarh, ci mă jucam toată ziua Rome Total War, acel joc de strategie pe hartă în care trebuie să cucerești celelalte facțiuni (adică civilizații antice precum egiptenii, celții sau dacii) și să creezi Roma imperială. Alții idealizează comunismul est-european sau hip hop-ul misogin din anii ’90, orice-ar fi, oamenii cred că trecutul era mai bun decât prezentul. Sau ceva din trecut face ca trecutul să fie considerat mai bun decât prezentul. Despre orice ar fi vorba și indiferent cum ar sta lucrurile, un singur lucru e clar: în mediile online, nu sunt mulți care să dezvolte pasiuni pentru civilizația mayașilor. Prezenți în sudul Mexicului (peninsula Yucatán) și în cea mai mare parte a Americii Centrale, istoria acestei civilizații este remarcabilă, prea complicată pentru a putea fi redată în acest text ce se vrea modest. Orașe mari și viață urbană, piramide în trepte și sistem religios complex, dar eu mă voi limita asupra unui singur aspect: modul în care mayașii vedeau timpul și influența acestei gândiri asupra culturii de masă.

Poate cel mai remarcabil aspect al mayașilor precolumbieni este precizia calendarelor create de aceștia. Progresele reușite în matematică și astronomie, alături de scrierea lor specifică le-au permis să creeze unele dintre cele mai precise calendare cunoscute de umanitate. Așa cum și acele cărți despre artă apărute la editura Meridiane spuneau, viziunea maya asupra timpului era complet infuzată de spiritualitate, într-o asemenea măsură încât calendarele lor erau obiecte de venerație. Astfel, pentru vechii mayași, viața de zi cu zi însemna ritualuri și ierarhii preoțești într-o măsură atât de mare, încât calendarul lor avea două funcții. Unul obișnuit de 365 de zile și un calendar religios numit Tzolkin. Cotidianul maya era calculat până în punctul în care fiecare zi a unei luni avea propriul său semn hieroglific. Astronomia era un mod de viață pentru ierarhia unui oraș maya și aceștia cunoșteau unele constelații și puteau să prevadă cu precizie eclipsele de Lună. Cronologia însemna miliarde de zile, milioane de luni, calendarele maya mergând cu mii de ani în trecut. Deși nu se știe de ce mayașii mergeau cu datarea lor atât de mult într-un trecut în care ei nici nu existau, noi știm că un asemenea mod de-a vedea timpul atât de departe, dincolo de istoria propriei comunități a influențat acele anxietăți din cultura de masă despre un presupus sfârșit al lumii prezis de mayași. Sigur, temerile privind sfârșitul lumii sunt prezente și în spațiul creștin, dar un disaster movie precum 2012 (apărut, amuzant, în 2009) este interesant deoarece pare să confirme aceste mituri – mai ales că o asemenea confirmare ar putea să vină de la o civilizație mai sofisticată astronomic decât Europa de la începutul Evului Mediu.

Complexitatea la care mă refeream mai sus dă impresia, mai ales dacă ești scenarist pasionat de istorie, că asemenea civilizații precolumbiene ar putea avea origine extraterestre și sub acele piramide în trepte (multe acoperite de junglă) s-ar ascunde nave spațiale, așa cum putem vedea în probabil cel mai plictisitor film din franciza Indiana Jones, adică Indiana Jones and the Kingdon of the Crystal Skull (2008). Sigur, în acest film craniile de cristal nu au fost create de ființe extraterestre, ci de ,,ființe interdimensionale, mai exact’’, așa cum ne spune Oxley, însă este mereu interesant să apreciem și alte culturi din afara spațiului european.

Toate informațiile despre calendarul mayaș provin din cartea Indienii precolumbieni a lui Miloslav Stingl, București: Editura Meridiane, 1979. Probabil un studiu datat, dar util pentru un pasionat de istorie care nu-și permite prea multe cărți recente.

sursă imagine: Maya calendar – Wikipedia